„Scăldătoarea” electorală

Vom avea o toamnă politică foarte agitată. Alegerile bat la poartă. Până a bate la uşă mai este ceva timp. 30 noiembrie nu e chiar peste o săptămână şi nici peste o lună, deaceea, poate, şi nu avem încă o atmosferă electorală în toată amplitudinea ei clasică, bomondul politic e mai mult în reglări interpersonale de conturi, aranjamente şi testări de relaţii, partidele îşi pregătesc ”undiţele” electorale, bătaie mare de cap cu simbolurile şi sloganele, luptele pentru locurile-ţintă pe listele electorale, deşi au început demult, oricum nu au ieşit încă în afara ”casei”, liderii încă nu s-au determinat cu ce echipă vor întra în luptă şi cine şi cu cine va face tocmeală politică (dacă va face-o) până la alegeri dar, mai ales, după ele – lucru extrem de important pentru acest scrutin-2014, mai ales în contextul crizei din Ucraina şi consolidării influenţelor Rusiei în regiune. şi nu e vorba doar de războiul din zona Doneţk-Luhansk, pe care politic şi economic, dar, oricum, îl resimţim şi noi. Riscurile cresc şi în legătură cu alegerile anticipate din 26 octombrie în Rada Supremă. În plus, această toamnă politică va fi marcată şi de noile alegeri prezidenţiale din 2 noiembrie în România. Rezultatele celor două campanii electorale din Ucraina şi România, care o anticipează pe cea din R. Moldova, îşi vor avea, numaidecât, impactul lor şi asupra alegerilor din R. Moldova. Mare? Mic? Toate vor depinde de cine şi ce forţe vor prelua puterea atât la Cotroceni, cât şi la Kiev. Singurul lucru care rămâne clar, deocamdată, e că Rusia va căuta să influenţeze situaţia şi în Ucraina, şi în România, şi în Republica Moldova, în intenţia de a schimba, prin alegeri, raportul de forţe la guvernare în favoarea sa.

La Usatîi are cine se gîndi

Pe cine alegem? Întrebarea întrebărilor. Chiar dacă mai este ceva timp până la 30 noiembrie, lumea oricum a început a se frământa: ”pe cine?”. Mi-am amintit în acest context de maestrul Ion Druţă, care, în cadrul evenimentului omagial, susţinut la început de septembrie la Chişinău, avea să zică vizavi de alegerile care vin: ”Noi ne-am specializat în a da joc, dar nu putem, ori nu admitem să ridicăm sus…”. Să admitem că îi dăm jos pe cei care sunt acuma ”sus”. Pe cine ”ridicăm”, că dacă-i s-o facem, trebuie să ridicăm pe cineva mai bun decât cei care sunt. În peisajul electoral-2014, singurii, care, deocamdată, îşi fac vânt, de câteva luni, să ajungă ”sus” sunt Igor Dodon de la socialişti şi ”paţanul cu bani mulţi”, Renat Usatîi, unul dinre ”copiii de trupă” ai Moscovei, un fel de ieniceraş, de altă speţă, dar, în esenţă acelaşi ca şi Dodon: băieţi înhămaţi, agenţi. Cu Dodon lucrurile sunt mai clare: până în 1991 a fost cu Lenin, din 2001- cu Voronin, din 2011 fără Voronin, din 2012, după eşecul de a intra sub umbrela premierului Filat – cu Greceanâi, din 2013, după eşecul de a se reasociţa cu Voronin – cu Narâşkin şi Rogozin (fraţia pro-Rusia). Câtă importanţă şi greutate politică are, până la urmă acest Ig. Dodon, ca lumea să dea cu piciorul în cei ”de azi” în schimbul unui Dodon de ”mâine”? Dodon în politică nu a făcut decât să-şi mute ”cuibul”, în dependenţă de situaţie, pentru aş aranja viaţă. Vă amintiţi, poate cineva dintre Dumneavoastră, ceva mai mult, vre-o ispravă eroică, vre-o pildă de urmat, vre-un sacrificiu făcut de el? A te înveşmânta în roşu, sub stema şi steagurile furate de la Voronin şi a defila pe uliţele Chişinăului strigând ”jos X sau Y” nu mai merge. Asta nu mai e politică. Asta-i speculă politică. Despre Usatîi. Alt sac, aceeaşi marfă. Usatîi este confratele lui Dodon, mai ne-călărit încă, mai ”nou”, un fel de mânz în politica de la noi. Despre el se zice că a ajuns în Rusia, fiind fugar, după ce la Chişinău i-ar fi fost deschis dosar penal pentru delapidări şi că, venit în Rusia, a fost luat sub protecţie de lumea apropiată serviciilor secrete ruse, dosit, instruit, asigurat cu casă, cu masă, cu ”afaceri” (despre care nimeni nu ştie cu exactitate ce fel de afaceri are şi cât de curaţi sunt banii din aceste afaceri), după care a venit vremea să răsplătească binele care i s-a făcut. Lucrul care i s-a cerut a fost să iasă în ”arenă”. şi a ieşit. Cu ce? Bilbourdurile, pe care le-a afişat pe toate gardurile şi în toate intersecţiile de-a lungul şi latul republicii cu un ”cineva” care nu are în spatele lui nimic decât banii Rusiei, sunt ”0”. Cu ce altceva mai este la vedere Usatîi? Cu poveşti despre Rusia şi despre Uniunea Vamală – toate îmbrobodite în concerte electorale de milioane? – deşi Usatâi este mult mai dresat în materie de raiderism, de guliaiuri şi beţii nocturne. Crede cumva cineva că concertele lui Usatâi (sute de mii de Euro pentru un solist adus din Rusia pe o oră, ori zecile de mii de trandafiri (un trandafit costă 50 de lei pe piaţă) aruncaţi în braţele femeilor după concerte sunt din banii lui Usatîi? Există cumva vre-un naiv care să creadă că ceea ce face Usatâi e pentru Moldova şi moldoveni? Usatâi are ”stăpân”. E ”câine” dresat. şi nu slujeşte decât stăpânului, iar stăpânul e acolo, unde-i sunt şi ”afacerile”, la Moscova. Aşa că dacă nu vă puteţi reţine şi vreţi să mergeţi la ”concertele lui Usatâi”, mergeţi, puteţi primi şi flori, dar ajungând acasă gândiţi-vă la copiii voştri, că la Usatâi are cine se gândi.

Omul-ban şi omul-om

Parcă aud pe cineva întrbând retoric: dar oare cei pe care-i avem acuma ”sus” sunt chiar atât de buni că nu merită atinşi, blamaţi, daţi cu nasul în …..? Cei de ”sus”, ca şi cei de ”jos”, sunt diferiţi. Sunt şi de treabă, sunt şi hoţi. Decizia rămâne acum după partide, iar partidele, mai ales cele de ”sus” trebuie să intre urgent în revizii generale. Electoratul nu are nevoie de jocuri teatralizate, gen: ”premieră în R. Moldova, Tu alegi candidaţii” sau tot soiul de alte speculaţii. E vechi, e răsuflat, e cusut cu aţă albă. În practica noastră electorală noi am trecut prin ingeniozităţi şi mai alese, dacă- să ne amintim de contractele electorale, semnate de între partide şi alegători. Aşa că e cazul să tragem cortina şi să anunţăm ”antract”. Partidele de la putere, dacă vor să rămână la putere, trebuie să se lepede de hoţi. Curăţenie generală. Partidele nu mai pot fi votate (şi nici nu trebuie votate) în dependenţă de ”căciulă”, de numărul membrilor de partid sau alegătorilor cumpăraţi, ci după calitatea listelor. Va fi uşor? Nu, pentru că hoţii sunt cu bani. Dar partidele trebuie să aleagă, o dată şi o dată, între omul-ban şi omul-om, între hoţie şi guvernare. O revizie, în acest sens, este iminentă. În caz contrar s-ar putea întâmpla ca la ”scăldătoarea” din 30 noiembrie, la ”aruncatul apei” să nimerească, de rând cu răii, şi cei buni. şi atunci, de ce nu ne-am pomeni ”sus” cu un Usatîi sau un Dodon?