Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Puterea este prea dulce, deoarece…

Puterea este prea dulce, deoarece mulți tind la ea

„Voinţa poporului constituie baza puterii de stat …” (Art.38 din Constituţie)

„Pluralismul politic” este un principiu edificator al statului de drept şi democratic. Să remarcăm faptul potrivit Constituţiei (art.1 alin.(3) pluralismul politic ca şi demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui şi libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Potrivit art.21 din declaraţia Universală a Drepturilor Omului (10.12.1948) la care Republica Moldova a aderat la 27 iulie 1990, „voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat”. Reglementare similară o găsim şi în art.38 alin.(1) din Constituţie.

Aceleaşi acte indicate stipulează că „această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri oneste, libere care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”.

Desemnarea şi propunerea candidaţilor pentru a obţine mandatul reprezentativ le revine constituţional (art.41 alin.(1)) partidelor politice menirea cărora este contribuţia adusă alegătorilor la definirea şi la exprimarea voinţei politice a alegătorilor în perioada campaniilor electorale dar şi în primul rând, prin activitatea lor practică competentă, profesională şi gradul de răspundere.

Rezultatelor scrutinelor parlamentare şi locale de la 1994 până în prezent ne demonstrează „fotografia/imaginea” alegătorilor privind curentele de opinii politice ale voinţei lor. Aşa, circa 1/3 de alegători au viziuni de stânga (curentele doctrinare în general nu le vom analiza în articolul de faţă), tot 1/3 – viziuni de dreapta şi cealaltă 1/3 include indecişii şi absenteiştii. Cu o anumită aproximaţie această tendinţă este „confirmată” şi de ultimul sondaj.

Făcând o analiză simplă matematică prin luarea în calcul doar a celor 1/3+1/3 de participanţi la scrutin, apoi ele se „transformă” practic în 50%+50% ale corpului electoral. De regulă pe eşichierul de stânga candidează 1-2 concurenţi electorali, apoi pe dreapta (de la 4 până la 15-17) concurenţi electorali (aceasta ne confirmă scrutinul actual).

Ca rezultat electoratul cu opţiuni de stânga rămâne practic consolidat, pe când cel de dreapta dispersat. Această „fotografie” va fi şi în organele reprezentative locale.

Iată din ce premise se impune cu claritate şi în mod imperios din partea concurenţilor electorali de a păstra şi consolida voinţa unită a corpului electoral cu viziuni de dreapta, ajutându-l să-şi definească clar opţiunea prin platforme realiste şi unitatea concurentului electoral. În mod imperios şi responsabil acest lucru se cere pentru mun. Chişinău, centrul cultural, economic, social, politic şi moral, adică cu un statut deosebit de celelalte localităţi. Cei peste 1 mln. de locuitori şi contribuabili în bugetul local şi substanţial în cel de stat merită această soluţie şi platformă pe eşichierul de dreapta, şi de ce nu, în interesul întregii comunităţi locale, şi, respectiv a Republicii Moldova.

Revenim acum şi la cea 1/3 de alegători incluşi în lista indecişilor şi absenteiştilor. Ei, în calitate de cetăţeni au aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi, şi, respectiv la dreptul ca voinţa lor să fie văzută şi luată în calcul şi în realizarea în practică a vieţii social-economice şi politice.

Indecişii, potenţiali de opinia de dreapta, nu pot să se determine în numărul mare de liste pentru consilieri din partea partidelor respective precum şi a numărului de candidaţi la funcţia de primari. Iar aceasta duce la „pierderea” eficacităţii votului exprimat, deoarece candidatul lor nu va accede nici în consiliu, nici la funcţia de primar.

Absenteiştii, şi ei potenţiali de dreapta, din cauza aceeaşi dispersări a forţelor politice de dreapta, şi nu unitatea lor, în genere nu-şi văd rostul utilizării votului lor, precum şi a capacităţii, în asemenea circumstanţe, în materializarea voinţei lor prin reprezentanţii aleşi în organele autoadministrării locale.

Este cazul să apelăm la practica alegerilor parlamentare şi a celor locale din februarie-martie 1990.

Formaţiunile politice antrenate în cursa electorală şi-au elaborat platformele şi şi-au unificat forţele pentru realizarea lor pornind de la voinţa poporului: suveranitate şi libertate.

Tocmai această platformă care a emanat din voinţa poporului, voinţă consolidat regăsită în platformele concurenţilor electorali, a asigurat practic participarea a 100% la alegeri. Ca rezultat corpul reprezentanţilor a purces la materializarea voinţei poporului, voinţă exprimată la 27 august 1991 prin legitimarea de către Marea Adunare Naţională a Declaraţiei de Independenţă şi a Imnului de Stat, adoptate de către parlament.

Alexandru Arseni, Profesor universitar, Doctor habilitat în drept