Preşedinte sau anticipate?

Legislativul se întruneşte azi în intenţia de a vota, printr-un efort repetat, preşedintele R. Moldova. Prima tentativă de a alege un succesor preşedintelui Voronin a eşuat, opoziţia refuzând să participe la «afacerea politică» a comuniştilor. Prin repetarea procedurii de azi, a doua şi ultima posibilă, comuniştii vor pune încă o dată la încercare nervii opoziţiei liberale.

Dacă scrutinul parlamentar-2009 a fost declarat un «test la democraţie» pentru guvernarea comunistă, reuniunea de azi a Parlamentului este firesc să o certificăm drept un «test de credibilitate» pentru opoziţie. Deşi aceasta nu a admis, sub nicio formă, modificarea poziţiei sale iniţiale vizavi de acest subiect. Dacă-i să reieşim din declaraţiile preşedintelui Voronin, comuniştii nu vor alegeri anticipte şi insistă asupra alegerii preşedintelui. Opoziţia, la rândul său, se opune alegerii preşedintelui şi pledează ideea unor alegeri anticipate, libere şi corecte, care să dea legitimitate viitoarei guvernări. Baricadele, aşadar, rămân. Deşi comuniştii au încercat pe durata săptămânii să facă impresie publică că sunt îngrijoraţi de tensiunile politice din societate şi că ar fi disponibili unor negocieri cu opoziţia, lucrurile nu au mers mai departe de cadrul formal şi, în egală măsură, steril al unor declaraţii de imagine. Şi asta, în primul rând, pentru că partidul comuniştilor a lăsat fără vreun răspuns precondiţiile pentrtu dialog, înaintate din start de către cele trei formaţiuni liberale din Parlament. Altfel-zis, le-a ignorat. În această sitiuaţie nu e greu de presupus că opoziţia va proceda exact în aceeaşi manieră, cu toate că în politică eticheta nu totdeauna prevalează, deşi totdeauna contează.

Aşadar, vom avea preşedinte sau alegeri anticipate? Reieşind din dispoziţia opoziţiei, anticipatele sunt inevitabile. Nu par deloc străini interesului pentru anticipate nici comuniştii. Ba mai mult, aceştia au intrat în pregătiri pentru alegeri imediat după ce a devenit clar că nu vor avea o majoritate constituţională în legislativ. Devastarea sediilor Preşedinţiei şi Parlamentului, acuzaţiile la adresa României că s-ar face vinovată de orchestrarea unei lovituri de stat la Chişinău, declanşarea războiului diplomatic cu Bucureştiul sunt primele semnale clare că PCRM a intrat de mult în campania electorală şi că antiromânismul va fi, ca şi în alegerile din 1994, principala sa carte de joc. Era şi de aşteptat. «Rezervele» electorale de data trecută nu mai ţin. Alte cărţi de «coz» nu au. Şi altceva decât antiromânism, comuniştii nu sunt capabili să inventeze. Dar să nu anticipăm. Dispoziţia electoratului nu mai este nici ea cea care a fost până la 7 aprilie. Iar peste câteva luni, criza economico-financiară se va lăsa resimţită de-a binelea. Aşa că comuniştii ar putea să aibă surprize. Avantajul strict al comuniştilor e că ei vor merge pe un segment electoral, tradiţional probat, dar care va fi afectat şi acesta de criză. Plusurile opoziţiei? Primul, ar fi proba de foc pe care, graţie consecvenţei sale politice (dacă nu se schimbă nimic între timp), a trecut-o cu brio. Un alt avantaj evident e că s-a făcut mai cunoscută decât a fost în scrutinul trecut. Trei: are caracter, este de o altă factură, morală şi politică, net superioară comuniştilor. Contează foarte mult pentru opoziţie care va fi decizia pentru acest scrutin electoral al partidelor fără şanse. Dacă acestea se mai consideră anticomunite, soluţia ar fi ca ele să se abţină, cel puţin, de la aceste alegeri. Se discută mult, ca şi data trecută, varianta «Listei Naţionale». Nu ştiu dacă e cazul, la un interval de timp atât de redus, să modifici radical comportamentul electoral al celor trei partide, pe care electoratul le-a memorat aşa după cum le-a cunoscut. Prin liderii lor. O listă naţională va genera iar discuţii şi turbulenţe. Poate doar cu condiţia sugerată de O. Nantoi, că primele locuri pe listă ar fi acordate celor trei partide învingătoare în scrutin, în componenţa nominală în care au intrat în parlament, cu completări ulterioare din partea altor partide sau a sectorului asociativ.

Există, însă, o problemă: în ce condiţii vor fi organizate aceste alegeri? Ideal ar fi ca Parlamentul, ţinând cont de criza politică existentă în R. Moldova, să voteze un guvern provizoriu, sub mandat internaţional, care să detensioneze situaţia din societate, să decomunizeze presa, să asigure acces liber la televiziunea publică tuturor concurenţilor electorali şi, evident, condiţii egale de concurenţă electorală. În caz contrar, rostul unor alegeri anticapate decade. Situaţia politică s-ar putea, în urma acestui scrutin, să degenereze şi mai mult şi, în consecinţă, într-un an de zile ne-am putea pomeni cu noi anticipate. Dacă nu va fi nevoie de ceva mai mult.

Petru AMARIEI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *