Relativism geopolitic
Recent, în emisiunea “Ceasul american”, ediţia în limba rusă a postului de radio “Europa Liberă”, a fost abordată propaganda pe care Guvernul Federaţiei Ruse o întreprinde, mai ales în lumea vestică, prin canalul său RT (Russia Today). Două aspecte au fost analizate de către experţii invitaţi. Dacă faptul că Federaţia Rusă întreţine canalul respectiv cauzează atât de multă indignare şi dispreţ moralist, ce să spunem despre celelalte produse mediatice, cum ar fi CNN, BBC, TV5 Monde, Euronews şi, nu în ultimul rând, Radio Europa Liberă însăşi?! Întrebat cine evaluează emisiunile respective şi cine se uită în SUA la RT, expertul rus a spus că numai un grup “marginal” şi “anti-american”. Adică americani care sunt “anti-americani”.
Aparent, ar fi totul clar. În Est, avem moştenitorul URSS, cu un fost agent KGB la cârmă, un stat care, în interiorul său şi dincolo de graniţele sale, poartă lupte armate, în care drepturile omului sunt violate. În Vest, avem marele luptător pentru democraţie, capitalism şi drepturile omului. Prin urmare, tot ce întreprind primii trebuie să fie rău sau cel puţin răutăcios, iar ceea ce fac ultimii – cea mai recentă revelare a umanismului. Din păcate, această mentalitate duce la ignorarea pericolelor care provin din deteriorarea constantă a drepturilor cetăţenilor, care are loc inclusiv în Occident: creşterea poverii fiscale, “furtul legal” produs prin devalorizarea valutelor şi acţiunile militare întreprinse pe mapamond de către state sau persoane distinse cu Premiul Nobel pentru Pace.
A închide ochii la pofta unora de război înseamnă a te pregăti să sari din lac în puţ. A ne încredinţa unor creatori de opinie plătiţi din fonduri internaţionale înseamnă a ignora lecţia istorică că “statele bune” îşi schimbă des şi instantaneu “prietenii”, sau lasă statele mici sau neutre pradă uşoară statelor agresoare. Poate şi prin finanţarea selectivă a intelectualilor s-a ajuns ca până azi să nu se prea tematizeze circumstanţele în care puterile vestice, din naivitate sau chiar intenţionat, au cedat estul Europei comuniştilor.
Un comentator politic de la Chişinău scria recent următoarele: “SUA, spre deosebire de Rusia ţaristă sau de cea sovietică, nu au rămas în niciun teritoriu ocupat în urma războaielor purtate. S-au retras în timp util şi, de regulă, au lăsat în urma lor o piaţă liberă şi un model democratic de guvernare. Oricum ai da, antiamericanismul, vorba scriitorului francez Bernard-Henri Lévy, este un socialism pentru proşti”. CHIAR AŞA?! Dar cum rămâne cu Puerto Rico, care a fost luat de la Spania în 1898 (împreună cu Filipinele)? Cu Texas, New Mexico şi California (luate de la Mexic)? Nu mai vorbim de teritoriile din Oceania, de Caraibele încă ocupate. Şi de ce SUA au mai mult de 1000 (o mie!) de baze militare în peste 150 de state (din cca 195)?
Un alt lucru este antiamericanismul la persoanele care se opun războaielor continue, care înţeleg de ce Preşedintele Eisenhower a avertizat cetăţenii cu privire la complexul militar-industrial, care, pe seama contribuabililor, profită enorm de fiecare rachetă lansată (la o valoare de 500 000 USD/bucata). Înseamnă că patrioţii americani, care critică propriul regim politic, sunt anti-americani dacă insistă ca preşedintele lor să respecte constituţia? Anume non-intervenţionismul în afacerile altor state a fost sfatul primului preşedinte american, George Washington, şi, mai mult sau mai puţin, principiul de bază al politicii externe a SUA.
A scuza permanent greşelile “aliaţilor” pentru a nu diminua din respectul faţă de “inamic” este foarte riscant, deoarece contribuim la acceptarea relativă a crimelor împotriva umanităţii. Dacă am transfera această filozofie în practica legală, ar fi evidentă absurditatea sa. Or, ce am face dacă un ucigaş ar fi eliberat din motiv că “există ucigaşi mai straşnici” în oraşul vecin? Dacă dorim “valori democratice” şi dacă vrem “în Europa”, cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce se întâmplă acolo sau, dacă “suntem europeni”, la ce se întâmplă la noi acasă. Altfel ne comportăm ca cineva care vrea să călătorească în Turcia, dar studiază în exclusivitate prognozele meteo pentru Caraibe.
