Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ruşine de cine suntem

Ruşine de cine suntem

Serialul „Show-ul politic” rămâne în topul celor mai vizionate de către cetăţenii R. Moldova, nu pentru că le-ar plăcea prea mult, ci pentru că văd cu ochii lor cum este scrisă istoria tragică a unui popor care a fost mereu vestit drept unul dintre cele mai muncitoare şi oneste. După ce o perioadă îndelungată am fost subjugaţi şi ne era ruşine să ne recunoaştem provenienţa, timp de 20 de ani am încercat să ne revenim din această amorţire statală, să ne cunoaştem rădăcinile, pentru ca, astăzi, iarăşi să ne fie ruşine de cine suntem.

Mulţumim pentru efortul autorităţilor noastre de a ne readuce pe poziţia de oameni ai nimănui, pentru că „ai lor” cu siguranţă nu vrem să fim. E dureros să recunoaştem că i-am votat pe cei care stau în fruntea statului şi care, la rândul lor, i-au numit în funcţii pe cei care li se subordonează, pe cei care au ascuns un omor şi care ne fură cât pot. A fost un omor din culpă, dar omul oricum nu învie. În loc să se intervină, cum s-ar fi procedat în orice ţară civilizată, moartea omului mai întâi a fost tăinuită, după care fiecare se foloseşte de această tragedie pentru a-şi atinge scopurile meschine.

Partidele, care odată s-au unit, astăzi se sugrumă. Deşi continuă să se numească „Alianţă”, lupta pentru putere din interiorul acesteia de mult i-a făcut să nu mai acţioneze de comun acord în interesele cetăţenilor. Mai mult, tensiunea din cadrul partidelor creşte pe zi ce trece, orientându-i unul împotriva altuia. Declaraţiile autorităţilor sunt şi ele tot mai tăioase, aducându-şi învinuri reciproce, cerând demisiile unii altora, de parcă cineva chiar o va face doar de bun simţ.

Între timp, până se va decide cine ar trebui să răspundă şi cine nu pentru tăinuirea morţii unui om, până autorităţile caută diverse posibilităţi să se răfuiască cu oponenţii, până aceştia se ceartă în direct şi fac diverse „înţelegeri”, când camerele de luat vederi sunt stinse, oamenii continuă să lupte pentru supravieţuire, iar speranţa lor de a avea un viitor în această ţară se stinge pe zi ce trece. Din cauza „mai-marilor”, am ajuns să ne fie iarăşi ruşine de cine suntem.

Olga Bulat