Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Putin, în drum spre Moldova

Putin, în drum spre Moldova

Rusia (chiar dacă nu toată) vrea să-l readucă pe Putin la Kremlin. Putin, la rândul său, promite ruşilor să readucă Rusia la gloria ei imperială de Uniune Sovietică. Trecut prin trei mandate în ierarhia puterii supreme (două de preşedinte şi unul de prim-ministru), Putin nu ascunde, pe alocuri chiar bravează cu faptul că vrea să se revanşeze.

Suntem pe vârful unui nou val de ofensivă generală a Rusiei împotriva independenţelor ex-sovietice. Încă acum un an Putin lega revenirea sa la Kremlin de militarizarea Rusiei şi refacerea imperiului sovietic, dar de data asta într-o formulă mult mai restrictivă decât cea de după 1917 (şi de după 1940, în cazul Basarabiei). Mai mulţi experţi ruşi, inclusiv scenarişti politici de la Tiraspol, susţin că descompunerea fostului imperiu sovietic s-a produs din cauza unei greşeli fatale în concepţia de construcţie a URSS-ului şi că această «greşeală» ar fi sistemul federal de organizare a Uniunii, care oferă prea multe libertăţi identitare şi culturale. În accepţia lor, «Noua Rusie», ca să supravieţuiască, trebuie concepută ca stat unitar, cu o singură frontieră, limbă de circulaţie şi istorie şi în care fostele republici sovietice să aibă statutul de «okruguri» (regiuni administrative) şi nimic în plus. Republicii Moldova nu i se oferă nici măcar atât, ea fiind trecută în componenţa viitorului (?) okrug administrativ Odesa, trecut pe harta «Noii Rusii» cu Nr-12.

Rusia se vrea mai mult decât stat

Faptul că strategii ruşi nu-şi pot închipui şi nici nu admit o altfel de Rusie decât una mare – în accepţia altora «sfântă», iar, de fapt, una colonială, nu mai trezeşte întrebări nimănui. În cei peste 20 de ani de la căderea URSS, Rusia a avut timp destul să se refacă. Cu regret, recidivele ideologiei sovietice persistă şi azi, peste tot şi, mai ales, în politica Rusiei, externă şi chiar internă… Cecenia, Inguşetia, Tatarstanul, Moldova, Ţările Baltice, Georgia, Ucraina… Acum două luni, la Chişinău, Asociaţia Istoricilor din Moldova organiza conferinţa internaţională “20 de ani de post-sovietism: realizări şi nereuşite”. Ştiţi care este problema cea mai mare a Rusiei, remarcată de experţii de la Moscova? Lipsa unei concepţii de dezvoltare statală. De ce? Pentru că Rusia nu vrea să se autoidentifice în actualele ei hotare. Deci, spiritul revanşard rămâne, contează acum «vojdiul” (ţarul), care să dea undă verde acestui spirit să se manifeste. Se va desfăşa «cechistul» Putin, aşa după cum a promis şi va da sau nu start ambiţiilor sale imperiale la nivelul întregii «Uniuni», rămâne să vedem. Dar că R. Moldova a fost trecută şi figurează deja pe prima linie de atac, nu o putem exclude. Există mai multe circumstanţe care dau de bănuit, în acest sens. Unu: sabotarea alegerii preşedintelui şi discreditarea metodică a Alianţei ca regim de guvernare. Doi: radicalizarea opoziţiei comuniste, ameninţările la adresa guvernării, acuzaţiile de uzurpare a puterii, incitarea populaţiei la nesupunere civică, reanimarea spiritului pan-sovietic “Patria mea este URSS” şi colectarea semnăturilor pentru aderarea la Uniunea Euro-Asiatică. Trei: implicarea Bisericii Ruse din Moldova în acţiunile anti-guvernamentale de la Chişinău. Patru: pretenţiile Rusiei pentru deschiderea unui Consulat Genereal la Tiraspol. Cinci: avertismentele administraţiei de la Tiraspol privind întroducerea rublei ruseşti în regiune şi organizarea unui referendum pentru aderarea Transnistriei la Uniunea Euro-Asiatică – iniţiativă preluată la Chişinău, de data asta, pe filiera filo-rusă a social-democraţilor lui V. Şelin. Şase: organizarea la Chişinău (de către Ambasada Rusiei) a conferinţei ştiinţifico-practice privind oportunitatea aderării statelor ex-sovietice la Uniunea Euro-Asiatică. Şapte: declaraţia ministrului rus de externe, S. Lavrov despre nevoia unui Acord (bilateral?!) Rusia-Ucraina de soluţionare a diferendului transnistrean. Opt: congresul de la Tiraspol al căzăcimii de la Marea Neagră şi demersul de recunoaştere a Transnistriei de către Ucraina, Rusia şi Belarus. Nouă: numirea unui nou ambasador rus la Chişinău… Am putea continua aici cu discordiile din zona de securitate la Nistru, cu ceea ce se întâmplă la Comrat, la Taraclia, deşi cred că e şi aşa de ajuns ca să înţelegem că situaţia nu e simplă deloc pentru R. Moldova, pe fundalul crizei politice şi incertitudinilor legate de alegerea preşedintelui.

Un preşedinte care să nu se îndoaie

Problema preşedintelui a fost şi rămâne. Părerile între posibilii 4 votanţi (PLDM, PDM, PL şi PSM) iar s-au împărţit. De data asta chiar între partenerii AIE. Din nou, trei păreri. Germaniei i-au trebuit doar patru zile (inclusiv două de odihnă) ca să desemneze un nou candidat la preşedinţie, la Chişinău târgul aşa şi nu s-a încheiat. După o săptămână de discuţii, din 13 nominalizări făcute de PLDM şi PDM la şefia statului, lista s-a redus ieri la 2, fiecare dintre aceştia urmând să fie consultaţi cu PL, negociaţi cu PSM-ul lui Dodon şi scoşi azi în Parlament pentru aprobare. Puţin probabil, însă, ca jocul de-a preşedintele să se încheie azi şi aici. Partea proastă a lucrurilor e că AIE (sau toţi 4) nu a fixat din start nişte criterii clare şi comune pentru identificarea candidatului. Fiecare este cu criteriile sale. După eşecul cu Lupu, singura condiţie faţă de candidaţi (şi aceea invocată de Dodon) a fost neafilierea politică şi cetăţenia exclusivă a R. Moldova. Cam simplist, nu?… pentru un preşedinte în condiţiile riscurilor majore în care s-a pomenit R. Moldova, şantajată şi de opoziţia parlamentară şi de cea extraparlamentară, şi de noua administraţie de la Tiraspol, şi de Rusia şi de Ucraina (transferarea problemei transnistrene pe mâna Kievului e un risc triplu faţă de cel rusesc). În situaţia în care este azi şi, mai ales după 4 martie, R. Moldova are nevoie la tron de un mare caracter, un spirit suveran, în primul rând, capabil să nu se frângă şi, mai ales, să nu se îndoaie, cu carte, dar numaidecât trecut şi prin politică, abil şi devotat Tronului, necertat cu Biserica, un preşedinte care să dovedească Cultul Cuvântului, Cultul Onoarei al Virtuţii şi Sacrificiului. Dacă din cei 2 “aleşi” nu va fi de ales, mai bine să mai căutăm. Căutările nu sunt un păcat.

Petru Grozavu