Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Povara călcatului pe greblă

Povara călcatului pe greblă

Nu cred că s-ar găsi cineva treaz la minte, care ar fi împotriva bunelor relaţii între autorităţile statului şi Biserică. Dar de ce această relaţie doar cu o singură Biserică, dacă avem două? Şi de ce anume cu cea Rusă?

Chiar dacă iarna a venit anul acesta mai devreme şi a nins, darnic, pe tot întinsul de la Naslavcea la Giurgiuleşti, Sărbătorile de Iarnă-2013 ne-au prins împărţiţi şi de data asta (politic, nu doar religios) între două calendare (stiluri bisericeşti), între două Biserici (Română şi Rusă), între două Mitropolii (a Basarabiei şi a Moldovei) şi între doi mitropoliţi, care nu prea îşi dau “bună ziua”. Şi problema nu e atât în stiluri, pentru că, până la urmă, nu stilul dictează semnificaţia Sărbătorilor de Iarnă. Problema e în atitudinea partizană a autorităţilor statului faţă de aceste stiluri şi faţă de aceste Biserici – atitudini care, până la urmă, s-au soldat cu un “război al stilurilor” în mediul politic de la Chişinău.

Războiul stilurilor

„Războiul stilurilor” a pornit în Parlament. În ajunul Sărbătorilor de Iarnă, V. Munteanu (deputat PL) a cerut colegilor-deputaţi să confere zilei de 25 Decembrie (Crăciunul pe stil nou) statutul de zi de sărbătoare, aşa după cum s-a procedat cu ani în urmă şi în cazul Crăciunului pe stil vechi (7-8 ianuarie cu roşu în calendar). Iniţiativa liberalilor, însă, a fost respinsă atât de opoziţia parlamentară (PCRM), cât şi de colegii din Alianţa de guvernare (PLDM şi PDM), deşi este greu să ne închipuim că deputaţii nu cunoşteau faptul că, în R. Moldova, Sărbătorile de Iarnă se rânduiesc nu doar pe stil vechi. Cu atât mai mult, nu puteau să nu ştie despre existenţa, oficială, a celor două biserici creştin-ortodoxe – stil vechi şi stil nou: Biserica Rusă şi Biserica Română (care oficiază şi pe stil vechi). Din ce motiv iniţiativa PL a fost respinsă nu e clar, deoarece deputaţii nu şi-au explicat votul în niciun fel. Rămâne doar să presupunem: fie că decizia ne-liberalilor a fost una politică (aşa cum s-a mai întâmplat) pentru a-şi demonstra graţiile faţă de Biserica Rusă, fie că avem la mijloc cazul unei discriminări clasice pe criteriu religios. Aşa sau altfel, Parlamentul, oricum, a dat în bară. Azi este greu să ne dăm seama cum ar fi evoluat lucrurile dacă situaţia rămânea neschimbată. Iniţiativa, însă, a fost preluată, operativ, de Guvern şi, la propunerea premierului V. Filat, 25 Decembrie a fost declarată zi liberă. Spiritele s-au calmat, deputaţii au plecat în vacanţă, lumea a intrat în sărbători, fiecare după tradiţia şi obiceiul locului, fără să-l împartă pe Iisus Hristos (spre deosebire de deputaţi) pe stiluri: nou sau vechi.

Felicitări din gelozie de la Putin, Kiril, Timofti…

Poate că subiectul cu stilurile şi cazul din Parlament nu ar fi meritat atâta atenţie, dacă întâmplarea nu făcea să constat că, de fapt, situaţia e mult mai delicată şi că, în R. Moldova, există o politică specială pentru relaţiile oficialilor cu cele două biserici ortodoxe: Română şi Rusă. În ajunul zilei de Crăciun, deschid site-ul Mitropoliei Moldovei şi găsesc afişate, rând pe rând, alături de Pastorala ÎPS Vladimir, mai multe felicitări adresate Mitropolitului din partea Patriarhului Bisericii Ruse, Kiril, a preşedintelui Rusiei, V. Putin, a preşedintelui R. Moldova, N. Timofti, a şefului Parlamentului, M. Lupu, şi a premierului V. Filat. Nu mi-am pus prea multe întrebări, m-am gândit că e o chestie absolut firească pentru o Sfântă Sărbătoare de Crăciun. Însă, am deschis site-ul Mitropoliei Basarabiei, ca să văd dacă acelaşi procedeu a fost respectat şi în raport cu celălalt mitropolit şi cu creştinii pe care-i păstoreşte. Evident, nu mă aşteptam să-i găsesc aici pe Putin şi Kiril, dar nu erau nici Timofti, Lupu sau Filat. Din trei, nici unul. Nici pe stil nou, nici pe stil vechi. Situaţia e puţin spus jenantă, dacă ne gândim că şi în spatele ÎPS Petru, la fel ca şi în spatele ÎPS Vladimir, stau clerici şi creştini, aflaţi şi ei în Sărbători. Dacă în “epoca agrariană” şi în “paleocomunismul” din anii 2001-2009 acest gen de relaţii îşi aveau o explicaţie, după 2009 nu-şi prea au. Mesajele liderilor AIE parcă nu-ţi dau voie să-i confunzi cu Sangheli sau Voronin, deşi faptele, până la urmă, dau peste cap mesajele. Să fie clar: nu cred că s-ar găsi cineva treaz la minte, care ar fi împotriva bunelor relaţii între autorităţile statului şi Biserică. Dar de ce doar cu una, dacă avem (vitregia sorţii) două? Şi de ce anume cu cea Rusă? Ce vor oficialii noştri să demonstreze cu asta?

Dacă vor să provoace gelozie, să reantagonizeze relaţiile dintre cele două Mitropolii şi să le ridice din nou pe baricade, nu au nicio şansă, pentru că nu au cum face mai mult decât au făcut în acest sens Ambasada Risiei la Chişinău şi Patriarhia Rusă (perioada 1992-2002). Dacă vor să-şi arate orgoliile şi să sfideze Biserica Română în Basarabia, nici aşa nu prea au cum străluci, pentru că mai mult decât au făcut-o celelalte guvernări, de după 1994, nu au cum s-o facă nici fiecare în parte şi nici toţi trei împreună. Sau poate că ignorarea intenţionată a Mitropoliei Basarabiei şi Întâistătătorului ei are scopul de a readuce în actualitate vechiul “plan Filat” de reunificare a celor două Mitropolii? Sau “planul Kiril” de reanimare a “Sfintei Rusii”? La ce bun? Pentru a plăcea Moscovei? Noi, de 20 de ani, ne amăgim că, fiind buni cu ruşii, vom putea rezolva “problema transnistreană”. Şi unde suntem? Acum vrem să ne mai amăgim şi cu faptul că reunificarea celor două Mitropolii ne va face fraţi de cruce cu ruşii? Pe aceeaşi greblă doar proştii calcă de două ori.

Petru Grozavu