Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Rusia a trecut Nistrul (II)

Rusia a trecut Nistrul (II)

„Rusia şi-a pus oligarhii la treabă. După ce, ani la rând, le-a dat dezlegare la tot felul de afaceri dubioase, Kremlinul a decis să-i înroleze pe „marii şmecheri” ai Rusiei untr-un nou gen de trupe de intervenţie pe „frontul moldovenesc””.

„Dacă vreo ţară din Europa de Est vrea cu adevărat în Europa, aceasta este R. Moldova. Să renunţăm la ea, ar însemna condamnarea politicii estice a UE şi Poloniei la înfrângere”, scrie publicaţia poloneză Rzeczpospolita, citată de Unimedia. În opinia autorului, Andrzej Talaga, UE şi Polonia s-au concentrat prea mult pe Ucraina şi au lăsat “flancul moldovenesc” descoperit în faţa Rusiei.

S-ar putea ca, în cazul R. Moldova, autorului să-i scape rolul României, care-l alternează pe cel al Poloniei în relaţiile cu Ucraina, dar tensiunile în jurul R. Moldova oricum cresc şi aici nu putem să nu-i dăm dreptate colegului nostru de la Rzeczpospolita. “Moscova este cât pe ce să zădărnicească UE să încheie Acordul de asociere cu R. Moldova – cel mai pro-occidental stat post-sovietic. În cazul în care îi va reuşi jocul, UE va suporta o înfrângere de imagine, dar şi mai grav, una geo-strategică… Nistrul stă pe o bombă cu ceas, care ar putea arunca în aer întreaga politică est-europeană a UE”, e de părere Andrzej Talaga. În principiu, ceea ce se vede bine de la Varşovia, nu se vede mai rău nici de la Chişinău. Cu cât Vilniusul e mai aproape, cu atât mai multă agitaţie, nervozitate şi diversiuni (proiecte) din Est, chiar dacă la recenta întrevedere de la Moscova cu şefa diplomaţiei de la Chişinău, N. Gherman, ministrul rus de Externe, S. Lavrov, dădea asigurări că Rusia va respecta alegerea suverană a R. Moldova pentru UE, ceea ce înseamnă că nu va interveni nici politic, nici militar. Va fi, nu va fi? Greu de spus. La nivel de declaraţii, Rusia a stat mereu bine. În ultimii 20 de ani nu oboseşte să tot declare că ne respectă suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială şi tot de atâţia ani ne ţine sub ţeava armelor şi se opune retragerii trupelor militare de la Nistru. Asta este Rusia.

Hitler nu mai e, dar Stalin?

Moscova are un nou proiect pentru R. Moldova. Încă unul. Din aceeaşi serie anti-Vilnius. Nu e unul scos acum din cutie, pentru că proiectul repetă, ca intenţie, un plan rusesc interbelic, care, în circumstanţele politice de atunci, le-a prins ruşilor bine. Rusia pusese mâna pe Basarabia. Potrivit presei ruse, “noul” proiect este unul umanitar (“umanismul” a prevalat întotdeauna în politca expansionistă a Rusiei) şi are ca ţintă dezvoltarea infrastructurală a Transnistriei. În opinia autorilor proiectului (botezat în spiritul interesului politic al Rusiei – “Transnistria Euroasiatică”), stânga Nistrului trebuie să depăşească ca dezvoltare malul drept, să ajungă un fel de rai, un pol de atracţie pentru basarabeni, astfel încât aceştia să nu mai vrea să meargă în UE şi să se ceară singuri sub aceeaşi umbrelă euroasiatică cu Transnistria. Povestea e veche. De altfel, autorii proiectului nici nu ascund acest lucru. Dimpotrivă, bravează, fac paradă şi caz de performanţă politică din precedentul interbelic, când Transnistria (sovietizată) devenise, zic ei, un fel de pământ al făgăduinţei pentru Basarabia. Regnum.ru scrie, cu referire la gestionarii proiectului, că “R. Moldova a trecut prin această experienţă atunci când moldovenii din dreapta Nistrului jinduiau viaţa celor de pe malul stâng şi astfel s-a ajuns la unirea celor două maluri de Nistru şi la formarea republicii sovietice socialiste moldoveneşti… Acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi acum”. Din păcate, nu are cum. În primul rând, nu mai suntem în 1940. În rândul al doilea, la Berlin nu mai este Hitler la putere, chiar dacă, la Moscova, ruşii zic că au un nou Stalin la Kremlin. Şi, în al treilea rând, într-un secol al internetului şi al unei lumi fără frontiere rigide, speculaţiile de genul unirii Basarabiei cu Transnistria (din 1940) sunt pentru analfabeţi, naivi sau proşti. Şi pentru alde “nema mamî, nema papî” (rătăciţii lumii). Sau, poate că Moscova intenţionează, la modul serios, să repete scenariul 28 iunie 1940, sub acoperirea Ununii Euroasiatice (pe atunci a URSS), dar tot pe tancuri, mai ales că blindatele ruse sunt încă pe poziţii, după aplicaţiile militare din Transnistria, încheiate acum câteva zile.

„Unirea” Basarabiei cu Transnistria

După deconspirarea şi condamnarea, pe plan internaţional, a Pactului Ribbentrop-Molotov, propaganda rusă, la fel ca şi cea sovietică, nu mai are cum ascunde faptul că intrarea armatelor sovietice în Basarabia, în 1940, a fost un act de ocupaţie, convenit între Stalin şi Hitler. Doi: cum puteau jindui basarabenii viaţa de dincolo de Nistru, dacă preţul “sovietizării”, pe care l-au plătit după 28 iunie 1940, transnistrenii îl plătiseră încă în anii `30: deportări, colectivizare forţată, gropi cu var, satanizarea societăţii, lagărele de muncă… S-a schimbat situaţia cu anii? A fost pentru transnistreni viaţa mai dulce cu Smirnov? Este mai confortabilă cu Şevciuk? Va fi mai frumoasă cu Putin şi Rogozin? Întrebaţi-i pe transnistreni (cu excepţia celor îndoctrinaţi). Jocuri, speculaţii. Ca, de altfel, şi proiectul “Transnistria Euroasiatică”. Dacă pleacă Ucraina şi R. Moldova în UE, Transnistria intră în insolvabilitate politică. Lipsa unei frontiere directe cu Rusia pune Transnistria într-o mare dificultate. Are nevoie Rusia de zone moarte? Evident, nu. Rusia are nevoie de teatre de manevră, iar asta înseamnă că, pentru Rusia, Transnistria nu se termină la Nistru. De aici şi resuscitarea planului interbelic de “unire a Basarabiei cu Transnistria”. În următorii 1,5 ani, Rusia promite 60 milioane USD pentru construcţia a 12 obiective de infrastructură socială în Transnistria. Banii – cel puţin aşa scrie presa rusă, vor fi donaţi, iar donatorii sunt marii oligarhi ai Rusiei. Curios, nu? Rusia şi-a pus oligarhii la treabă. După ce le-a dat dezlegare la tot felul de afaceri dubioase, Kremlinul a decis să-i înroleze pe “marii şmecheri” ai Rusiei într-un nou gen de trupe de intervenţie pe “frontul moldovenesc”, pe lângă cele deja existente: armată, biserică, regimuri separatiste, ONG-uri, gradaţii “marelui război”, veteranii Agfganistanului, alogenii, Uniunile ofiţerilor sovietici… Spaţiul de manevră al Rusiei se extinde. De la începutul acestei săptămâni, oligarhimea rusă a lansat câteva proiecte “caritabile” şi în dreapta Nistrului, sub acoperirea Asociaţiei “Moldova mea”. Până unde se va merge, că Transnistria a rămas deja în spatele “frontului”?