Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Preşedintele e dat în urmărire…

Preşedintele e dat în urmărire generală

Poliţia din Ialoveni l-a anunţat recent în urmărire generală pe un preşedinte. Pe preşedintele companiei de energie nucleară din Ucraina, “Energoatom“. Pe acest manager ucrainean urmărit de poliţia din Moldova îl cheamă Iurii Nedaşkivskii.

Este vorba de un conflict mai vechi (de pe vremea lui Voronin) dintre compania “Energoatom“ şi firmele “Remington Worldwide Limited” (Gibraltar) şi SRL “Raselev Com”.

La această afacere neclară vom reveni. Azi, însă, e aproape zi de sărbătoare. Poliţia din Ialoveni a dat lovitura – un mare şef de pe malul Niprului e dat în urmărire. Rezonanţa internaţională pentru bravii poliţişti din suburbia Chişinăului e asigurată.

E adevărat că preşedintele “Energoatom”, Iurii Nedaşkivskii, nu e primul ucrainean pe lista de căutare internaţională completată în Moldova. Săptămâna trecută, alti doi ucraineni au fost daţi în urmărire generală. Bineînţeles, aceşti doi nu deţin poziţii atât de înalte cum ar fi cea de şef  la “Energoatom”. Dar nici la coada listei nu îi putem lăsa. Oleg Havici are o bună experienţă de ales al poporului, fiind membru al Consiliului municipal Cernăuţi, iar Iaroslav Koţiuba este jurnalist cu acte în regulă, articolele căruia au fost publicate în mai multe media ucrainene. Cei doi sunt acuzaţi de clonarea ediţiilor “Ziarul de Gardă” şi “Timpul” în campania electorală municipală, dar riscul ca vinovaţii să fie şi pedepsiţi nu a fost prea mare. Deşi au fost reţinuţi la Chişinău, Havici şi Koţiuba au fost lăsaţi în libertate, în mare linişte, ca să poată pleca fără deranj. Ulterior – asigurându-se că au plecat cu succes din Moldova, organele de drept i-au anunţat în urmărire generală.

Nici scriitorul (de înjurături antimoldoveneşti şi antiromâneşti) Eduard Baghirov nu a avut parte de un scenariu diferit. E dat şi el în urmărire generală. Asta, bineînţeles, după ce a fost lăsat să plece.

Dacă vreţi să aflaţi detalii despre modul în care se derulează ancheta asupra lui Baghirov, de exemplu, despre modul în care e căutat şi despre cine vrea să îl prindă, intraţi pe paginile web ale MAI şi Procuraturii Generale. Deci, pe www.mai.md am scris Baghirov (un singur cuvânt şi fără ghilimele) în căsuţa de căutare, aşteptând să primesc acces la câteva ştiri: despre reţinerea acestuia, despre dispunerea arestării, etc. Iată însă ce rezultat am primit: “Căutarea dumneavoastră nu are niciun rezultat. Ştergeţi ghilimelele care încadrează frezele pentru a găsi fiecare cuvânt în mod individual”. Dacă pagina web a MAI ar fi avut urechi, i-aş fi spus că nu am folosit ghilimele şi că “frezele” înseamnă altceva, dar am tăcut. În fond, dispariţia lui Baghirov e mai mult responsabilitatea procurorilor, aşa că am accesat www.procuratura.md, tastând Baghirov fără ghilimele în chenarul serviciului de căutare. Răspunsul a fost de asemenea unul neaşteptat: “We apologize for your inconvenience, but this request could not be processed. Please click here to continue your search on Google.” Adică, mie, cetăţeanului R.Moldova, mi s-a spus în limba de stat a Marii Britanii, a SUA şi  Keniei, că solicitarea mea de informaţii nu a putut fi procesată pe pagina procuraturii şi că ar fi bine să mă adresez la Google.

Da, nu e o idee rea. Google ar face treabă dacă ar fi procuror general în Moldova: ar căuta, ar găsi şi ar oferi informaţii, inclusiv despre criminali sau persoane acuzate de diverse ilegalităţi. Mai rău e că nici procurorul general, Valeriu Zubco, nu poate fi găsit la serviciul de căutare al paginii electronice a Procuraturii Generale. Ni se face aceeaşi sugestie – căutaţi-vă procurorul pe Google.

Se pare că asta e soarta “dramatică” (între ghilimele) a tuturor persoanelor date în căutare internaţională de către autorităţile R.Moldova. De câteva ori am încercat să aflu ce e cu lista numeroşilor cetăţeni ai R.Moldova acuzaţi de trafic de fiinţe umane şi daţi în căutare, primeam un răspuns de genul “Căutataţi-i pe Google”. Acum un an, erau 150 de traficanţi de femei anunţaţi în urmărire generală. Am încercat să verificăm situaţia câtorva dintre aceştia. Cum credeţi că au dispărut ei din Moldova? Da, în baza aceluiaşi scenariu, deşi fuseseră reţinuţi, au fost mai întâi eliberaţi pe cauţiune, lăsaţi să îşi vândă bunuruile în linişte, să îşi ia banii şi să spună “Adio, Moldova”. Abia după ce toate serviciile plătite de contribuabili se convingeau că traficanţii sunt bine, mersi, cu banii şi averile peste hotare, se făcea frumos dosar de urmărire internaţională. Sau nu se făcea, după caz.

Urmărirea internaţională a căpătat acum în R. Moldova sens de “lăsat să plece şi să trăiască fericit”. Degrabă ar putea căpăta sens de “Bancul zilei”.

Şi pentru că vreau să mă lepăd de acuzaţiile de a fi tendenţioasă, afirm că această tendinţă se dezvoltă în R. Moldova de vreo 20 de ani. Vă mai amintiţi cum a fost dat în urmărire generală şi reţinut impostorul şi autoproclamatul Igor Smirnov? Ţineţi minte cât de repede a fost eliberat? Acum primeşte oaspeţi de la Chişinău sau merge în ospeţie prin Europa. Nu mai e în urmărire. E la mare căutare.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md