Pozele politicienilor
În aceste zile, prima pagină a celor mai mari ziare olandeze este ocupată de imagini legate de campania de vaccinare împotriva gripei mexicane, desfăşurată acum în întreaga ţară.
Deşi nu veţi întâlni, prin gări, prin aeroporturi sau prin magazine, nicio persoană cu mască medicinală pe faţă, iar în toate localurile publice grupurile sanitare funcţionează perfect, campania de vaccinare a captivat atenţia presei şi a ocupat prima pagină a ziarelor cotidiene din Ţara Lalelelor.
Totodată, spaţii extinse sunt dedicate fenomenului depresiilor şi consumului de antidepresante, chiar dacă, pe străzile din Amsterdam, nu veţi întâlni cerşetori frânţi de foame, de sărăcie sau de boală. Depresiile încă nu au ieşit în stradă, dar jurnaliştii au decis că, după Campania de vaccinare împotriva gripei mexicane, aceasta ar fi tema nr. 2, după importanţa pentru public.
Astfel, ziarele preferă să le prezinte cititorilor imaginea unui creier de om, pe care sunt marcate locurile cele mai vulnerabile la depresii, decât pozele unor politicieni care au fost sau nu la vreo şedinţă oficială, s-au aflat în vreo delegaţie sau au făcut vreo declaraţie, gândită sau negândită.
De altfel, pozele politicienilor lipsesc cu desăvârşire din paginile publicaţiilor olandeze, care, deşi sunt şi ele victime ale crizei economice mondiale, rezistă, păstrându-şi cititorii, numărul cărora depăşeşte zilnic sute de mii de persoane.
Banii, anturajul, sănătatea, siguranţa persoanei şi viaţa copiilor, aceste teme fac citibilă presa din Olanda, conferindu-i o stabilitate economică, chiar dacă relativă.
În umbra acestor teme, politicienii îşi fac treaba, astfel încât localităţile sunt curate, drumurile reparate, gările bine amenajate, oamenii se simt în siguranţă, la orice oră de zi sau de noapte, vaccinul împotriva gripei mexicane, de calitate sigură, ajunge, în primul rând, la copii, iar feţele prostituatelor din cartierul felinarelor roşii sunt protejate de camerele de luat vederi, din perspectiva unui alt viitor pe care, eventual, acestea şi l-ar dori cândva.
Aneta Grosu aneta.grosu.zdg@gmail.com
