Recidiva „Pădurea Domnească”
De data asta nu a fost Sorin Paciu. Are alt nume, Andrei Brăguţă, altă vârstă, altă profesie. Ambii ar fi avut alt viitor, dacă nu ar fi fost omorâţi la vânătoare. Sorin, omorât acum 5 ani, la 23 decembrie 2012, în ajun de Crăciun, în rezervaţia naturală „Pădurea domnească”. Andrei – omorât la 26 august 2017, în ajunul Zilei Independenţei R. Moldova, într-un penitenciar din subordinea Ministerului Justiţiei al R. Moldova.
Ambii erau tineri, aveau copii şi credeau că au şi viitor în acest stat care se declară „de drept”. Sorin Paciu a fost împuşcat de un grup alcoolizat de procurori, judecători, poliţişti, silvicultori, ecologişti, aflaţi la o vânătoare de mistreţi, acum 5 ani. Andrei Brăguţă a fost omorât de acelaşi sistem, format din poliţişti, judecători, procurori, medici şi avocaţi.
Dosarul morţii lui Sorin Paciu s-a încheiat trist, fără vinovaţi, fără condamnaţi, fără lecţii însuşite. Undeva, într-un cimitir – un mormânt aminteşte familiei răposatului despre cel omorât la o vânătoare de mistreţi de nişte procurori, judecători, silvicultori sau ecologişti, înveseliţi de beţie.
Dosarul morţii lui Andrei Brăguţă nu are cum se încheia altfel, deoarece a fost intentat şi se derulează după aceeaşi schemă. La fel ca şi în cazul Paciu, moartea lui Brăguţă a fost mai întâi ascunsă de public. Nici chiar părinţii tânărului nu au ştiut, timp de câteva zile, unde şi în ce stare se află feciorul lor. Când cadavrul lui Andrei nu mai putea fi ţinut ascuns, s-a anunţat, totuşi, despre moartea acestuia… de pneumonie purulentă. Dacă a avut pneumonie, de ce medicii, acolo pe unde l-au tot escortat, nu i-au administrat tratament de pneumonie, or, în fişa medicală sunt indicate doar câteva preparate, administrate pacientului în condiţii de spital, printre acestea Aminazin (pentru liniştire şi calmare), administrat intramuscular, Vitamina C – intramuscular şi soluţie de Glucoză, administrată intravenos. Care dintre aceste preparate ar fi indicat pentru tratamentul pneumoniei? Poate doar vitaminele, în combinaţie cu alte medicamente antiinflamatorii sau antibacteriene. Înscrisul din cartela lui Braguţa este datat cu 23 august. Atunci mai avea de trăit încă trei zile până a fi omorât. Dacă admitem, totuşi, că a avut o pneumonie pe care medicii nu au depistat-o la 23 august, atunci la 26 august el nu avea cum deceda de această maladie, care nu putea avansa în atât de scurt timp, ajungând în stare purulentă.
Luni, 4 august, după ce Andrei fusese petrecut pe ultimul său drum, procurorul general al R. Moldova, Eduard Harunjen, însoţit de doi subalterni, au organizat un eveniment de presă. Cu televiziuni şi cu declaraţii tari despre cât de mult s-a muncit, în special în zilele de odihnă, pentru a se ajunge la arestarea câtorva nenorociţi, bănuiţi de implicare în maltratarea lui Andrei Brăguţă. În prealabil, procurorul general a cronometrat minuţios timpul în care Andrei s-a aflat în „custodia statului”. I-au ieşit exact 252 de ore (zece zile şi jumătate). Deci, după 252 de ore în care s-a aflat în custodia statului, Andrei Brăguţă, de 32 de ani, este omorât de oameni cu funcţii în acest stat.
În „pomelnicul” prezentat de procurorul general nu au figurat şi cei care cu-adevărat poartă vină pentru moartea acestui tânăr. Lipseau poliţiştii care l-au urmărit în viteză de la Bălţi până la Chişinău, lipseau avocaţii care ar fi trebuit să se implice, ca să-l salveze de la moarte, lipseau medicii care au eliberat un certificat fals de deces, invocând pneumonia purulentă, dar nu maltratarea. Dacă a murit de pneumonie, de ce au fost reţinuţi acei poliţişti şi acei deţinuţi? Puteau ei cumva să-i cauzeze pneumonie severă lui Andrei Brăguţă?
Acum 5 ani, vânătoarea şi omorul din „Pădurea Domnească” a zguduit sistemul, după care a urmat liniştea, cu excepţia câtorva zvâcniri din presă. În această linişte, vânătorile au continuat. Ele continuă şi astăzi, doar că societatea a obosit să le mai sesizeze, să le mai dezvăluie şi să mai lupte cu vânătorii.
