M-am săturat de politicienii noştri. Or, după cum e şi specificul meseriei, făţărnicia e omniprezentă. De ce mai e nevoie de “coloană vertebrală”, dacă mai puţin contează ce e în realitate, important e cum pare. Dar ceea ce mă irită la ei e văicăreala (ei pot face asta cel mai bine, mulţi având ani buni de experienţă “în domeniu”).
Şi mai vechii, şi mai noii se tot văicăresc ba că nu sunt bani, ba că partidul X nu vrea să voteze pentru una sau pentru alta, ba că trebuie să vadă ce crede nu ştiu care instituţie internaţională etc. Uneori, parcă mă apucă jalea când îi văd cum se tot văicăresc, dar nu pot să nu mă întreb: dacă e atât de greu, de ce nimeni nu renunţă la fotoliu? În acest sens, faza cea mai tare e atunci când comuniştii se plâng pe actuala guvernare. E chiar haios de-a binelea când auzi din gura lui Voronin, Muntean sau Tkaciuk expresii de genul “regim antidemocratic”, “tentativă de uzurpare a puterii în stat”, “concedieri politice”, “dosare politice la comandă”, “răfuială politică” etc. Deşi, până la urmă, trebuie să le dau şi lor dreptate, în sensul că îşi fac şi ei meseria de opoziţie, care, din păcate, nu e credibilă nici măcar cât e negru sub unghie.
Totodată, trebuie să recunosc că politicienii noştri au evoluat, cel puţin la look. De la Ionel au trecut la Hugo Boss sau alt brand mondial şi mesajul le e mult mai cizelat. În rest, cam aceeaşi politică învăţată din mers, preluări de idei de peste hotare, soldate cu nişte tentative de adaptare trunchiată aici.
Probabil, acestui lucru se datorează faptul că, de când mă ţin minte, ţara în care am avut (ne)norocul să mă nasc a fost un soi de narcomană. Or, şi în primii ani de (in)dependenţă, şi mai târziu, şi în prezent, aceasta e dependentă. Dependentă de energia electrică şi de resursele naturale importate, dependentă de produsele agricole, la fel importate, dependentă de remitenţele gasterbaiterilor, dependentă de creditele externe, dependentă de Transnistria şi Găgăuzia, dependentă de minorităţile etnice, dependentă de opinia Moscovei, Kievului sau Bruxelles-ului, dependentă de tot şi de toate. Până şi de nişte politicieni care, nu pot nimic altceva decât să stea în fotoliul de deputat, e dependentă ţara.
Şi, în acest caz, pentru că în viitorul apropiat vor fi alegeri anticipate, eu pe cine votez?
Nicolae CUŞCHEVICI, n.cuschevici.zdg@gmail.com
