Referendumul, o ecuaţie fără Dodon

În toţi anii de după 1991, mai exact, după 1994, de când avem Constituţia pe care o avem, nimeni nu s-a poticnit atât de des de art.78 şi alte două articole din Lege, care ţin de marile interes pentru putere: alegerea şefului statului şi dizolvarea Parlamentului. Ceea ce s-a întâmplat de la 2009 încoace este caz-record, care trebuie remarcat, cel puţin, în «jurnalul de clasă» al Parlamentului, dacă nu în vre-o carte a recordurilor.

Toţi cei care acuză Alianaţ de încălcarea Constituţiei, indiferent unde o fac (în Parlament, pe scările Parlamentului, în PMAN, în faţa Casei Guvernului, în conferinţe de presă, la radio, televiziune…), umblă după ei cu acelaşi refren, învăţat pe de rost sau în buzunare: Alianţa a uzurpat puterea, jos Alianţa, dizolvaţi Parlamentul, alegeri anticipate. Şi mai departe? Dizolvăm, alegem şi ? Revenim la situaţia de până la 7 Aprilie, 2009? Asta-i soluţia? Asta se vrea? Comuniştii şi toţi ţipălăii de primprejurul comuniştilor acuză, după cum ziceam, Alianţa de uzurparea puterii, deşi ei ştiu foarte bine că acuzaţiile lor sunt umflate, chiar dacă AIE mai are de umblat la şcoala democraţiei. Nu vreau să fiu avocatul Alianţei, dar dacă o guvernare «în trei» este uzurpare, ce-a fost guvernarea comunistă din perioada 2001-2009, cînd V. Voronin era şi şef de stat, şi premier, şi preşedinte de parlament, şi procuror general, şi ministru de interne, şi ministru de externe, director SIS, director CCCEC, preşedintele Curţii Constituţionale, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, iar în 2006 a ajuns să fie până şi Primar general al Chişinăului pe timpul lui Ursu şi Iordan. Asta se vrea? Că o vor comuniştii şi cei care se hrănesc pe la curtea lor, e clar. Dar restul? Dar cei care de două duminici ies în stradă la Chişinău, mobilizaţi şi puşi să mărşăluiască şi să facă jocul primilor? Chiar nu se vede că e joc? Şi încă ce joc…

Acelaşi «borş politic» dar mai acru

Personal, aş intra şi eu de duminică în regimentele de protestatari din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi aş cere, alături de ei, anticipate, dacă nu mi-ar fi clar că după alegeri, vom avea pe «masă» fix acelaşi «borş politic». Şi la felul întâi, şi la doi şi chiar la desert. Doar că mai acru. Coaliţiile care se vor face după anticipate, puţin probabil să mai ia în calcul PL-ul lui Ghimpu. Iar o guvernare fără Ghimpu, puţin cu ce se va deosebi de cea de până în 2009. De ce? Pentru că o alianţă cu comuniştii înseamnă o guvernare sub Voronin. Şi cu asta îi spus tot. Alegerile anticipate, ca să-şi aibă rostul lor şi pentru alegător nu doar pentru cei aleşi (mai ales în situaţia unei mari crize de discernământ moral în politica moldovenească) trebuiesc motivate nu doar constituţional – aşa după cum se încearcă. Ele trebuiesc motivate politic, în sensul în care ar fi sau nu posibilă schimbarea «cailor la căruţă». Nu cu locul. Ci cu totul. Sau aprope cu totul. Spre regret, la Chişinău, scena politică rămâne dominată de aceeaşi jucători. Dacă pe fundalul crizei politice de după 2009, în R. Moldova ar fi ieşit în faţă o forţă politică nouă sau o coaliţie de partide, capabile să facă alternativă formaţiunilor din arcul puterii (inclusiv PCRM, care are putere de decizie în Parlament) atunci poate că se merita «intrarea în apă». Dar aşa, costurile şi riscurile sunt prea mari. Stânga politică a reuşit să se întărească prea mult pe contul geloziilor şi concurenţei interne din cadrul AIE. Sau, poate că jocul unor parteneri AIE asta a şi urmărit până la urmă: erodarea Alianţei, provocarea anticipatelor şi readucerea comuniştilor, într-o altă formulă, la guvernare?.

Dacă «puterea reprezentativă» nu vrea

Problema alegerii preşedintelui a ajuns prea departe, devenind, între timp, obiect de ordinară speculă. Politică, în primul rând. Şi nu doar pentru comunişti şi sateliţii lor, ci şi pentru anumite cercuri ale societăţii civile. Primii, după ce au boicotat şi sabotat 2 ani la rând alegerea preşedintelui, declară acum că puterea în R. Moldova este lipsită de legitimitate şi au scos lumea în stradă ca să forţeze Alianţa să se «predea». Ceilalţi, fac abstracţie de la faptul că alegerea preşedintelui este o problemă politică şi caută s-o trateze sub aspect exclusiv jurisdicţional. Eroare. Constituţia noastră demult nu mai are prevederi normative univoce, cu referire la situaţia de caz care s-a creat în problema alegerii şefului statului, ceea ce înseamnă că situaţia trebuie corectată. Şi corectată, reieşindu-se din circumstanţe şi interesele R. Moldova (nu ale comuniştilor, ale lui Lupu, Filat, Ghimpu sau Dodon). Tocmai asta a şi pus PCRM-ul pe foc. Referendumul pentru ei, în caz de câştig, înseamnă moartea pe termen lung a PCRM-ului. De aici şi marea agitaţie provocată de comunişti, de aici şi CACD-ul, şi «zeama de peşte», şi protestele de stradă. Şi dacă poziţia comuniştilor poate fi într-un fel explicată, mai puţin înţeleasă este poziţia anumitor analişti şi lideri din societatea civilă, care se opun referendumului constituţional, iniţiat de Alianţă, după ce a devenit clar că boicotul comuniştilor nu poate fi depăşit, iar altă variantă legal posibilă de alegere a şefului statului nu există. Toţi, cu foarte mici excepţii, caută să împingă Alianţa în braţele lui Dodon sau pe Dodon în braţele Alianţei. Da, este adevărat, varianta Dodon e o soluţie, dar, o soluţie pentru o altfel de Alianţă. Fără Ghimpu, aproape de comunişti şi cu un alt vectop politic extern. Şi Dodon nu ascunde acest lucru. Mai mult, el refuză să fie considerat oponentul comuniştilor, ceea ce înseamnă că plecarea lui Dodon de la PCRM rămâne un «proiect» încă nedescifrat. Cel mai degrabă, Dodon a ieşit (este împins) iar în faţă, ca «soluţie de alegere a preşedintelui» pentru a strica planurile Alianţei şi a o scoate din cursa tefetendumului. În tot cazul, nu are nimeni garanţii şi nici societatea civilă nu le poate da că Dodon nu va trişa în momentul în care AIE va accepta să zică «nu» referendumului.

Sabotajul: normă sau crimă?

Până la urmă, alegerea preşedintelui a fost şi rămâne obligaţia (constituţională) nu doar a 58 (59) de deputaţi, ci a 101. Şi dacă «puterea reprezentativă» (parlamentul) refuză să-şi facă datoria, care e problema şi de ce să nu fie şi consultată, prin referendum, puterea supremă în stat (poporul)? Altceva e că Alianţa e bântuită din nou de morbul indeciziilor şi frustrărilor. Opiniile în AIE iar s-au împărţit. Fiecare cu baiul lui. Trei lideri, trei păreri nu e nici predispoziţie şl nici atmosferă de luptă. Da, nu va fi simplu. Dar dacă pentru Alianţă contează nu atât acoperirea unei vacansii de post, ci cursul de mai departe al R. Moldova, atunci ea nu are alegere şi ecuaţia «AIE + Dodon» se exclude de la sine. Alianţa a pierdut din simpatiile electoratului, dar nu în măsura în care să piardă referendumul. Dacă, desigur, şi-l mai doreşte. În cel mai rău caz, Alianţa poate cere populaţiei la referendum acceptarea interimatului funcţiei de preşedinte pe durata mandatului legislativului.

PS: pe timpul lui Lenin şi Stalin boicotul şi sabotajul erau considerate crime de stat şi pedeapsa pentru ele era una capitală. De ce societatea civilă, extraparlamentarii care strigă pe uliţe, CACD-ul trec cu vederea peste aceste acte, neconstituţionale şi ele, şi nu cer socoteală PCRM, aşa după cum o pretind in cazul Alianţei (dacă tot e în apărarea Constituţiei)?

Petru Grozavu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. teleobservator

    Mi s-a parut straniu s-o ascult IN PROFUNZIME,luni,la PROTV,pe Lorena spunind lui Ghimpu cum ca AIE se afla la guvernare de 3 ani desi cu o saptamina mai devreme Filat a corectat-o,precizind ca doar de 2 ani si 4 luni(de la 25 septembrie 2009).Cam de ce dinsa repeta orbeste minciunile comunistilor,sau sta prost cu aritmetica?

  2. Mehmet

    hahaha psevotea continua, e frumoasa, e challenging si ne invata pe ambii sa fim responsabili, rabdatori si optimisti. Ne apreciem pentru valorile comune pe care le avem si pentru scopurile pe care urmeaza sa le obtinem in viitor. Aplicam the going concern principle , de aici optimismul si in asa fel nimic nu se termina, de fapt, suna a poveste, dar e realitate. Un singur lucru: nu este perfecta. Sint momente absolut dificile, dar dedicatia pe care o avem unul pentru altul ne face sa trecem peste ele. That should be enough for now. De ce e greu sa gasesti oameni care sa valideze succesul pe care il ai/am? Pentru ca in general, ca popor, lumea de aici este nu numai individualista, dar si egoista. Pentru ca everything revolves around EU si nu relatiile cu oamenii. Hai sa ne gindim si la o familie tipic americana. La 18 ani, zbori din casa. Sigur e ok, esti adult, insa aici se rup relatiile cu familia. Cel mai straniu, se vorbeste despre parinti, de parca ar fi niste cunoscuti. Le lipsete la multi recunostinta. Din pacate, insa, multi dintre ai nostri care sint plecati peste hotare, incep sa urle ca lupii printre care traiesc. Cu siguranta sint exceptii si le-am intilnit, insa in majoritatea cazurilor, in relatiile mele cu Americanii, am simtit acel PERSONAL SPACE de care ei mentioneaza atit de mult ca au nevoie, pentru ca se gindesc numai la SINE . Asta este un sentiment pe care il traiesc de fiecare data cind interactionez cu cineva indiferent de situatie. Avind un background mult social, tind spre o atmosfera in care lucrurile pe care le fac/obtin/lucrez/ sint motivate in PRIMUL rind de persoanele din jurul meu(care din pacate sin acasa), din dorinta de a imbunatati viata lor SI NU DOAR propria-mi viata, mai mult: nu banul este ceea ce ma motiveaza, dar faptul ca atit cu cit eu cresc in domeniul personal, cu atit mai mult parintii mei/cel cu care sint, se simte mai bogat . Prin urmare, ideea ca persoana cu care sint, parintii si oricine tine la mine simte o realizare pentru ei. Am citit undeva: succesul celor la care tii (parintii, persoanele dragi care te influenteaza) se masoara in rezultatele pe care le ai tu. Sigur, am prieteni, dar avem opinii diferite. Nu gresite, doar diferite. Cei care valideaza succesul meu sint cei care ma motiveaza sa il obtin. It’s a cycle.Opinia mea: nu toti sint la fel. Poate toti au probleme similare, dar depinde foarte mult de valori. Am avut ocazia, chiar azi, sa discut cu una dintre cele mai de succes doamne de la compania la care lucrez. Este de mai bine de 20 de ani partner, este casatorita, traieste in PA si face naveta in statul in care sint. Adica isi vede sotul 3 zile pe saptamina vara si o data in saptamina iarna. Nu are copii. Are o avere destul de buna. Sotul ei este avocat. Bani are. Parerea mea pina acum un an si ceva era: VREAU ASTA. De un an si ceva mi-am dat seama: la ce bun asta? Cariera, in timp de criza (si sa nu uitam ca asta traim acum) se poate prabusi. Cu ce ramine ea? Cu bani? Banii se termina. Si? Din pacate, materialismul a luat o forma extrema. Pentru cei de acasa ii incurajez sa vina in state, sa aiba o experienta buna indiferent daca e prin W&T sau alt program, DAR sa nu se lase prada lucrurilor care au un pret, dar nu au valoare. Mai mult, daca cei plecati ar decide toti deodata sa se intoarca acasa, cu siguranta am reusi sa avansam spre un viitor mai bun. Da, da pare ireal. Cu toate astea, eu planific sa fac asta in viitor. Adica, iarasi aleg o cale mai dificila, decit cea de a trai o viata care poate fi exprimata in pret, dar nu in calitate la nivel spiritual, ca material e clar ca buna ziua- nu ma face fericita, ci numai multumita. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *