Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Războiul de marţi

Războiul de marţi

„Potrivit unor surse neoficiale, Rogozin a fost la Chişinău să dea de ştire oficialilor moldoveni că Rusia ar putea să accepte asocierea R. Moldova la UE, dar cu anumite cerinţe. Iar „cerinţele” Rusiei presupuneau privatizarea unui şir întreg de instutuţii cu capital majoritar de stat, care trebuiau preluate, în urma privatizării, de firme şi companii ruseşti”.

Marţi seara, Moscova a declarat un nou război comercial Chişinăului. Prin vocea medicului sanitar-şef al Rusiei, Ghenadi Onişcenko – dregătorul şi purtătorul de cuvând al lui Putin pentru războaiele comercial-economice în spaţiul CSI, a fost anunţată o nouă interdicţie la vinurile moldoveneşti pe piaţa rusă. Onişcenko a dat vina pe calitatea băuturilor, deşi tot el, acum trei luni, le elogia. În opinia mai multor analişti politici de la Chişinău, dar şi din Rusia, decizia Moscovei trădează interese politice şi nu comerciale sau de securitate alimentară, aşa după cum pretinde sanitarul rus. Moscova încearcă, prin constrângeri economice, să ne frîngă sau, cel puţin, să ne strîngă cu uşa, în speranţa că ne va putea determina să dăm înapoi, să refuzăm, asemeni Armeniei, proiectul Vilnius-2013 şi asocierea la UE.

Vinul sau reglările de conturi

Cel de-al doilea „război al vinurilor”, după cel din 2006, nu a venit peste noi în mod neaşteptat. Avertismentele pe linia serviciului sanitar rus „Rosspotrebnadzor” au pornit să curgă la scurt timp după vizita în Rusia a Nataliei Gherman, ministrul Externelor de la Chişinău, cînd, acum două luni şi ceva, aceasta declara în conferinţa de presă de la Moscova, alături de omologul său rus, S. Lavrov, că R. Moldova e decisă să semneze în toamnă, la Vilnius, acordurile de asociere şi de liber schimb cu UE. Moscova a încercat atunci, dar şi până la asta, să tulbure mai multe ape la Nistru şi în Bugeac, acuzând Chişinăul că „a proclamat obiectivul strategic de integrare europeană, fără a ţine cont de opinia celor de la Comrat şi Tiraspol”. Moscova ajunsese în faza în care era cât pe ce să arunce în aer pacea la Nistru. Să ne amintim de conflictul provocat la Varniţa, în zona de securitate, cu instalarea unui nou punct de control, după care Rusia a dat curs unor aplicaţii militare la Nistru cu tehnică blindată şi artilerie grea, iar la Comrat a fost lansat proiectul unui referendum suspect de retragere a Găgăuziei din componenţa R. Moldova. Din momentul în care Rusia nu a putut convinge Chişinăul, la nivel diplomatic, să se retragă din proiectul Vilnius-2013, iar reglările de conturi Moscova-Chişinău pe calea forţei ar fi scandalizat prea mult lucrurile şi lumea, Rusia a ales să meargă pe calea războaielor economice. Dacă în cazul Ucrainei au fost puse la bătaie bomboanele, în cazul Georgiei apa minerală, în cazul Belarusiei carnea, atunci pentru Moldova s-au ales din nou vinurile. 60 de milioane de dolari anual (volumul exporturilor de vinuri pe piaţa rusă) e ceva. şi Rusia a decis să bată unde costă. Deşi nu costă mai mult decât renunţarea la UE.

Kiril, şi în Moldova, s-a rugat pentru Rusia

Ziceam că „Rosspotrebnadzorul” a pornit a da semnale că vinurile moldoveneşti nu mai plac acum două luni. Între timp R. Moldova a fost vizitată de D. Rogozin, vicepremier de război şi emisarul lui Putin pentru Transnistria, care a avut şi el grijă să ne ameninţe ba cu sistarea gazelor, ba cu închiderea pieţei ruse pentru mărfurile şi muncitorii din Moldova, ba cu Transnistria. După plecarea lui Rogozin la Chişinău a venit Patriarhul Rusiei Kiril. „Ca să se roage pentru pacea şi binele Moldovei” – aşa a zis Patriarhul. Dar de fapt s-a rugat pentru ostăşimea rusă, care a trecut cu războaie pe aici, de la Suvorov încoace, se prea poate că şi pentru căzăcimea care a invadat Transnistria cu război în 1992 – iar asta înseamnă că şi în Moldova Kiril s-a rugat tot pentru Rusia. Orice ar zice Biserica, subtextul vizitei a fost unul politic. şi asta o recunosc inclusiv marii experţi ruşi în probleme religioase. Ziarul Komersant scrie cu referire la Anatoli Pcelunţev şi Roman Lunkin că prin vizita sa la Chişinău şi Tiraspol Patriarhul a ţinut să demonstreze că R. Moldova este teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar, în viziunea lor, asta înseamnă că ceea ce este rusesc pe plan bisericesc nu poate fi nerusesc şi pe plan politic. „Cu siguranţă, – susţin cei doi, Kiril a căutat să convingă autorităţile moldoveneşti să se orienteze mai mult spre Rusia decât spre România şi UE”. A reuşit? Nu a reuşit? De primit ştim că a fost primit regeşte. Nu ştim, însă, şi cât de regeşte a câştigat din ceea ce a avut în plan să câştige. Dacă ar fi să reieşim din faptul că doar la o zi după plecarea Patriarhului de la Chişinău, Moscova a pornit cel de-al doilea război al vinurilor împotriva R. Moldova, s-ar putea întâmpla ca planurile de acasă ale Ierarhului rus să nu fi coincis întocmai cu cele din „târg”. Sau, poate, pentru Putin contează mai mult Rogozin decât Kiril, iar Rogozin, nu-i exclus să fi avut mult mai multe dovezi în favoarea războiului, decât Patriarhul în favoarea păcii pentru Moldova?

200 de întreprindri – preţ pentru UE

După vizita lui Rogozin în R. Moldova, s-a auzit, printre altele, că agenda emisarului rus pentru Chişinău a fost una mult mai plină decât ceea ce a aflat presa. Se presupune că dincolo de declaraţiile scandaloase făcute public, Rogozin ar fi ajuns la înţelegeri destul de grele cu cei de la guvern. Potrivit unor surse neoficiale, Rogozin a fost la Chişinău să dea de ţtire oficialilot moldoveni că Rusia ar puzea aproba asocierea R. Moldova la UE, dar cu anumite cerinţe. Iar aceste „cerinţe” ale Rusiei presupuneau privatizarea unui şir întreg de instutuţii cu capital majoritar de stat, care trebuiau preluate, în urma privatizării, de firme şi companii ruseşti… În aceste condiţii, se presupune, a fost privatizată Banca de Economii (BE) şi tot în aceleaşi condiţii concesionat Aeroportul Internaţional Chişinău (AIC). Lista trebuia să crească. Marţi Guvernul s-a întrunit în şedinţă pentru a decide asupra privatizării altor aproape 200 de obiective importante din domeniul bancar, agricol, industrial şi transporturi. Probabil, după aceeaşi schemă şi condiţii aplicate şi în cazul BE şi AIC. Ceva, însă, nu a mers. Nu ieri, ci după afacerile cu BE şi AIC. Declaraţia făcută zilele trecute în presă de ambasadorul Germnaniei la Chişinău, Matthias Meyer, care s-a arătat deranjat şi a făcut critici tăioase la adresa celor ”implicaţi” în afacerile de la BE şi Aeroprt , crează impresia că în marile cancelarii europene, tranzacţia Chişinăului cu ruşii a fost rebutată şi trecută la „roşu”. Iar decizia Curţii Constituţionale (CC) de marţi seara (sistarea deciziilor guvernului de privatizare a BE şi concesionare a Aeroportului) avea să răstoarne situaţia definitiv. Scenariul se pare că a eşuat. Rusia, care conta să ia sub control întreaga economie a R. Moldova şi sub pavilion moldovenesc în UE să-şi facă interesele pe piaţa şi în spaţiul european, s-a pomenit de pe val pe mal. şi reacţia Moscovei a fost una promptă: război comercial. Declarat imedeiat după decizia CC, în aceeaşi seară de marţi.