Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Presa procurorilor

Presa procurorilor

Cazul Garaba a fost unul simptomatic pentru presa din R. Moldova. Pentru cei care au vrut să observe, au văzut clar interesele cărui partid le reprezintă acesta în cadrul Procuraturii Generale (PG). Nu voi da nume, pentru că ar fi incorect să aduc acuzaţii fără să deţin şi probe, dar, e suficient să revezi cum au abordat televiziun(ea)ile de ştiri subiectul incidentului dintre preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) şi managerul unui SRL, din 30 iulie, curent, pentru a-ţi da seama cui anume aparţine procurorul şi, respectiv, cui televiziun(ea)ile.

Dar, ca să nu fiu rău, nu mă leg doar de televiziun(ea)ile de ştiri, ci şi de celelalte televiziuni sau alte genuri de instituţii media, bănuite de apartenenţe politice. Şi ele l-au dat de gol pe Garaba, sau, mai bine zis, au dat de gol apartenenţa politică a acestuia. Cei din tabăra adversă lui Garaba l-au criticat, uneori întrecând limita bunului-simţ. Ceilalţi, l-au protejat de toate relele, trecând cu vederea aspecte vizibile pentru toţi.

Eu (cred că nu doar eu) ştiu că funcţia de procuror general, cele de adjunct al procurorului general sunt partajate pe criterii politice de partidele aflate acum sau care au fost până nu demult (mă refer la PL) la guvernare. Nu e o noutate. Nu mă aşteptam însă ca şi o biată funcţie de şef al CSP să fie afiliată politic. De fapt, poate că bănuiam, sau chiar ştiam, dar nu credeam că e posibil ca acest lucru să fie atât de vizibil. Nu mă aşteptam şi nu credeam că presa de partid va reacţiona aşa cum a reacţionat în acest caz, când nu e vorba nici de procuror general, nici de vreun judecător-şef, nu e vorba nici de vreun ministru sau deputat.

Am înţeles de ce s-a procedat aşa în cazul “Pădurea Domnească”, când au fost implicate persoane cu funcţii importante, care trebuiau “spălate”, dar acest caz chiar că nu-l înţeleg. Să fie chiar atât de important pentru politicieni acest Iurie Garaba?

Nu ştiu. O fi. Cine ştie ce-i rezervă viitorul sau ce-i pregătesc şefii, dar e păcat că stăpânii partidelor, respectiv a procurorilor şi, totodată, al televiziun(i)ilor, permit astfel de derapaje celor care conduc instituţiile media. Pentru că ele, derapajele, nu fac bine nimănui, ba dimpotrivă, fac rău. Şi instituţiilor, şi procurorilor, şi chiar cetăţenilor acestui stat, care continuă să creadă în reforme, în justiţie echitabilă, în viitor european şi în alte promisiuni făcute de politicieni, promisiuni care devin tot mai ireale pentru noi.

După cazul Garaba, lumea nu doar va bănui, ci va şti exact că procurorii, fie ei şi cu funcţii neimportante în ierarhia apărătorilor legii, sunt albaştri, roşii sau verzi… Din acest moment, ei nu mai au dreptul să nege. Ar fi prea urât sau chiar prea obraznic din partea lor.

Acum, aşteptăm alt scandal, pentru a înţelege ce partid reprezintă scandalagiii. Pentru că, existând presă (in)dependentă politic, nu mai e nevoie nici măcar ca anexele acordurilor dintre partidele de la guvernare să fie făcute publice. Ne dăm seama cine şi ce partid reprezintă doar privind la televizor.