Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   RUSIA: trei "paşi mici" pentru…

RUSIA: trei „paşi mici” pentru Moldova

Chişinăul revine, din nou, în centrul atenţiei marilor poli politici. Nu e o premieră. Mai degrabă, avem de a face cu o nouă încercare a Occidentului şi a Rusiei de a determina Chişinăul să decidă între Est şi Vest. Unii experţi leagă acest fapt de noile politici ale lui Putin, vizavi de zonele conflictelor îngheţate din spaţiul ex-sovietic, inclusiv R. Moldova, alţii – de nevoia de consolidare a Parteneriatului Estic, în care R. Moldova este tot mai remarcată ca prezenţă şi prestaţie. O fi, deşi nici Chişinăul nu se manifestă pe măsura aşteptărilor. «De la alegerea preşedintelui proeuropean, pe 16 martue, anul acesta… au existat mai multe indicii că Chişinăul se va apropia mai mult de Occident, în special de România. În realitate, însă…» acest lucru nu s-a întâmplat, spune ultimul raport al Agenţiei americane de geopolitică şi investigaţii Stratfor. Experţii de la Stratfor motivează cu faptul că ar exista «mai multe constrângeri care ar bloca apropierea Chişinăului de Occident» şi două dintre acestea ar fi dependenţa Chişinăului de Rusia în soluţionarea diferendului transnistrean şi segmentarea elitei politice moldoveneşti între Est şi Vest, «ceea ce înseamnă că vectorul ţării va rămâne divizat, probabil, între Occident şi Rusia», spune Stratfor.

Prima, în topul Parteneriatului Estic

Cu toate dizabilităţile politice de care suferă şi «şah-matul» în care este ţinut de Rusia, Chişinăul oficial continuă să fie încurajat de Occident ca să-şi menţină cursul proeuropean de dezvoltare, pe care preşedintele N. Timofti îl definea, la ceremonia inaugurală din 23 martie, ca «idee naţională» pentru R. Moldova. În spiritul acestui sprijin, acum două zile, la Chişinău, a fost convocată prima reuniune informală la nivel înalt a Parteneriatului Estic, cu participarea Comisarului european pentru Extindere şi Politică Europeană de Vecinătate, Stefan Fule. «Locul pentru desfăşurarea reuniunii nu a fost ales întâmplător», întrucât Moldova este «un exemplu bun care demonstrează că determinarea şi implementarea reformelor convenite şi creşterea asistenţei externe pot aduce o ţară mai aproape de UE, în beneficiul cetăţenilor săi»,- a fost explicaţia pentru presă a oficialului european. Şi tot Fule mai remarca că „Moldova se află într-o poziţie foarte bună în ce priveşte liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii săi, care va fi realizată într-o perioadă foarte scurtă”. Paralel, Chişinăul este trecut în topul Parteneriatului Estic şi în studiul fundaţiilor internaţionale „Vidrodjennia” şi „Open Society Foundations”. Şi dacă în cazul comisarului Fule, aprecierea făcută Chişinăului putea fi una în avans – aşa după cum se obişnuieşte în politică, în cel de-al doilea nu are cum, pentru că nota vine din partea experţilor (50 la număr) statelor-membre ale Parteneriatului: Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia, Azerbaigean şi, respectiv, R. Moldova, care, cel puţin din raţiuni concurenţiale, nu aveau de ce să scoată Moldova în prima linie, dacă nu ar fi fost cazul.

Trei paşi, ca să nu mai existăm

Cu cât mai bine arată R. Moldova în Vest, cu atât mai critic este privită din Est. Numai că nici Estul nu duce lipsă de ingeniozitate şi, la fel ca şi Vestul, încearcă şi el să încurajeze Chişinăul. De la ultimele «prezidenţiale» la Tiraspol, Kremlinul încearcă să ne cumpere, ba cu schimbarea «cailor», ba cu condamnarea «despotismului» lui Smirnov, ba cu «democratismul» lui Şevciuk, ba cu reluarea circulaţiei trenurilor (marfare, că cele de pasageri cară spioni), ba cu relansarea negocierilor în formatul «5+2», ba cu acuzaţii şi darea în căutare a lui Smirnov şi Antiufeev pentru furt, trafic de arme şi persoane, etc. Spectacol. Iluzionism. Circ. Dacă Rusia chiar vrea să fie cu dreptate, de ce nu-i dă pe mâna Chişinăului, că Smirnov şi Antiufeev au făcut crime împotriva statului nu în Rusia, ci pe teritoriul suveran al R. Moldova. Sunt gata Putin şi Medvedev să meargă la acest pas? Sau vor doar să se dea în spectacol, de ochii lumii? Intrat în funcţie, E. Şevciuk a declarat că va merge în relaţiile cu Chişinăul pe «politica paşilor mici». Numai că nici «primul pas», nici al doilea şi nici al sutelea nu prevede nici scoaterea posturilor de «pacificatori» ruşi de la Nistru, nici internaţionalizarea lor, nici retragerea armatei ruse din Transnistria, nici evacuarea muniţiilor, nici…, nici…, nici… «Primul pas», convenit de externele de la Moscova şi Tiraspol pentru noua reuniune de la Viena în formatul «5+2», ar fi recunoaşterea, în scris, de către Chişinău a statutului de «parte egală a Tiraspolului la negocieri», ceea ce ar însemna recunoaşterea, de jure, a rmn. Al doilea «pas mic», în viziunea Tiraspolului (Moscovei) ar fi memorandumul Kozak, adică federalizarea sau confederalizarea R. Moldova. Al treilea «pas», de asemenea «mic» va fi organizarea unui referendum (dar poate nici nu va fi) privind aderarea R. Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan – exerciţiu în care se antrenează acum intens (fără să-i dea cineva peste mâini) PSD-istul Moscovei, V. Şelin. Iar al patrulea sau al cincilea «pas mic» nu mai contează, pentru că e clar şi după al treilea ce va urma. Aşa că ce facem, dragi AIE-işti? Vă declaraţi, cinstit şi nesiliţi de nimeni, veniturile, daţi jos corupţia la nivel guvernamental (şi nu doar) – după cum v-aţi obligat, faceţi regulă în justiţie, procuratută şi în politie, o terminaţi cu jocul la două porţi şi plecăm în Europa? Nu? Da, aveţi dreptate. Mai există o problemă, pe care occidentalii o invocă mereu: Transnistria. Chiar ultimul raport Stratfor, la care făceam deja referire, zice că «controlul Rusiei asupra regiunii separatiste transnistrene este unul dintre factorii care fac dificilă apropierea R. Moldova de Occident…». Şi atunci, o întrebare şi către UE şi SUA: care-i rostul să fim remarcaţi în topuri, dacă priponul de pe malul stâng, oricum, primează? Poate că mergem măcar aici pe politica «paşilor mici» – mai întâi cu «malul drept», iar după – şi cu «malul stâng»? Şi atunci şi dedublările la guvernare s-ar putea să nu mai existe. Iar dacă şi vor exista, atunci pe contul dedublaţilor. Că altfel nu mai merge. Ori ne ţinem de «ideea naţională», declarată de preşedinte, ori nu ne ţinem de parlament şi guvern.

Petru Grozavu