Sănătatea o lăsăm pe mâine

Azi am aflat că o copilă de 15 ani a suportat deja a treia operaţie la coloana vertebrală, şi asta pentru că nu a ajuns în timp util la medic, iar atunci când a cerut, totuşi, părerea unui medic, i s-ar fi spus că nu există tratament pentru problema ei. Doar peste câţiva ani de suferinţă a ajuns la un alt medic, care i-a spus că, de fapt, poate fi tratată, dar că acum e prea târziu şi unica soluţie este intervenţia chirurgicală.

Astfel de cazuri, când copiii ajung prea târziu la medic, din păcate, sunt destul de multe în Moldova. Uneori, de vină ar fi părinţii, care nu cred în sistemul medical sau nu cred propriilor copii când aceştia se plâng că i-ar durea ceva, încercând să-i calmeze prin mângâieri sau medicamente luate la întâmplare. Alteori, însă, chiar dacă ajung la medic, tratamentele inadecvat prescrise chiar în instituţii medicale, fără un control minuţios al copilului, cauzează agravarea maladiei.

Cine dintre noi nu s-a ciocnit cel puţin o dată în viaţă de faptul că a luat nişte medicamente care n-aveau niciun efect pentru maladia sa, fie pentru că nu s-a adresat la medic, fie din cauza incompetenţei acestuia? Ei bine, dacă voi n-aţi păţit-o, mie mi s-a întâmplat. Fac parte din rândul persoanelor care se duc la medic abia atunci când nu mai pot merge. Aşa sunt, din păcate, majoritatea cetăţenilor noştri, pentru că n-avem timp să ne-mbolnăvim şi n-avem timp să ne vindecăm. Avem un serviciu pe care nu vrem să-l pierdem, avem o familie pe care trebuie s-o întreţinem, copii de crescut, părinţi de ajutat, datorii de întors. Într-un cuvânt, avem multe-multe probleme de rezolvat, iar sănătatea noastră nu e nicidecum inclusă pe lunga listă a priorităţilor imediate.

Când, însă, nu ne mai putem mişca, nu mai putem merge, suntem nevoiţi să ne amintim de existenţa noţiunii de “sănătate”. Ne adresăm la medicul de familie. De regulă, acolo ţi se verifică respiraţia şi tensiunea, ţi se prescriu nişte analgezice pe banii tăi sau nişte investigaţii mai costisitoare şi eşti liber. Uneori, analgezicele funcţionează, alteori, însă, nu. Şi te pomeneşti că trebuie să alegi: mă duc iar să cheltui bani şi timp sau rabd, poate îmi trece?

Cei care deja “s-au fript” nu iau medicamentele înainte de a se informa despre diagnosticul stabilit şi despre metodele de tratament posibile. Alţii, însă, iau “în neştire” pastilele prescrise. Întrebările, e posibil să apară mai târziu. De la alţi medici.

Te duci, faci analize, te testezi la mai multe aparate şi, în consecinţă, deja un alt medic te-ntreabă cine ţi-a spus să iei pastilele celea, care n-au nicio legătură cu boala ta şi care, pe lângă toate celelalte, îţi afectează ficatul, pancreasul şi duodenul. Acum, însă, afli că ai venit cam târziu şi va fi mult mai greu să te vindeci sau va trebui să recurgi la o intervenţie chirurgicală.

Te pomeneşti că blestemi ziua în care te-ai îmbolnăvit, ziua în care ţi-ai ignorat sănătatea, sistemul care te îmbolnăveşte şi mai mult şi care descurajează medicii să muncească cu deplină dăruire. Sănătatea costă, dar probabil nu mai mult decât întreţinerea sistemului medical.

Olga Bulat