Rodeo politic

Week-end-ul trecut am fost la rodeo, într-un orăşel din statul Texas, SUA – viţei care fugeau de lasourile cowboy-lor şi cowboy-ţelor, tauri şi cai îndărătnici care încercau în fel şi chip să-şi arunce călăreţul pe nisipul jilav. Unii cowboy s-au ţinut bine, aşa că au fost aplaudaţi pe măsură. Alţii, aruncaţi la pământ, îşi trădau enervarea prin diverse mişcări, cu gândul la antrenamentele făcute zob într-o clipită.

Oricare ar fi fost soarta cowboy-lor în acea seară, cu siguranţă că aceştia vor urca din nou în şa foarte rapid, poate chiar a doua zi. Dar care e situaţia cu “călăreţii” poporului R. Moldova? – Câţiva cowboy călăresc, pe rând, acelaşi cal.

Astăzi ne bucurăm că avem o guvernare democratică şi că am scăpat de cel mai îndărătnic “călăreţ” pe care l-a avut ţara până în prezent – comuniştii, sau, mai corect spus, Vladimir Voronin. Şi totuşi? Cum s-a întipărit în memoria cetăţenilor care au prins anii ’90 acea perioadă? Sume considerabile de bani devalorizate peste noapte, câteva ore pe zi de energie electrică, fraiereală cu bonurile patrimoniale, salarii şi pensii eliberate cu întârziere sau echivalentul lor în produse alimentare. Şi acum ţin minte cum, odată, pe când eram elev, profesorii primise câte doi sau trei saci cu zahăr, în dependenţă de mărimea remunerării, şi cineva ne rugase să ducem câţiva saci din cantină într-un cabinet. Era jalnic să vezi cum intelectualii îşi împart “salariul” cald, abia adus de la fabrică, şi de care ţi se lipeau palmele.

Şi, după cum spuneam, acum ne bucurăm de guvernarea democratică. Dar dacă stăm să ne calmăm un pic şi să gândim la rece, atunci vom observa că o bună parte din cei care ne creează azi bucuria au mai fost şi anterior la guvernare sau în diferite posturi importante, pe vremuri care, în memoria colectivă, au fost perioade negre. Şi-atunci concluzionez – ne bucurăm că am scăpat de comunism, uitând de preţ – un cowboy care ne-a mai călărit odată, doar că şi-a schimbat mocasinii, pălăria şi, probabil, mănuşile. Orbiţi de opt ani “roşii”, poporul le-a acordat o nouă şansă democraţilor. Rămâne de văzut dacă aceştia vor călca pe vechile greble sau le vor evita, mai ales că situaţia generală pe ţară e total diferită decât cea de la începuturile independenţei. Până atunci, chiar nu văd pentru ce să le bat din palme, mai ales că calul (cacofonie necesară – n.r.) aşa şi a rămas flămând!?

Nicolae CUŞCHEVICI
n.cuschevici.zdg@gmail.com



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *