Șampanie, la Moscova, pentru Moldova

În 2010, M. Lupu semna la Moscova, cu B. Grâzlov, un Acord de „frăție politică” dintre PDM și partidul lui Putin „Edinaia Rossia”. Nimeni nu știe până azi ce ascunde această „frăție”. Deocamdată s-a aflat doar că, la Moscova, pe 23 ianuarie, cu ocazia constituirii coaliției minoritare PLDM-PDM, s-a băut șampanie…

S-a întâmplat ceea ce nu ne-am dorit cel mai mult, și avem ceea la ce ne-am așteptat cel mai puțin, după alegerile din 30 noiembrie. Votul în avans, cu care au fost creditate cele 3 partide „pro-europene”, s-a dus pe gura lupu(lui). Renunțarea PDM (asistat de PLDM) la o coaliție cu liberalii, în favoarea comuniștilor, contrar așteptărilor electoratului, este o mare lipsă de discernământ. Nu sunt și nici nu e cazul s-o fac pe avocatul PL-ului, dar acuzațiile cu care operează democrații, că PL ar fi fost inconciliabil în negocieri, nu sunt de luat în serios. Dacă până la întâlnirea din 20 ianuarie, pe aeroportul Chișinău, dintre liderii PLDM, PDM și PL și emisarii partidelor frățești din Parlamentul European, Marian Lupu mai avea vre-o șansă să fie nu doar auzit, dar și crezut, după asta e greu să mai găsești timp să-l auzi, cel puțin. Să ai tupeul să ”bagi penița” în textul unei înțelegeri politice de compromis, convenită în 3 (Lupu, Filat, Ghimpu) cu trimișii celor 3 frății politice europene (după ce ai bătut palma cu ei) e cel puțin neserios – pentru că, până la urmă, asta s-a întâmplat peste noapte. Exact ca și în cazul cu „Memorandumul Kozak”. Trimisul lui Putin a venit la Chișinău, s-a întâlnit, a discutat și au convenit că a doua zi Putin ajunge în R. Moldova pentru semnara documentului, ca peste noapte înțelegerea să fie dată peste cap. Același lucru s-a întâmplat și aici, numai că, dacă eșuarea „Memorandumului Kozak” (transnistrizarea R. Moldova) a fost un câștig de cauză pentru R. Moldova, în cazul înțelegerii de la Aeroport avem un fiasco pentru Moldova. Se presupune că „înțelegerea”, pentru care a consimțit Lupu la Aeroport, alături de Filat și Ghimpu, nu ar fi convenit „măriei sale”, V. Plahotniuc. Dacă-i așa, nu e greu să ne închipuim cum a fost noaptea din 20 spre 21 ianuarie la ”rezidentura” lui Plahotniuc, dar la prima oră a dimineții, „rezoluția” confraților politici europeni purta deja cu totul alt „fes”, croit după voia și placul „croitorului” noii alianțe de guvernare. Toate clauzele legate de numirea unui procuror european, depolitizarea procuraturii și a altor instituțiilor apolitice în stat sau reevaluarea procedurii de alegere a președintelui R. Moldova – toate au fost întoarse cu ”fundul în sus”, cu singura excepție: cea de nepartajare politică a funcției de șef al statului, pentru care se zice că Plahotniuc are deja un ”înlocuitor” al lui Nicolae Timofti.

Faptul că Vlad Plahotniuc este păpușarul care a tras sforile în culisele negocierilor postelectorale 2014 nu-l mai pune nimeni la îndoială. Se știe că în PDM, iar mai nou, și în așa-zisa „coaliție minoritară” de guvernare, nimic nu se face fără știrea și voia sa. Întrebarea e, cine îl joacă pe Plahotniuc? Unii zic că interesele. Alții zic că Rusia. Până la urmă, s-ar putea fi și una, și alta. Vlad Plahotniuc, care nu are nimic cu politica, este de felul său un șmecher, un aventurier de specie rară, un Ostap Bender al zilelor noastre: școlit, parfumat, elegant și aproape invizibil. Plahotniuc are un mare plus și asta-l avantajează enorm: spre deosebire de „șeful” său de partid, M. Lupu (și alții ca acesta), nu intră în polemici cu presa. Îi plac banii și luxul, trăiește în lumea sa, a banilor, este avid de putere și nu-i place să se împartă cu nimeni, dacă din asta nu are de câștigat nimic. Se vorbește în anumite cercuri că Renato Usatîi ar fi fost aruncat „pe mal” din „apele electorale” tot de V. Plahotniuc. Dacă a făcut-o, uite că a făcut și un lucru bun. Numai că nu a făcut-o pentru că s-a gândit la cei pe care-i aburise cu concertele sale electorale Usatîi, ci pentru că un al doilea ca el ar fi fost prea mult pentru o Moldovă tot mai săracă (furată). Un rival în plus, pe aceleași „cărări” de furat bani. Cine ar accepta? Venirea lui Plahotniuc în politică are și ea aceeași explicație: interesul de a face bani. Bani mulți. Și grei, care nu se câștigă. Banii pe care-i face Plahotniuc sunt altfel de bani, bani ne-curați sau „bani spălați”, pentru care trebuie să ai fie acoperire politică, fie control politic asupra sferelor în care se învârt cei mai mulți bani. De ce credeți că PDM și PL au ajuns „la cuțit” pentru Ministerul Transporturilor și Drumurilor? Pentru că aici se spală bani mari. Și Ministerul Transporturilor nu e singurul minister „bănos”. La Economie, la Agricultură, la Mediu, la Dezvoltare Regională peste tot se fac bani. De aici și explicația, de ce nu vrea PDM depolitizarea, scoaterea instituțiilor de drept și de control în stat de sub umbrela partidelor. Pentru ca partidele să facă, nestingherite, bani. Problema cu Alianța de guvernare în formatul PLDM-PDM-PL nu ar fi ajuns atât de departe, dacă M. Lupu (V. Plahotniuc), V. Filat și M. Ghimpu puneau în prim plan nu partajarea ministerelor, dar depolitizarea Procuraturii, Centrului Anticorupție, Fisc-ului, Vămii etc. Atunci interesul partidelor pentru ministere ar fi fost altul: de a le guverna, nu de a le fura. Din păcate, liberalii au fost în minoritate, iar PDM, pentru a scăpa de probleme și a-și face interesele, i-a schimbat pe liberali cu comuniștii. De ce Voronin? Pentru că „meseria” lui Plahotniuc de la Voronin se trage. Vladimir Nicolaevici, timp de 8 ani, cât a fost președinte, i-a dat dezlegare la tot din ce se putea face bani. V. Plahotniuc a fost „managerul afacerilor” familiei Voronin. De ce să te legi cu Ghimpu, când îl ai alături pe Voronin?
Este sau nu V. Plahotniuc omul Moscovei și face PDM interesele Rusiei prin crearea unei alianțe cu comuniștii? Nu avem știre, dar s-ar putea. Nimeni nu a încercat încă să vadă ce preocupări fericite a avut Plahotniuc până a intra pe mâna lui Voronin sau în politică. Faptul că, la noi, partidele politice și instituțiile statului fierb de „oameni ai Moscovei”, de mult nu mai e o taină, iar PDM nicioadtă nu a fost departe de Rusia. Să ne amintim aici că, în 2010, Lupu semna la Moscova, din partea PDM, un Acord de „frăție politică” cu partidul lui Putin, „Edinaia Rossia”. Nimeni nu știe ce ascunde în spatele său această „frăție”. Deocamdată se știe doar că, pe 23 ianuarie, cu ocazia constituirii coaliției minoritare PLDM-PDM, la Moscova s-a băut șampanie…