Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ribbentrop–Molotov l-a supravieţuit

Ribbentrop–Molotov l-a supravieţuit

A plecat în tăcere şi, probabil, dintr-un întuneric-beznă. De fapt, în ultimii săi ani de viaţă a trăit în întuneric. Nu vorbesc metaforic. În apartamentul său de la Porţile Oraşului, de mai mulţi ani, fusese deconectat curentul electric, pentru nişte pretinse datorii acumulate pentru consumul de energie de la scara blocului, în perioadele în care eroul nostru era plecat de acasă, la feciorul său, în România. Acest caz ni l-a povestit chiar el, acest înflăcărat oponent al Pactului Ribbentrop-Molotov. Încerca, în ultimul timp, să-şi demonstreze dreptatea prin instanţe de judecată şi nu vroia să cedeze în faţa celor de la Fenosa, care îl obligau să plătească pentru lumina pe care nu o văzuse, nu o consumase.

Era trist aproape mereu, dar nu vroia să recunoască că a fost învins de distribuitorul de energie electrică, fiind lăsat în întuneric. Îl întrebam cum citeşte, cum scrie, cum îşi pregăteşte o lingură de mâncare. Îl întrebam, într-o zi toridă de vară, cum reuşeşte să se alimenteze în lipsa unui frigider funcţional. Răspundea timid, neputincios. Era tot mai palid, tot mai tras la faţă. Chiar şi aşa, nu a trecut niciun eveniment important, în sprijinul românismului, la care eroul nostru să nu fi participat.

Uneori ne întrebam, la ZdG, cum de, în întunericul în care trăia, reuşea, de fiecare dată, să găsească intact Tricolorul. Eram siguri că, cel puţin un Tricolor simbolic, o panglică, nu lipsea niciodată din buzunarul hainei sale. Credea, probabil, că în orice clipă ar fi trebuit să demonstreze undeva, cuiva, că suntem români şi că această palmă de pământ e românească.

Modestia şi cumsecădenia îi erau scrise pe faţă. Era timid, dar dur şi de neînvins, parcă. Un dascăl deosebit, despre care cei de la Orhei păstrează amintiri cu totul speciale. În perioada sovietică, bunăoară, pe atunci când Eminescu şi tot ce e românesc era tratat cu ostilitate, eroul nostru a montat “Luceafărul”, la o şcoală din localitate. Despre asta şi-au amintit doi dintre foştii săi colegi la mormântul modest spre care îl petreceau, acum câteva zile, în ultimul drum pământesc, pe eroul nostru. Erau oameni număraţi, care au rostit mesaje scurte, dar clare, pe care am reuşit să le urmăresc graţie curaj.tv. Niciun necrolog, niciun mesaj de condoleanţe, niciun oficial al acestui stat, nicio ştire de presă, niciun reportaj TV sau Radio despre plecarea dintre noi a celui care şi-a dedicat întreaga viaţă contestării Pactului Ribbentrop-Molotov. Tăcerea lăsată peste cimitirul întroienit amintea tăcerea pogorâtă peste marile greşeli ale istoriei şi peste suferinţa celor care au devenit victime ale unor gafe de neiertat.

Eroul despre care vă vorbesc este Iacob Golovca, doctor în istorie şi preşedinte al Asociaţiei pentru lichidarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov. A plecat, luând cu el un Tricolor cât sicriul de mare şi lăsând în continuare sute de chestiuni istorice nelămurite.

Aneta Grosu, aneta@zdg.md