Renaşterea etatismului în Moldova

Deşi mulţi intelectuali şi persoane publice semnalează lipsa valorilor naţionale în rândurile populaţiei, o lectură a comentariilor de pe site-urile de ştiri arată că credinţa în instituţia statului pare să fie totuşi foarte înaltă. Înăsprirea legislaţiei cu privire la protecţia simbolurilor de stat, prin care pe teritoriul R. Moldova ar fi pedepsită şi nerespectarea simbolurilor altor state, inclusiv ale Coreii de Nord sau ale Insulelor Solomon, a suscitat un entuziasm general între internauţi, aceştia opinând că, în sfârşit, răufăcătorii anti-statalişti vor primi pedeapsa meritată.

Faptul că premierul Filat a răspuns evaziv la întrebarea unui jurnalist, “Cât a costat vizita Cancelarului german, Angela Merkel?”, a fost de asemenea aplaudată de public, care consideră că acea vizită “istorică” ar justifica orice preţ. Un comentator reacţionase chiar supărat, motivând că nu am plăti noi, ci Filat.

Consider că nu este o întâmplare că aproape în niciun stat din lume educaţia economică nu face parte din curriculumul şcolar. Cât dintre noi după absolvire au mai activat într-un laborator de chimie sau au aplicat formule din domeniul fizicii în viaţa lor privată sau profesională? Pe de altă parte, suntem afectaţi de legile economice, bunăoară, prin mecanismul preţurilor sau pandemia contemporană a inflaţiei “controlate”, dar permanente. Poate există o agendă ascunsă care ar explica de ce creierele copiilor şi adolescenţilor sunt încărcate cu chimie, fizică şi biologie, dar rămân ignorante faţă de însăși natura finanţelor publice. Economia pare să fie o ştiinţă tainică, rezervată pentru experţi distinşi.

Astfel, trăim într-un ”paradis” în care înalţii demnitari sponsorizează din propriul buzunar parade militare, evenimente dedicate cultivării limbii sau alte evenimente patriotice, abţinându-se de la “sponsorizări” mai ”terestre”. Sporirea cheltuielilor publice creşte bunăstarea generală, dar disciplina bugetară ne sărăceşte. Angajaţii publici şi aleşii poporului acţionează ”dezinteresat” în interesul populaţiei, spre deosebire de sectorul privat, unde domneşte setea de profit.

Este ironic că instituţia statului, care în special în sec. XX a făcut ravagii în domeniul culturii, are astăzi încredințată de către popor gestionarea patrimoniului cultural și lingvistic. Statul, în interesul propriu de a-și consolida puterea, a contribuit la coborârea nivelului lingvistic. Birocraţii au nevoie de o consolidare lingvistică forţată, spre deosebire de una voluntară și firească, pentru a uşura ”gestionarea” populaţiei. Astfel, diversitatea lingvistică naturală e considerată un inamic al puterii, fiind privită ca un potenţial element conspirativ, mai ales dacă clasa dominantă nu se deosebeşte prin talente lingvistice pe măsură. Monopolizarea lingvistică administrată e bine exemplificată prin soarta limbii române în timpul URSS. Chiar şi în cadrul unui singur spaţiu lingvistic poate avea loc o uniformizare violentă, prin eliminarea sau ridiculizarea dialectelor, sau a graiurilor locale, de genul campaniei lui Mussolini de ”italienizare” din anii ‘20 al sec. XX.

În anumite state, de exemplu în Norvegia, există chiar agenţii de stat care inventează neologisme, ca să nu fie folosite cuvinte importate. Poate peste o perioadă de timp elevii vor fi  chiar învăţaţi că limba a fost inventată prin acţiunea oamenilor mari, a liderilor, sau a unui birocrat sovietic sau european, care a arătat cu degetul: ”Acesta este un ”pom”!” Ceea ce are loc, de fapt, este o redefinire a noțiunilor, lucru satirizat în cartea lui George Orwell ”1984”: ”Războiul este pace, libertatea – sclavie, ignoranţa – putere”. Ultimele acţiuni militare ”pentru drepturile omului” mărturisesc despre aceasta. În afara unei simplificări şi birocratizări a limbajului, se dezvoltă o diferenţă lingvistică între clase: de la politicieni spre cetăţeanul de rând limbajul este opac, obscurantist şi polivalent; de la cetăţean spre autorităţi, bunăoară poliţia rutieră sau fiscul, se cere cultivarea unui stil inechivoc.

Să vedem dacă şi acest an şcolar va repeta pattern-ul obişnuit din lumea ”civilizată”. Atâta timp cât suntem la şcoală ni se spune: ”Nu reprezinți nimic. Fără stat nu se mişcă nimic”. Iar paradoxul e că la absolvire ni se livrează predicile tipice: ”Realizează-ţi visurile. Tu poţi face orice!”.

Gerhard Ohrband, lector  universitar

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. PRELUARE

    Gânduri despre unionism
    ———————————————————————
    Ca prim scop al marşului unirii este unirea Republicii Moldova cu România.

    Sunt convins că este obligatoriu şi necesar de analizat cadrul legislativ existent.
    Atît documentele internaţionale la care România şi Republica Moldova le-a semnat cît şi constituţiile acestor state stabilesc că modificarea hotarelor între două state suverane se poate face doar respectînd cadrul legal existent în aceste ţări precum şi normele dreptului internaţional.

    Constituţia României stipulează:

    Art.10 Relatii internationale.
    România întretine si dezvolta relatii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

    Art.11. Dreptul international şi dreptul intern
    (1) Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

    (3) În cazul în care un tratat la care România urmeaza să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constituţiei.

    Constituţia Republicii Moldova fiind legea de bază a statului nostru,

    cu toate lacune pe care le are, este legea care trebuie să fie respectată atît de cetăţenii, alţi cetăţeni, cît şi de statele lumii.

    Autorii Constituţiei R.M. au prevăzut schimbarea statutului Republicii Moldova inclusiv posibilitatea eventulă de unire a ţării cu România. De altfel articolele din Constituţia RM prevăd acele condiţii şi acel mecanism care ar determina acest proces.
    Posibilitatea iniţierii unui referendum constituţional se descrie în legea supremă.

    Art.141 Iniţiativa revizuirii
    (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
    a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot.

    Cetăţeni care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative;
    b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
    c) Guvern.

    (2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.

    Art. 142 Limitele revizuirii
    (1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

    Dacă iniţierea referendumului constituţional «privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului» de către Guvern, o treime de deputaţi din Parlament este relativ uşor de realizat în dependenţă de acele forţe politice care au fost alese în urma scrutinului, apoi procedura de iniţiere a referendumului pe acest subiect de către cetăţeni este destul de dificilă.

    Codul Electoral al Republicii Moldova amănunţit descrie mecanismul şi procedura iniţierii şi desfăşurării unui astfel referendum republican inclusiv «privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului», dacă eventual s-ar produce.

    Procedura este foarte anevoiasă dacă un grup de cetăţeni vor încerca spă iniţieze astfel de referendum.

    Să ne imaginăm că referendumul s-a iniţiat, a apărut Hotărîrea Parlamentului privid desfăşurarea acestuia, se desfăşoară agitaţia electorală pro sau contra subiectului, CEC desfăşoară toate acţiunile prevăzute de Codul Electoral, etc. În ziua votării cetăţenii republicii sosesc la secţiile de votare şi aleg opţiunea preferată.

    Atît art.142 din Constituţie cît şi Art.168 a Codului Electoral stipulează că „În cazul în care referendumului se supune o lege constituţională care prevede modificarea dispoziţiilor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi a dispoziţiilor referitoare la neutralitatea permanentă a statului, aceasta se consideră aprobată dacă pentru ea au votat cel puţin jumătate din numărul total al persoanelor înscrise în listele electorale».

    Logica pune că pentru ca acest referendum să treacă pozitiv este necesar ca la el să participe un număr important de mare a cetăţenilor peste 60-70% şi mai mult din cei cu drept de vot.

    Dar să analizăm nu numai calitativ dar şi cantitativ gîndidu-ne la cifre.

    La scrutinul din 4.04.2009 numărul de alegători incluşi în listele electorale a fost de 2.564.710.

    La votare a mai apărut o cifră, numărul de alegători incluşi în listele suplimentare de circa 100.906.
    Total 2.665.616. Jumătate din aceste persoane cu drept de vot sunt – 1.332.808.
    Numărul de alegători care au participat la votare – 1.555.577.

    La referendum republican constituţional din 5.09.2010 în listele electorale de bază şi cele suplimentare au fost incluşi 2.721.623 de cetăţeni.
    Jumătate din aceste persoane cu drept de vot sunt – 1.360.812.
    Numărul de alegători care au participat la votare – 818.429.

    La scrutinul din 28.11.2010 numărul de alegători incluşi în listele electorale a fost de 2.645.923.
    La votare a mai apărut o cifră, numărul de alegători incluşi în listele suplimentare de circa 165.546.
    Total 2.811.469. Jumătate din aceste persoane cu drept de vot sunt – 1.405.735.
    Numărul de alegători care au participat la votare – 1.732.944.

    Dacă s-ar organiza un referendum «privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi a dispoziţiilor referitoare la neutralitatea permanentă a statului» o eventuală unire cu România sau aderarea la Uniunea Europeană, etc., cel puţin 1 milion 500 de mii de cetăţeni trebuie să voteze «PRO», conform cadrului legal existent.

    Chiar dacă să presupunem că circa jumătate din numărul total al persoanelor înscrise în listele electorale au votat «PRO» ce vom face cu Gagauzia ?

    Mă întreb, deoarece Legea RM Nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) stipulează, conform Art. 1. (4) În cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă.

    Şi această lege este bine bătută în cui, ea se poate de modificat numai conform Constituţiei RM care prin Art.111 (7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi (61 de persoane) din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.

    Nu mă miră de existenţa acestor impedimente şi bănuiesc că acestea a fost introduse intenţionat de către deputaţii Parlamentului anului 1994, la aprobarea Constituţiei, pentru a contracara schimbarea statutului Republicii Moldova şi exclude din start reîntregirea eventuală în componenţa României.

    Luînd în consideraţie cele scrise mai sus mă întreb şi vă întreb ce acţiuni este necesar de înfăptuit de către unionişti, indeferent cine sunt ei, din ce ONG sau partide fac parte, pentru a realiza idealul naţional în cadrul juridic existent ?

    Cu părere de rău nici Consiliul Unirii nici PNL nu au determinat un plan de acţiuni concret pentru apropierea evenimentului aşteptat.
    ———————————————–————————-
    Cu respect Iurie Moisei

    http://inconstantin.ro/2012/09/video-conferin%C8%9Ba-de-presa-platforma-civica-ac%C8%9Biunea-2012.html#comment-57734

  2. Andrei Buzău

    Să dea Domnul să ajungă și la cei de la guvernare tema abordată în articolul de mai sus…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *