Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Polițiștii fără căști

Polițiștii fără căști

Pe 24 aprilie, ministrul de Interne, Alexandru Jizdan, a mobilizat zeci de mii de poliţişti ca să apere instituţiile statului şi palatele oligarhului de cetăţenii nemulţumiţi din cauza miliardelor furate şi a promisiunilor false, aruncate în vânt de guvernanţi. De Duminica Floriilor, pe anumite segmente ale protestelor, aveai impresia că poliţişti sunt chiar mai mulţi decât manifestanţi.

Deşi conducătorii MAI au ieşit în câteva conferinţe de presă, făcând declaraţii „curajoase”, niciunul dintre ei nu a spus exact câţi poliţişti, în uniforme sau deghizaţi în civil, au fost implicaţi în operaţiunile din ziua de 24 aprilie. Nimeni nu a spus cum, din ce resurse vor fi remuneraţi aceştia. Potrivit unor experţi în probleme militare, în PMAN şi în alte locuri de desfăşurare a protestelor au fost încadraţi atât de mulţi poliţişti, încât depăşeau chiar numărul protestatarilor. S-ar putea că anume din acest motiv şefii de la MAI tăinuiesc numărul subalternilor „înrolaţi” la proteste.

Aceiaşi observatori susţin că, pe lângă numărul exagerat de mare al poliţiştilor încadraţi, a fost clar că cei din cadrul MAI habar nu au despre tactici şi strategii speciale, dislocând militarii astfel încât aceştia nu aveau câmp de manevră.

Aceleaşi voci susţin că mijloacele speciale au fost folosite inadecvat, or, legea permite utilizarea acestora strict în cazuri extreme. Deşi au trecut deja patru zile de la proteste, responsabilii de la MAI nu au ieşit încă public să explice de ce a fost nevoie ca poliţiştii, ridicaţi să apere ordinea publică, să aplice bastoane şi gaze lacrimogene (se vorbea chiar şi despre gaze paralizante). Şi după Paşti oficialii de la MAI nu vor da explicaţii, aşa cum poliţiştii din 2009, tot din aprilie, nu au spus nici până acum cine, cum, de ce şi cu ce au omorât protestatari.

Este adevărat, ministrul Jizdan a explicat şi s-ar putea să mai explice şi în continuare de ce poliţiştii au avut nevoie de bastoane şi de gaze lacrimogene. El a spus şi s-ar putea să mai spună că altfel a fost imposibil, că protestatarii erau agresivi şi aruncau cu pietre în poliţişti. Aşa, cu bastoane şi cu balonaşe de gaze lacrimogene, poliţiştii s-au apărat de cetăţeni. Presa a scris că cineva dintre poliţiştii răniţi ar fi fost lovit puternic la cap, deoarece nu era echipat cu o cască de protecţie. În aceeaşi situaţie se aflau şi alţi poliţişti, scoşi în misiune fără scuturi şi fără căşti de protecţie. Cel puţin la acest subiect ministrul de Interne ar trebui să ne dea o explicaţie. De ce nişte tineri care nu au intrat, deocamdată, în pâinea de poliţist sunt forţaţi să-și rişte propriile vieţi, fiind aruncaţi în altercaţii stupide? Zilele acestea, pe reţelele de socializare circula poza unui tânăr cu ochii înlăcrimaţi, înrolat în asigurarea protecţiei proprietăţilor oligarhului. Ar fi vorba de un proaspăt student la Academia de Poliţie, un tânăr pe care părinţii l-au trimis la carte şi nu pentru a participa la experimente poliţieneşti regizate de politicieni.

La sfârşit de proteste, ministrul Jizdan a anunţat că, în altercaţii, ar fi fost răniţi 17 poliţişti. El nu a dat detalii despre felul în care au fost declanşate altercaţiile. După patru zile de tăcere, în oricare altă parte a lumii oamenii ar fi vrut să cunoască mai multe despre starea celor traumatizaţi, despre starea celor cercetaţi penal şi, eventual, despre pedepsele aplicate conducerii MAI pentru faptul că, în mulţime, la aşa-zisa datorie, au fost trimişi poliţişti neechipaţi cu scuturi şi căşti de protecţie.