Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Poliţistul despre care aş scrie

Poliţistul despre care aş scrie

Am întâlnit poliţistul despre care aş vrea să scriu, de bine. În sfârşit. Pe lângă faptul că este un om modest şi cu bun-simţ, mai şi citeşte Ziarul de Gardă. Şi-i place.

Lunea trecută, plecam la nişte filmări şi, într-un sat de pe traseu, mai mulţi oameni îşi încercau norocul la maşinile de ocazie. În mulţime am zărit un poliţist şi am decis să-l luăm cu noi – îi facem şi lui un bine şi nouă ne mai potolim curiozitatea. Pleca în centrul raional, la superiori.

Poliţistul Andrei, deşi lucrează sectorist de doar câţiva ani, zice că a văzut atâtea câte numai în filme vezi şi câte nu-ţi mai doreşti să revezi. E tânăr. Fără verighetă sau semne de la ea. Mă şi gândeam cum un poliţist cinstit, cu un salariu de nici două mii de lei, care vine zilnic din alt raion, unde locuieşte împreună cu părinţii, care trebuie să se mai alimenteze cu ceva şi uneori să mai achite deplasările înspre şi dinspre serviciu, şi-ar putea permite să întemeieze o familie.

Andrei a fost bătut de gândul să plece. “Lucrul e greu şi prost plătit, respect din partea oamenilor nu prea, infracţiuni tot mai multe, viitor nu prea”, a descris pe scurt motivaţia sa. A şi depus cerere de concediere. “După care m-am gândit: unde să plec în mijlocul iernii şi am mai rămas”, ne-a spus. De altfel, a recunoscut sincer că, chiar dacă ar exista oferte de lucru, ar fi o problemă să se angajeze, pentru că a fost poliţist. “Nu prea vor să te ia la lucru după ce ai fost “ment”, cum ne zic. Nu-i secret că lumea nu are o atitudine pozitivă faţă de noi şi poate unii o şi merită, dar nu toţi”, a mai spus tânărul.

Atitudinea negativă poliţistul o poate măsura şi în refuzurile şoferilor de a-l transporta pe gratis. El spune că nu se supără, înţelege oamenii, dar nici el nu-şi permite să achite de fiecare dată. Dacă înainte şoferii nici nu îndrăzneau să spună ceva unui poliţist, acum pot să-l refuze chiar şi urât, ne asigură el. Unii acceptă să-l ducă doar o parte din drum şi el le mulţumeşte şi pentru aceasta.

Într-o discuţie recentă cu mama, am aflat că în sat s-au înteţit furturile în perioada sărbătorilor. Nici relaţiile de prietenie sau rudenie nu-i împiedică pe cei puşi pe treabă. Mama spunea că cea mai proaspătă hoţie a fost între nişte rude. După ce au ajutat la tăiat porcul, au aşteptat să plece stăpânii la lucru, au intrat în casă şi le-au luat toată carnea din frigider.

Poliţistul Andrei a confirmat că de sărbători este o perioadă fierbinte pentru infractori şi poliţişti. Dacă nu beau până la limită, nici nu pot sărbători, iar fiind beţi fac tot felul de prostii, de la furat până la ucis, ne-a spus omul legii. “Unii nici nu mai vin să declare când le dispare câte vreo pasăre. Nu vor să-mi dea bătaie de cap, ştiind că şi aşa e mult de lucru şi gândindu-se că poate a fost vreun lup sau şacal, că se aude că au emigrat la noi în această iarnă”.

Andrei nu poartă pantofi de firmă, nu mănâncă prin restaurante şi nici maşină, chiar şi ieftină, nu are, spre deosebire de mulţi alţi poliţişti. Sectoristul Andrei încearcă să-şi facă munca onest şi cu responsabilitate. Atât cât va putea. Vreau să cred că mai sunt astfel de poliţişti. Şi aş mai vrea ca aceştia să fie scoşi din anonimat, mai ales acum, când oamenii au nevoie atât de mult să creadă în cineva, de ce nu în sectorist?

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com