“Psihiatrizarea” societăţii

În multe state totalitare, psihiatria a jucat un rol important în combaterea disidenţilor din rândul intelectualităţii prin etichetarea lor ca bolnavi psihic, pentru a-i închide ulterior în instituţii “specializate”. Acum câteva săptămâni, s-a lansat discuţia în jurul activităţii judecătoreşti a preşedintelui Nicolae Timofti, care, aparent, a avut şi el o mică “contribuţie” în acest domeniu în perioada sovietică.

Cei care preferă să arate cu degetul numai spre persoane expuse mediatic ignoră resurgenţa şi răspândirea unui comportament în masă, care poate fi observat clar pe site-urile de ştiri, în special pe forumuri. Atât în Occident, cât şi în Moldova există o tendinţă alarmantă de a pune diagnoze psihiatrice persoanelor care deviază chiar şi cu un milimetru de la prejudecăţile şi stereotipurile obişnuite. Comentatorii, atât profesionişti, cât şi amatori, aruncă stigmatizări în stângă şi în dreapta. Fără cea mai mică încercare de argumentare raţională pentru a-şi contrazice oponentul, ultimul e instantaneu etichetat ca fiind “bolnav de cap” şi având nevoie de “tratament”, dacă nu mai rău, iar cuvintele lui nu sunt demne nici de a fi ascultate şi nici de a fi analizate ca atare, fiind declarate simple “gogomănii”.

Am putea spune că, în tagma politicienilor, acest comportament ar putea fi un semn sănătos de clarviziune, adică aplicarea consecventă a “prezumţiei vinovăţiei politicianului”, promovată de filosofi eminenţi timp de secole. Deseori, însă, manifestările curente nu urmăresc sentinţa celebrului scriitor american H. L. Mencken, care spunea: “Cetăţeanului cumsecade trebuie să-i fie mereu ruşine de guvernanţii săi actuali”. Foarte frecvent, atacurile “psihiatrice” evită oamenii care deţin cu adevărat puterea şi cad asupra actorilor secundari sau asupra altor concetăţeni. Altfel, ele sunt similare altercaţiilor dintre fanii echipelor sportive, doar că, în acest caz, adepţii agresiunilor verbale încearcă să-şi schimbe mereu apartenenţa, pentru a face parte din turma câştigătoare.

Acest fenomen, cel puţin în subconştient, pare inspirat de Marx şi K0. Incapabili să contrazică economiştii acelor timpuri, ei aplicau strategia polilogismului, susţinând că pentru clase diferite există logici diferite şi, prin urmare, este inutil de a-ţi argumenta poziţia bazându-te pe teoriile unui economist “burghez”. Pentru fanaticii lui Marx era suficient să-l eticheteze pe oponent pentru a-l discredita.

Presupuşii anticomunişti deseori au tendinţa de a lega pericolul unei reîntoarceri la comunism aproape exclusiv de partidele care se autodenumesc “comuniste” şi de a-l localiza în zone geografice estice. Astfel, închidem ambii ochi la ceea ce se întâmplă şi în presupusa parte mai civilizată a Europei. De mult, aşa cum se bănuieşte şi în R. Moldova, Internetul mondial este plin de comentatori plătiţi, funcţia lor fiind de a ataca oponenţii sau de a distrage atenţia atunci când idolul lor (fie el Putin, Obama, Merkel, Hollande) a dat serios în bară.

Având în vedere cât de multe persoane, în special în Occident, sunt supuse unei medicaţii psihiatrice forţate, mai ales copiii cu diagnoze ca hiperactivitatea, ar trebui să ne îngrijoreze faptul că definiţia bolilor mentale este, ca şi povara fiscală, în permanentă expansiune. Pe 18 mai, a fost lansată ediţia a cincea a Manualului Diagnostic al Tulburărilor Mentale (DSM-V), “biblia” psihiatriei internaţionale, care de data aceasta include categorii psihiatrice pentru comportamente anterior considerate cotidiene şi în limitele normalului. Astfel, un copil între 6 şi 18 ani care, din când în când, are un acces de furie poate fi diagnosticat cu “dereglare perturbatoare a stării de spirit” (“Disruptive Mood Dysregulation Disorder”), un adult de 55 de ani care uită recurent cheile maşinii – ca având o “disfuncţie neurocognitivă”, iar cine acumulează produse alimentare sau alte lucruri, din precauţie, pentru o eventuală catastrofă naturală sau economică, ar putea avea “tulburare de acumulare obsesiv-compulsivă.”

Atunci când suspiciunea excesivă faţă de stat şi politicieni este considerată de psihiatrii oficiali ca o potenţială paranoia, ne întrebăm de ce, în psihiatrie, lipsesc o serie de diagnoze care ar putea periclita jocurile politice actuale: tulburări mentale precum credulitatea infantilă (la unii alegători), minciunile şi înşelăciunile cronice (“obsesiv-compulsive”), dar şi spolierea resurselor publice cu absolută detaşare emoţională şi lipsă de mustrări de conştiinţă (la unii politicieni).


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. eklips

    f.interesant. îmi place perspectiva asta realistă, în raport cu tradiționala abordare de analiză a maselor prin conceptul de ”brain washing”.

  2. lilica

    extraordinar articol!!!!!!!!!

    Psihologii in realitate sint cele mai bolnave persoane de pe pàmint…rolul lor e sà asculte si sà ajute persoana de a gàsi un echilibru mintal…cu timpul el devine negativ(percepe negativitate de la pacient) si unica solutie pentru a se elibera E: nominarea stàrilor sufletesti…dupà ce a obtinut “numele” se creazà si pastile pentru a dubli gura si mintea oamenilor
    nominind starea sufeteascà a pacietului el se bucurà,ii pare cà acel e mai bolnav ca el,astfel isi restabileste energia

    Societaea,Statul,Biserica nu le convine persoanele intelectuale+intelegente care vor sà schimbe ceva,nu le convine copiii hiperactivi, nu le convine nimic care sare putin de la shemele,normalitatea stabilità de ei

    Psocologia e màrginità si are limite

    Persoane se rebelà si sau rebelat,mai ales intelectualii intelegenti(sint si intelectuali ne intelegenti),deci acei care citesc mult dezvoltà creerul bine si chind cineva ii pune in limite le sare càpacul,dar nu din cauzà cà au vre-o boalà mintal,dar numai cà se rebelà

    un prieten INTELECTUAL(doar intelectual)-PROFESOR zicea: pentru ca
    ignorantii sà te asculte,trebue sà aibà fricà

    aceasta e shema :LUMEA TREBUE Sà AIBà FRICà!!!

    dacà nu faci asa cum vrea altul,gata esti nebun,nenormal si trebue sà te lecuesti

    Comoditatea celor de la putere(sau a celor care vor sà te manipuleze),pentru a reduce lumea la sclavitate foloseste toate metodile si aceasta este as zice una din cela mai principale si STRASNICE CAUZE

    pentru a te manipula,folosi,explota,càlàri s.a.m.d TE FACE NEBUN,PENTRU CA TU Sà LE DEMONSTREZI Cà ESTI BUN SI NORMAL…astai tactica vampirilor sociali

    ATENTIE ATENTIE ATENTIE

  3. lilica

    cer scuze:E INTELECTUAL INTELEGENT ACEL CARE ESTE CINSTIT,deoarece chind o persoanà spune minciuni,e falsà perde INTELEGENTA

    de la nastere sintem toti INTELEGENTI,orice persoanà alege pe parcurs sà fie cinstit sau nu, responsabilitatea e individualà

  4. lilica

    Toti ne spun cum sà fim si cum sà facem,nimeni nu ne spune:fii asa cum te simti sà fii.De la nastere cineva tot ne invatà si ne invatà.Sint create scoli,universitàti sute si mii de institutii unde ne invatà cum sà fim si nimeni nu ne lasà sà fim asa cum decidem noi,cum ne simtim.
    A ne accepta pe noi insàsi asa cum sintem e ca cum ai declara ràzboi societàtii,a te rebela contra la societate si e just de a face acest pas care are nevoe doar de curaj.
    Omul se aninà de mizeria proprie cu ghindul cà màcar in aceastà directie sà fie asa cum decide el.Nu bea, zice societatea,dar eu voi bea.Nu te droga spun toti,dar eu voi face asa cum mà simt sà fac eu.Chit de putinà individualitate in hotàrire vrea fiecare,nu are importantà directia.
    Programa societàtii atit e de complicatà cà o persoanà nàscutà cu sensul libertàtii trebue sà moarà,dacà nu reuseste a indepleni toate cerintele ei.
    Pentru a esi din shemele societàtii majoritatea se dau in autodistrugere.Prima cauzà e cà nu vrea sà fie sclavul cuiva si al doilea e puterea interiaorà care o are de la propria hotàrire.Lumea se simte bine chind este nefericità,chind se pedepseste pe sine insàsi, deoarece numai asa poate fi liberà.(surse proprii)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *