Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Rusia ratează al doilea "plan…

Rusia ratează al doilea „plan Kozak”

„…În politică, deturnările de situaţie nu sunt o noutate. Să ne amintim aici, cel puţin, de cazul Memorandumului Kozak, 2003, când, în noaptea din ajunul semnării Memorandumului au căzut toate înţelegeriile ini’iale, Putin a fost întors din zborul său spre Chişinău, iar Voronin a intrat într-o beţie crâncenă, de câteva zile, la Condriţa”

Ieri a fost ultima zi de negocieri între posibilii aliaţi ai noului format de guvernare, după demiterea premierului V. Filat şi debarcarea de la şefia Parlamentului a lui M. Lupu. Şi unul, şi altul – ambii lideri ai principalelor partide de la guvernare, s-au pomenit în afara „trenului” nu pentru că i-ar fi „dat jos” cineva, ci pentru că s-au „dat jos”, ei între ei, rând pe rând, unul pe altul. Întrebarea este: la ordinul cui? Astăzi, la două săptămâni de la desemnare, premierul Iu. Leancă va veni în Parlament să propună garnitura noului cabinet de miniştri şi programul de guvernare pentru anul care mai rămâne până la alegerile ordinare din 2014 – un an extrem de dificil dar şi foarte important, dacă ţinem cont de ceea ce ne aşteaptă în octombrie la Vilnius: Acodurile de Asociere la UE, de Liber Schimb şi de Liberalizare a Regimului de Vize cu UE, plus noile proiecte strategice, convenite cu Bucureştiul, privind interconectarea R. Moldova la reţelele electrice, construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău sau dezvolatrea parteneriatului transfrontalier la nivelul guvernelor locale din România şi R. Moldova – ca să nu intrăm în prea multe detalii. Anul va fi unul crucial. Şi, în acest sens, ziua de 30 mai nu va fi doar o zi de joi.Va reuşi Leancă să ia „BAC”-ul din prima? Părerile în Parlament, de altfel ca şi în societate, s-au împărţit. În timp ce unii dau garanţii că totul va fi OK, alţii sunt mai rezervaţi şi cred că loc pentru înţelegere între foştii aliaţi rămâne tot mai puţin, iar o nouă majoritate parlamentară va fi – dacă se va întâmăpla, una pe termen scurt. Dincolo de asta, mai există şi suspiciunea că PDM şi PLDM s-ar putea (nimic nou) da peste cap unul pe altul. Nu-i exclus, deşi e greu să ne închipuim că Filat şi Lupu nu ar fi preocupaţi deloc de faptul că sondajele de opinie îi trimite în opoziţie – în caz de anticipate, iar Voronin va face din ei cârpe de podele dacă ajunge acolo de unde a fost dat jos în 2009. Însă, asta nu e răul cel mai mare, care se poate întâmpla, răul cel mai mare e că R. Moldova ar putea deveni, în cel mai scurt timp posibil, cel de-al 4-lea stat-membru al Uniuii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, dacă PLDM şi PDM nu depun „armele”. Cinci luni de „război rece”, între aliaţi declaraţi, e prea de tot, e peste măsură, e porcărie curată. Dacă s-au săturat nu doar moldovenii, dar şi europenii de acest „bardac politic moldovenesc” şi au ajuns să se rânduiască săptămânal la Chişinău, ca nu cumva, la fierbinţeală, „Vlazii” să confunde Vestul cu Estul, chiar că suntem de poveste. Clasă politică, nu şagă.

Putin – în Rusia, Voronin – la Condriţa

Întrebarea rămâne: vom avea sau nu guvern? Dacă ceea ce declară ex-premierul Ion Sturza, într-un interviu pentru TV-7, e o chestie bătută în cuie între principalii negociatori – alegerea, în aceeaşi zi, a preşedintelui Parlamentului (condiţia PDM) şi investirea Guvernului (opţiunea PLDM), atunci putem avea siguranţa că de joi reintrăm în normalitate. Altceva e, pentru cât timp. „Cred că este o certitudine destul de mare că joi va fi creată o nouă alianţă de guvernare, va fi ales un nou prşedinte al Parlamentului şi va fi ales un nou guvern”, declară Sturza pentru TV-7. Nu cred că fostul premier trişează. Nu e în stilul său. Şi nici nu cred că exagerează atunci când zice că este „informat”, pentru că a dovedit-o de mai multe ori că se informează din surse credibile. Asta nu înseamnă, însă, că am fi scutiţi de riscul unor incertitudini, unor „situaţii imprevizibile”. E vorba, totuşi, de politică, iar în politică deturnările de situaţie nu sunt o noutate. Să ne amintim aici, cel puţin, de cazul Memorandumului Kozak – 2003, când s-au făcut înţelegeri capitale la nivel de prime persoane (Voronin şi Putin), când lucrurile au fost verificate şi reverificate de mai multe ori de serviciile speciale ruse, ca, în noaptea din ajunul semnării Memorandumului să cadă toate înţelegerile, Putin să fie întors din zborul său spre Chişinău, iar Voronin să intre într-o beţie crâncenă, de câteva zile, la Condriţa. Şi „cazul Kozak” nu e singurul exemplu de acest gen, iar riscurile repetării lui pentru R. Moldova, într-o varintă sau alta, rămân pericole constante.

Maslov a uitat de Narîşkin şi Rogozin

Curios lucru, că după 5 luni de tăcere (formală) – perioadă în care UE a fost mereu alături de „tujii” noştri de la guvernare, ca să nu le crăpe, cumva, rânzele de atâtea emoţii şi încăierare, Rusia, în sfârşit, a izbucnit, acum două zile, „împuşcând” cu acuzaţii şi reproşuri la adresa Uniunii Europene, că se „amestecă în treburile interne” ale R. Moldova. „Moscova a observat că, în ultimele luni, câteva ţări UE au cerut sa fie restabilită, cu orice preţ, Alianţa pentru Integrare Europeană, ceea ce reprezintă un amestec în treburile interne ale unui stat suveran”. Este o declaraţie publică, făcută la radio „Vocea Rusiei” de către Andrei Maslov, Directorul Departamentului 4 European al Ministerului rus de Externe. „Locuitorii Moldovei au dreptul să-şi hotărască singuri soarta”, spune Maslov, după care trece la şantaj direct. „Presiunea din afară nu contribuie la depăsirea crizei prelungite, ci doar la destabilizarea situaţiei şi la agravarea şi mai tare a procesului de reglementare a problemei transnistrene”. Unde dai şi unde crapă. Oficialul nu dă numele celor „câteva ţări”, în schimb se aruncă asupra României, acuzând-o, în vechile maniere, ruso-sovietice, de „românizarea” populaţiei din R. Moldova, care – şi prostului i-i clar, într”un secol în care toată lumea ştie a citi, – nu are cum să fie românizată din momentul în care aşa a fost lăsată să fie de cel de Sus. Mesajul este mai puţin clar, în schimb, sunt fosrte clare motivele mesajului. Din ceea ce declară Maslov ar urma să desprindem câteva concluzii. Prima: când vorbeşte de „amestec în terburile interne” ale R. Moldova, Maslov nu trebuie să uite că după alegerile din 2009, S. Narîşkin a stat mai mult la Chişinău decât la Moscova. Nu trebuie să uite nici de aflarea ilegală a trupelor ruse în teritoriul suveran al R. Moldova şi nici de declaraţiile de pe 9 mai ale lui D. Rozozin, „că R. Moldova trebuie să fie mai aproape de Rusia”. Doi (în special pentru cei care cred că R. Moldova e guvernată din interior): războiul politic, declanşat după tragedia din Pădurea Domnească, înmormântarea AIE-2 şi perturbarea vieţii politice nu s-au întâmplat fără influenţe din afară. Şi e clar că nu din Vest. Trei: negocierea viitoarei majorităţi de guvernare, de altfel ca şi a fostelor Alianţe, 1 şi 2, s-a fcăut nu doar pe interior, dar şi pe exterior. Patru: Rusia, chiar dacă nu s-a afişat public, a fost implicată din gros în „războiul politic” de la Chişinău, din care şi-a dorit un alt deznodământ şi o altă confuguraţie la guvernare, decât cea care se profilează. Şi cinci: prin declaraţiile lui Maslov, Moscova nu face decât să recunoască, de fapt, că a pierdut în faţa UE (României), partida pentru R. Moldova. Cel puţin, la această etapă. Sau dimpotrivă: că a câştigat-o şi, prin declaraţiile lui Maslov, încearcă, în manierele sale imperial-velicorose, să dea lecţii „de bună purtare” UE şi României?