Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   S.O.S. pentru Moldova

S.O.S. pentru Moldova

Luni, în şcoli, după o vară fierbinte, a sunat clopoţelul la clasă. A fost dat startul unui nou an şcolar. Încă nu se ştie cu exactitate componenta numerică a lotului şcolar pentru noul an de studii, însă datele preliminare arată, ca şi în anii trecuţi, o scădere la numărul general de şcolarizaţi. Dacă facem apel la statistică, o să găsim că, pe durata anului trecut, numai cazuri de transfer în străinătate, la părinţi, au fost înregistrate 1700, iar datele pentru ultimii zece ani sunt şi mai triste: numărul elevilor, la nivel naţional, s-a redus de la 600 de mii, în 2011, la 380 de mii în 2012. Şi şcoala nu e singurul indiciu care arată că R. Moldova a intrat într-un declin demografic serios.

Vizita de acum două săptămâni a cancelarului german Angela Merkel la Chişinău – în virtutea agitaţiei specifice evenimentelor de acest gen – a umbrit întrucâtva interesul pentru proaspătul studiu demografic realizat de Agenţia americană CIA World Factbook, care dă un pronostic deloc optimist pentru viitorul R. Moldova: în cel mult 200 de ani riscăm să ajungem un teritoriu nepopulat. În lista celor 220 de state, monitorizate de CIA World Factbook, R. Moldova are locul 12 de la urmă. Grav. Depopularea R. Moldova se poate întâmpla, spun americanii, din două considerente. Primul: migraţia, care a atins un nivel record pentru un stat mic ca R. Moldova. Şi cel de-al doilea: sporul natural negativ al populaţiei. Ambele – din cauza sărăciei. Faptul că în R. Moldova lumea moare mai des decât se naşte, nu e o noutate. Statisticile din 2011arată 5 născuţi la 6 morţi, deşi în R. Moldova e la fel de costisitor şi să mori, nu doar să te naşti.

Cum a reacţionat Chişinăul la vestea dată de americani? Unii au râs cu poftă, alţii au zis că toate sunt în voia Domnului, experţii în demografie s-au arătat optimişti, declarând că o îmbătrânire excesivă a populaţiei ar fi un pericol pentru R. Moldova, dar o depopulare – nu, iar cei care nu au reacţionat în niciun fel la studiul CIA World Factbook, au fost Guvernul şi Parlamentul. Ce-i drept, deputaţii mai sunt în vacanţă şi am putea presupune că acesta ar fi un motiv din care nu s-au manifestat, deşi, pe durata verii, practic, toate partidele parlamentare au avut ceva de declarat. Comuniştii au mers până într-acolo, încât au cerut conducerii Parlamentului să recheme deputaţii din vacanţă şi să anunţe o şedinţă extraordinară în problema aderării la Uniunea Rusia-Belarus (?!). Nu în problema secetei, sărăciei şi nici în cea demografică, dar într-o problemă de servilism politic faţă de Moscova… Comuniştii au rămas cine au fost. De ce a tăcut, însă, Guvernul? Chiar să nu fie criza demografică o problemă pentrtu Guvern? Nici cea a natalităţii? Nici a exodului? S-o fi inventat americanii, această problemă, s-o fi luat din pod? Dacă în 20 de ani R. Moldova a pierdut, în condiţii mult mai rigide de exod, un sfert din populaţie, de ce nu ar putea pierde alte trei sferturi în următorii, să zicem, 60, 100 de ani, dacă odată cu liberalizarea regimului de vize pentru R. Moldova şi intrarea României în zona Schengen, şansele de emigrare vor creşte. Dispariţia caselor de pe harta satelor şi a satelor de pe harta republicii nu mai sunt o noutate. Sau asta nu contează? Potrivit unui alt studiu, realizat recent de Gallup, R. Moldova se situează pe locul trei în lume printre statele cu cea mai mare rată a populaţiei pesimiste (88%), care nu are nicio speranţă că-şi va putea găsi un loc de muncă acasă, ceea ce înseamnă că şi-l vor căuta în altă parte. Şi atunci, cum să scape premierului o şedinţă urgentă de guvern, ca să nu mai zicem aici şi de un program de stat în această problemă? Sau, 200 de ani înainte, par a fi o perspectivă prea îndepărtată în condiţiile în care la noi guvernările trăiesc cu ziua de azi sau, cel mult, cu cei 4 ani de mandat? Din toate guvernele, singurul care s-a poticnit de problema demografică a fost guvernul Tarlev. Numai că mai departe de speculaţii verbale nu s-a mers. Sloganul “patriotic” cu 3 copii: “unul pentru tata, unul pentru mama, şi altul pentru Patrie” a murit înainte de căderea fostiului premier comunist, pentru că “Patria” lui Tarlev a uitat că 3 copii nu se nasc şi nici nu se cresc cu sloganele patriotice ale unor guvernări burghezite peste noapte. După Tarlev au venit alţii, guvernele s-au schimbat, problema, însă, a rămas. De fapt, e prea puţin spus “a rămas”. Aţi văzut unde suntem. R. Moldova, care până la 1990 avea primul loc în spaţiul ex-sovietic la densitatea populaţiei, a ajuns în pericol de depopulare. E catastrofal. Este cel mai mare risc, din câte au existat, pentru neatârnarea României de la est de Prut. Dacă ocuparea Basarabiei la 1812, de altfel ca şi în 1940, s-a produs în urma unor tranzacţii politico-militare dubioase şi criminale, de data asta Basarabia riscă să cadă fără luptă, prin depopulare. Nu cred că o totală depopulare a Moldovei estice ar fi posibilă (deşi într-o epocă a globalizării nimic nu e exclus), însă o denaturalizare a Basarabiei e mai mult decât posibilă. Iar asta înseamnă “caput”. Generaţiile “de aur” vor pleca tot mai mult, rata de îmbătrânire a R. Moldova va creşte, iar în locul celor plecaţi vor fi mobilizaţi cei care de 200 de ani încoace pretind că Basarabia e pământ rusesc. Poate că şi există pământuri care riscă să devină pustietăţi, R. Moldova, însă, nu are cum să fie ameninţată de aceste riscuri. Ea fie că va avea norocul să rămână românească, fie că va repeta nenorocul să reintre sub ruşi. Altă alternativă nu are. Asta trebuie să înţelegă şi Guvernul, şi Parlamentul, şi tot ce înseamnă administrare publică în R. Moldova.

Petru Grozavu