Scrisoare de 27 Martie

Nici nu ştiu dacă e scrisoare. Este, mai degrabă, o încercare de a gândi şi regândi nişte realităţi, cu prilejul şi în ajunul unui Eveniment Istoric Epocal, ca cel din 27 Martie: Ziua Unirii Basarabiei cu România. Ştiu că acest eveniment, ca şi întreaga Istorie a Românilor, continuie să aibă la est de Prut şi adepţi şi adversari. Dar mai ştiu că adepţii Unirii nu sunt doar în mediul autohton, ci şi în cel alolingv, tot la fel ca şi oponenţii – fapt ce mă face să cred că respectul pentru Istorie, în cazul nostru Istoria Românilor, nu ţine, neapărat, de etno-geneză, ci de cultura genetică a individului. În perioada fierbinte a luptei pentru Renaştere Naţională, mi-a fost dat să întâlnisc în spaţiul Basarabiei Clasice şi chiar la Odesa lume de altă origine, decât românească – bulgari, ruşi, găgăuzi, lipoveni, greci, care au prins perioada românească în Basarabia şi care se bucurau la auzul vorbei româneşti ca de o întâlnire cu tinereţea lor, trecută demult în amintire. Şi, viceversa – adversari la cuţit, între aborigenii noştri. Caz special, la Ismail, când un bătrînel de vre-o 70 de ani, bulgar de origine, care mai rupea româneşte, s-a aprins, ca un băeţandru, când a auzit că la Babele (baştina mareşalului Averescu) va veni preşedintele României Emil Constantinescu. Era în 1997. Constantinescu, Cucima şi Lucinschi aveau de semnat la Ismail Acordul de constituire a Euroregiunii «Dunărea de Jos». Am înlemnit cînd l-am revăzut în curtea şcolii de la Babele. Venise cu un transport de «ocazie», distanţă de 25 de kilometri. Radia de bucurie, de parcă Constantinescu îi era frate sau tată. La întrebarea ce l-a determinat să facă atâta drum, mi-a răspuns ca un ostaş, laconic şi exact: «sunt basarabean. Aici a fost România».

Renaştere în afara Istoriei nu există

În spaţiul R. Moldova de azi, ne tânguim de 20 de ani că întârziem să renaştem naţional şi, în acelaşi timp, dăm cu piciorul in Istorie. Cel mai grav e că «exemplul» vine de «sus». Să nu ştie oare (cei obligaţi să ştie), că Renaştere Naţională în afara Istoriei nu există, la fel cum nu există nici în afara Limbii, Culturii, Tradiţiei?. Sau că există în măsura în care suntem în Istorie, Limbă, Tradiţie, Cultură?. În afara Istoriei suntem nimeni, nişte pribegi, simpli călători prin vreme, nişte rătăciţi, care ne putem pierde în orice altă istorie sau putem să nu ne pomenim în nici una. Nici nu ştiu ce e mai grav. E ca şi cum ai fi pe lume un fel de «nema mami, nema papi» (fără mamă şi fără tată). Din flori. Orfani. Poate că aş fi ocolit acest subiect al orfanilor de Istorie, dacă, la Chişinău, spaţiul public nu ar fi invadat, din nou, de antiromânisme: lui Voronin&K. iar nu le place Tricolorul şi Stema, lui Dodon îi încurcă Istoria, lui Formuzal – de mai multă vreme Limba, «Patrioţilor Moldovei» (Rusiei) – România, lui Şelin, Mişin, Tcaciuk, Muntean… nu le plac toate la un loc. Şi nu sunt singurii. Că nu place Istoria, Limba, Tricolorul, Stema, Imnul indivizilor Voronin, Dodou, Formuzal, Mişin etc, e una, dar dacă «indivizii» sunt başcani, membri de guvern, deputaţi, cu alte cuvinte, persoane publice, cu funcţii în stat, iar acest stat a legiferat acest Tricolor, Stemă, Grafie, Limbă, Istorie, ce ne facem cu ei? Că sfidează legile, dau cu «râtul», discriminează, intoxică lumea. Unde-i statul? În mod normal, ar trebui să intervină Procuratura. Iar dacă nu avem Procuratură, să intervină Parlamentul şi să scoată, prin lege, Istoria şi tot ce mai «încurcă» chiriaşilor R. Moldova, în afara politicului, dacă altfel e imposibil. Ori în R. Moldova trebuie reanimat Partidul, care la vremea lui s-a ocupat de «asanarea» mediului public în Basarabia şi nu numai?

27 Martie, Ziua Memoriei Istorice

27 Martie nu e marfă de piaţă şi nici momâie de speriat ciorile, aşa după cum încearcă de 20 de ani s-o facă tot felul de terfari politici de la Chişinău, Kiev sau Moscova. 27 Martie este evenimentul, pe care e imposibil să-l mai poată nega cineva. GATA, S-A ÎNTÎMPLAT. El poate să nu placă cuiva, să nu convină, dar nu mai poate fi scos din Istorie şi dacă răii sau mancurţii nu-i pot înţelege rostul şi semnificaţia, să facă un exerciţiu simplu de comparaţie, să pună alături de 27 Martie, 1918, cel puţin alte două întâmplări istorice: 28 iunie, 1940 şi 23 august, 1944, să compare urmările pentru Basarabia şi să vadă diferenţele. Nu vreau să intru în detalii, dar după 27 Martie, 1918, nu au urmat nici deportări, nici foamete organizată, nici colectivizare forţată, nici ruinarea bisericilor, nici exterminarea clericilor, nici gropile de var, nici beciurile de execuţie, nici casele de nebuni, nici strămutarea popoarelor, nici… 27 Martie a fost «ora de vârf» în reabilitarea noastră etno-istorică, după anexarea, pe 16 mai 1812, a Basarabiei de către Rusia ţaristă. Să nu fi fost, cine ştie dacă mai eram. Şi dacă a fost, de ce să nu fie? Ziua de 27 Martie trebuie readusă în centrul atenţiei publice, declarată Ziua Memoriei noastre Istorice şi trecută cu roşu în calendar. A fost un eveniment epocal şi trebuie să rămână unul foarte special, o Lecţie de Învăţătură la fel de mare ca şi Învăţătura Biblică, ca să nu ne pierdem printre alte istorii, la fel cum nu e bine să ne pierdem şi printre alte credinţe sau necredinţe. Autorităţile, Biserica, Academia de Ştiinţe, Uniunile de Creaţie, instituţiile media, Centrele de Cultură de la Chişinău dar şi Bucureşti trebuie să-şi dea mâna de 27 Martie, astefl încât programul de manifestări pentru această zi să fie, puţin spus, spectaculos. El trebuie să fie plin de solemnitate şi emotivitate, aşa după cum îşi amintesc părinţii noştri şi azi că era, până la 1940, Ziua Eroilor. Dacă (cumva) vrem să renaştem naţional, trebuie să ne respectăm Istoria. Puterea noastră este în trecutul nostru. Deloc întâmplător faptul, că de-a lungul istoriei, cei care ne-au vrut slabi şi sclavi au căutat mereu şi caută şi azi să ne fure trecutul.

Petru Grozavu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

5 comentarii

  1. VICU

    MARTIE 2012: MARSURILE RE-UNIRII CU ROMANIA !
    ——————————————————————–—————
    La Chisinau:
    – Duminica, 25 martie 2012, Marsul Unirii, initiat de Actiunea 2012,
    care va incepe la ora 16.00 de la Academia de Stiinte din Chisinau
    cu banere ale partidelor si asociatiilor membre, cu esarfe si alte insemne politice, dar fara drapele ale partidelor sau ale altor entitati.
    Traseul include Bd. Ştefan cel Mare, str.Puşkin – spre Ambasada României de pe str. Bucureşti, apoi spre Banulescu-Bodoni, continuînd pe Bd. Ştefan cel Matre spre punctul final – Scuarul Operei Naţionale, unde se va dansa Hora Unirii.
    Aderenţii din unităţile administrative ale republicii vor fi ajutaţi, în masura posibilităţilor, de conducerea Consiliului Unirii, să ajungă la Marşul din Chişinău.
    ————————————————————————————————–
    – la Balti:
    Duminica, 25 martie, Miscarea National-Crestina,
    desfasora Un Miting PRO- Unire la Balti,
    incepând cu ora 10.00,
    la Teatrul de Vară, de la strada Independentei,
    —————————————————————————–

    Duminica, 25 Martie 2012:
    ————————————-
    – Un mars la Ungheni, incepând cu orele 13.00,
    de la intrarea in oras, de linga statia PECO
    ——————————————————————–—-
    – Un Mars la Falesti, incepând cu orele 12.

    – Un miting la Orhei, la ora 14.00, în faţa Monumenului Vasile Lupu

    – Un miting la Hânceşti, în faţa Monumentului Eroilor Neamului
    şi al Ostaşilor români cazuţi la datorie, pe strada Mihalcea-Hâncu,

    —————————————————————–—————
    – Pe data de 24 MARTIE o delegatie a Consiliului Unirii
    va participa la manifestarile prilejuite de Ziua Unirii la Bacau, la invitatia Asociatiei Refugiaţilor din Basarabia, Bucovina de nord şi Ţinutul Herţa, conduse de dl Ioan Seniuc, semnatarul Consiliului.
    —————————————————————————————-
    Pe data de 27 martie 2012
    vor avea loc manifestari la biblioteci din Chisinau –
    – Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu”, ora 11.00,
    – Biblioteca ”Alba Iulia”, ora 13.00,
    cu participarea oaspetilor din România – poeta Ana Blandiana si primarul de Alba Iulia Mircea Hava, precum si cu alte personalitati.
    ———————————————————————————————–
    – Tot pe 27 martie, la ora 17.00, va avea loc la Teatrul ”Ginta Latina”,
    din Chisinau o sedinta festiva si un concert cu participarea
    Forului Democrat al Romanilor si a Consiliului Unirii.
    ——————————————————————————–—
    N.B.
    Televiziunea experimentală “Union TV”
    lansează primul său “talk show”, “Wal Man Show”.
    Dezbatere publică va avea loc Marti, 27 martie 2012 ,
    cu începere de la ora 15.00, pe platoul improvizat
    de la “Cafe de Paris” (str. M. Eminescu 55) din Chisinau.
    Tema primei emisiuni este ”Încotro merge Moldova?”.
    Invitat special, ex-premierul Ion Sturza.
    / moderator: jurnalistul Val Butnaru /.
    Invităm toți doritorii.
    ——————————————————————
    ADDENDUM special primavaratec:
    La 24 şi 25 martie, orele 18, spectacolul „Străini în noapte”
    la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chisinau
    cu actorii români Florin Piersic si Medeea Marinescu
    ————————————————————————-
    P.S.
    Marti, 27 martie 2012, orele 11:
    deschiderea expoziției „Memoria ca formă de justiție”
    Biblioteca Naţională a Republicii Moldova
    (str. 31 August 1989, nr. 78 A, Chişinău)
    http://www.icr.ro/chisinau/evenimente-13/expozitia-memoria-ca-forma-de-justitie.html
    ——————————————————-
    de
    Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău
    și Primăria Municipiului Chișinău,
    Fundaţia Academia Civică (România)
    și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței,
    în colaborare cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova
    PENTRU A MARCA ZIUA DE 27 MARTIE 1918
    ————————————————————-
    La deschiderea expoziției participă realizatorii acesteia:
    – poeta Ana Blandiana /România /
    (Președinte al Consiliul Director al Fundaţiei Academia Civică)
    – și Romulus Rusan
    (Director al Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului).
    vor lua cuvântul oficialii:
    – E.S. Marius Lazurca, ambasadorul României în Republica Moldova,
    – Ion Hadârcă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova,
    – Dorin Chirtoacă, primarul Municipiului Chișinău,
    – Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova,
    – Anatol Petrencu, directorul Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”
    – Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”
    la Chișinău.
    ————————————————————————
    Consiliul Unirii îi cheamă pe toţi doritorii la acţiunile unioniste
    şi îndeamnă forţele de ordine din Chişinău şi din alte localităţi
    să asigure securitatea participanţilor la acţiuni
    contra elementelor teroriste si revansarde.

  2. 2012-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu ROMÂNIA ESTE ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE !

    MANIFESTUL DE LA PITEŞTI
    Nicolae Dabija:

    În anul 2012 se împlinesc două secole de la ruperea Basarabiei din trupul vechii Moldove.
    Două secole de nedreptate.
    Două secole de străinie.

    Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova a venit cu un proiect pe care îşi propune să-l realizeze în următorii ani cu ajutorul membrilor lui, cu ajutorul societăţii civile, al partidelor, cu ajutorul tuturor concetăţenilor noştri, dar care nu va putea fi înfăptuit decât cu concursul nemijlocit al celor două guverne, al României şi al Republicii Moldova, şi anume:
    înlăturarea consecinţelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele-vizir Ahmet-Paşa, devenit în 1939 Tratatul semnat de Ribbentrop şi Molotov.

    Toate statele lumii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, fără să se recurgă la lichidarea consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin.
    Iar înlăturarea acelor consecinţe depinde doar de noi, de cei despărţiţi şi siliţi să locuiască în state diferite.
    Pactul Ribbentrop-Molotov a fost scos din actualitate. Dar el mai zace înfipt în noi. De acolo trebuie scos mai întâi. Pentru că noi suntem cei care îi permitem şi în continuare să ne conducă destinele.
    Nu Hitler şi Stalin, ci noi îi dăm viaţă acestui Pact mort.
    Istorici „de-ai noştri”, şi nu străini, sar în apărarea acestui Pact criminal, cu afirmaţii bizare ca cea inserată în enciclopedia „Republica Moldova”, apărută în 2008 (la pagina 185): „… 28 iunie 1940 e un an de restabilire a statalităţii moldoveneşti”.
    De aceea FDRM propune să fie creată o comisie româno-română sau, dacă vreţi, moldo-română, la nivel guvernamental, care s-ar numi:
    Comisia guvernamentală de înlăturare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.
    Nu cred că trebuie să aşteptăm de la alţii să ne facă dreptate.
    Dreptatea trebuie să ne-o facem chiar noi.

    Mereu se vor găsi argumente pentru ca să nu fim împreună.
    De vreo 20 de ani ni se spune că momentul reunirii încă n-a sosit.
    Că conjunctura politică nu ne este favorabilă.
    Dar care state, atunci când s-au reunificat, au avut conjuncturi favorabile?!
    Conjuncturile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinul. Şi nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate.
    Momentul a sosit.
    Şi el nu mai poate fi amânat.

    Conform sondajelor, 80 % dintre basarabeni se vor în Uniunea Europeana, acolo unde se află şi România.
    Conform aceloraşi sondaje, 70 % dintre ei îşi doresc cetăţenia României. Un milion de basarabeni au şi depus cerere de redobândire a cetăţeniei româneşti.
    Românii moldoveni alcătuiesc circa 82 % din totalul populaţiei.
    Copiii români deţin 86% în ponderea şcolară.
    Zeci de mii de tineri şi-au făcut sau îşi fac studiile în România.

    Aproape un milion de basarabeni lucrează în afara republicii, ei convingându-se că în ţările UE e mai bine de trăit decât într-o republică izolată de restul lumii.
    România a devenit atractivă, ea este pentru basarabeni ceea ce a fost U.E. pentru români înainte de 1 ianuarie 2007: salarii mai mari, pensii decente, locuri de lucru, demnitate, siguranţă, egalitate a şanselor…

    S-au reunit cele două Germanii, cele două Vietnamuri, cele două Yemenuri, şi doar cele două Corei şi cele două Românii mai stau haşurate pe hărţile lumii în culori diferite.
    Dar o nedreptate nu poate continua la nesfârşit.
    Ea nu poate fi ţară.

    Chiar dacă-i „recunoscută” de 180 de state ale lumii.
    Nu e vorba de unirea a două ţări diferite, ca Cehia şi Slovacia, sau Irak şi Kuweit, e vorba de revenirea unui teritoriu înstrăinat în trupul propriei ţări, la locul de unde a fost rupt.
    Lucru acceptat şi de Actul Final din 1975 de la Helsinki, care consfinţeşte dreptul popoarelor la autodeterminare.
    Dacă poporul basarabean va spune: vrem să revenim de unde am plecat şi România va accepta, Uniunea Europeană va fi pusă în faţa unui fapt împlinit, pe care nu va avea decât să-l accepte.
    Se spune că e nevoie de un referendum al Reunirii. Sunt de acord. Cu condiţia ca la el să participe nu doar cetăţenii Republicii Moldova, dar şi cetăţenii României, care au fost cei mai afectaţi de ciuntirea Ţării lor. Ei şi descendenţii acestora trebuie întrebaţi dacă doresc ca acea bucată de moşie ruptă cu forţa armelor în 1940 de la Ţara lor, care a fost şi a noastră, să revină la loc sau să rămână şi în continuare înstrăinată.
    E drept că şi unii basarabeni nu doresc Reunirea. Dar mai întâi să facem Reîntregirea şi, după ce o vom realiza, sunt convins că o vor dori şi cei care acum n-o doresc. Pentru că nu poţi iubi ceva ce nu cunoşti.
    În 1940 mulţi dintre cei dispuşi să apere Basarabia cu arma în mână de invazia sovietică erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.
    Nimeni nu ne poate sili să facem altfel decât aşa cum dorim.
    Dacă două state cu istorii şi cu limbi diferite doresc să facă Uniunea Rusia-Belarus, atunci ce ne împiedică pe noi să facem Uniunea Republica Moldova-România?!
    Ca un prim pas în înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.
    Dacă landurile germane s-au unit într-o federaţie, ce ne împiedică pe noi să le urmăm exemplul şi să scoatem zidul care mai stă între noi ca o sfidare a istoriei şi a bunului-simţ?!
    Azi, într-o Europă fără graniţe, constatam cu tristeţe ca unica valabilă mai e doar cea dintre români şi români.
    Iar graniţa de pe Prut trebuie mutată cât mai curând într-un muzeu. Acolo e locul ei.
    De vreo zece ani oamenii politici din România şi Republica Moldova ne promit că ne vom reuni în Uniunea Europeană.
    Dar comisarul Uniunii Europene Gunter Werheugen acum doi ani afirmase:
    „Şansele de integrare în U.E. ale Ucrainei, Belarusului şi Republicii Moldova sunt egale cu cele ale Tanzaniei”.
    Adică n-avem nici o şansă să ne întâlnim în U.E. în următoarea o sută de ani.

    Şi-atunci ce facem ca să ne regăsim mai devreme, în chiar timpul vieţilor noastre?!

    Proiectul de integrare în U.E., de fapt, de reunire cu Ţara, al FDRM este simplu.
    El trebuie să întrunească 2 condiţii:
    1) asumarea naţionalităţii române de către toţi românii basarabeni;
    2) acordarea cetăţeniei române tuturor basarabenilor.
    Şi atunci va putea fi aplicat şi în cazul nostru scenariul reunirii celor două Germanii.
    Se va reuni un popor european cu o aşchie de popor european, rămasă în afara Europei, în urma unor calamităţi ale istoriei.

    Niciodată nu se va putea realiza scenariul care a fost aplicat în cazul celor două Germanii, dacă le vom spune europenilor că naţiunea „moldovenească” vrea să se unească cu naţiunea română.
    Noi ştim: drumul nostru cel mai scurt către U.E. trece prin România. Numai reunindu-ne cu Ţara, adică cu o parte a Uniunii Europene, vom putea ajunge în Europa mai devreme decât peste 50 sau 100 de ani.
    În 1989, când RDG a fuzionat cu RFG, Uniunea Europeană a acceptat fără nici un comentariu acest gest de dreptate istorică.
    De ce acum U.E. ar avea să ne reproşeze ceva?!
    Istoria cunoaşte precedente asemănătoare: în 1957 Franţa a intrat în U.E. împreună cu… Algeria, ţară africană care a rămas neoficial membră a U.E. şi după ce şi-a obţinut independenţa în 1962. Sau Antilele Olandeze, din Marea Caraibilor, care au intrat în U.E. odată cu Olanda, deşi fac parte din alt continent, ele sunt membre ale U.E.

    Un ziar bucureştean scria acum câţiva ani că „Unirea Basarabiei cu România ne va ruina Ţara. Mai bine renunţăm”, propunând chiar ca Guvernul Român să creeze un program antiunire.
    E o diversiune antiromânească în a cărei cursă au căzut şi unii politicieni.
    Dar noi, basarabenii, suntem capabili să ne suportăm singuri nota de plată, cheltuielile legate de unificarea sistemelor energetice, economice, monetare, salariale, de sănătate şi celelalte.
    Sunt convins că ne vom descurca şi singuri, ceea de ce avem nevoie sunt altfel de subvenţii: subvenţiile morale, care la ora actuală sunt cele mai importante şi pe care de douăzeci de ani nu le-am avut decât la modul declarativ din partea oamenilor politici.
    Aceştia din urmă au ironizat cel mai mult Podurile de Flori, declarând solemn că ei vor construi peste Prut poduri de piatră, care însă nu prea se văd.
    Dar, ne zicem, mai bine poduri de flori nepăzite pe Prut, pe care le-am trece fără vize, decât poduri de piatră cu vameşi, grăniceri, câini, vize, pe care să nu se poată trece.
    Iar acel eveniment din 1990 a fost unic în lume. Prin el am spus mapamondului că noi, basarabenii, suntem parte a naţiunii române, că vrem să fim împreună.

    Au venit atunci peste un milion de români, de o parte şi de alta a acelui zid de pe Prut, nu cu cazmale sau cu ciocane ca nemţii, ci fiecare cu câte o floare.
    Noi am încercat să-l spargem cu nişte buchete de flori.
    Şi am reuşit.

    Să nu uităm că era anul 1990, când URSS mai era o supraputere, iar România abia-şi revenise din dictatură.
    FDRM a propus noii guvernări de la Chişinău ca un prim punct din planul de acţiuni menite să apropie cele două maluri de Prut: să scoată toată sârma ghimpată de pe tot tronsonul de graniţă de 684 km dintre noi şi Uniunea Europeană.
    Ceea ce s-a întâmplat la 15 martie 2010.
    A fost un gest simbolic, după care pot veni celelalte: negocierile de integrare europeană, de aderare la NATO, cetăţenie românească pentru toţi basarabenii ş.a.m.d.
    În privinţa acordării cetăţeniei române, de la Bucureşti ni se spune de vreo câţiva ani, la fiecare 2-3 luni, că „legea a fost îmbunătăţită”.
    Dar noi nu vrem îmbunătăţirea legii.

    Răul nu poate fi îmbunătăţit.
    Art. 7 al Constituţiei României menţionează că îţi poţi pierde cetăţenia României numai în două cazuri: a) dacă te dezici de ea şi b) dacă Statul Român ţi-o retrage.
    Or, când e vorba de basarabeni şi bucovineni, statul nu le-a retras cetăţenia românească şi nici ei nu s-au dezis de aceasta.
    Conform dreptului internaţional,
    NOI, COPIII PĂRINŢILOR NOŞTRI, SUNTEM CETĂŢENI ROMÂNI fără paşapoarte.
    Nu dorim nimic altceva decât să ni se recunoască acest drept.
    Inclusiv acela de a le avea.

    La ora actuală Basarabia este copilul furat şi abandonat.
    Care nu e nici cu cea care l-a furat (Rusia), nici cu cea de la care a fost furată (România).
    Casa pe care încearcă să şi-o înjghebe – Republica Moldova – este ca o casă de vădană, fără gard, cu acoperişul spart, în care tavanul curge, geamurile-s sparte şi soba nu trage.
    Vrem să vă anunţăm cu tristeţe că acest proiect politic, numit R. Moldova, după aproape două decenii de experimentări, a dat faliment şi nu mai are nici o perspectivă.
    FDRM vede renaşterea Republicii Moldova prin promovarea valorilor româneşti.
    Europenizarea Basarabiei poate avea loc doar prin reromânizarea ei.
    Prin rusificare poate avea loc doar asiatizarea ei.

    Se spune că R. Moldova ar fi „al doilea stat românesc”. Câteodată însă, am impresia, confruntat cu sacrificiul de aproape două secole al Basarabiei, în care ea, deşi era ameninţată cu moartea, şi-a păstrat limba, memoria, credinţa, că acesta nu ar fi al doilea, ci primul.
    Şi el poate cu adevărat deveni primul, aşa cum a fost în martie 1918, când a făcut totul ca din două ţări, una mică şi alta trunchiată, să facă o Ţară mare, aşa cum au visat-o moşii noştri, dacă vom reuşi ca Podul Unirii să fie început pe malul nostru.
    În 1940 şi 1944 România a plecat din Basarabia. Dar din noi ea nu a plecat niciodată.
    Î. P. S. Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, constatase cu regret:

    „Nu ne merge bine în Ţară pentru că n-am realizat Reunirea!”
    Atâta vreme cât nu ne vom reîntregi, nu-i va merge bine nici uneia dintre ţările noastre.
    Avem o singură istorie, un singur Eminescu, o singură Dunăre şi un singur Dumnezeu.
    Avem o singură Patrie, şi ea se cheamă Limba Română.

    Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărţitoare.
    De poporul român depinde pe unde vor trece mâine graniţele U.E.: pe râul Prut sau pe dincolo de Nistru.
    Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru şi pe deplin responsabil!
    Să ne regăsim mai întâi în România
    , iar împreună cu ea – şi-n Uniunea Europeană.
    E unica noastră şansă.
    Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    Nicolae DABIJA
    preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova
    (lansat în cadrul Zilelor Basarabiei şi Bucovinei la Piteşti)

  3. 2012-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu ROMÂNIA ESTE ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE !

    “Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales,
    IUBIREA TRECUTULUI,
    FĂRĂ DE CARE NU EXISTĂ IUBIRE DE ŢARĂ. “

    Mihai Eminescu

  4. 2012-RE-UNIFICAREA Basarabiei cu ROMÂNIA ESTE ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE !

    Nu MUMIA RSSM ci
    România REÎNTREGITĂ este ţara noastră!

    JOS CU ZIDUL Prutului!

    Zeci de ani germanii au avut un singur gând :SĂ SFĂRÂME ZIDUL RUSESC al Berlinului şi să RE-UNIFICE Germania!Mii de germani au murit împuşcaţi sau în puşcăriile ruseşti pentru că au încercat să treacă la FRAŢII LOR de după Zidul Berlinului.În 1989 GERMANII AU ZDROBIT ZIDUL RUSESC al Berlinului!Iar în 1990 RDG-STATUL MARIONETĂ creat de ocupanţii ruşi a dispărut la lada de gunoi a istoriei.
    Aţi auzit tovarăşi MANKURŢI?
    Germanii nu s-au lăsat până ce NU AU ARUNCAT LA LADA DE GUNOI a istoriei „RespubliKAKA maldavski” a lor .
    Tocmai pentru că GERMANII NU AU UITAT NICIODATĂ CINE SUNT există azi Germania.
    Tocmai pentru că NOI ROMÂNII basarabeni REFUZAM SĂ UITĂM CINE SUNTEM zi după zi înfăptuim MAREA RE-UNIFICARE cu Ţara Noastră Mamă ROMÂNIA!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *