Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Plahotniuc și Dodon: duel sau…

Plahotniuc și Dodon: duel sau joc?

Și aici spectacolul s-a încheiat. Sau poate nu? Oricum, Dodon și-a jucat, conform distribuției, rolul pe care l-a avut, Candu, Filip, Sturza și CC și-au făcut și ei treaba și și-au jucat fiecare rolurile sale, în parte sau în grup. Acum contează ce va zice „spectatorul” pentru care a fost jucat spectacolul. Mă refer la partenerii noștri strategici din Vest, pentru care s-a dat acest spectacol

Gata. Spectacolul s-a încheiat. Încă unul, dar la fel ca și celelalte: bine trucat și bine jucat. Marți, șeful Parlamentului, Andrian Candu, care, până acum două zile, deținea și interimatul funcției de președinte al R. Moldova, a semnat, în locul lui Igor Dodon, scandalosul decret prin care ministru la Apărare a fost numit Eugen Sturza – fost consilier al premierului V. Filat și șef de cabinet al premierului Iu. Leancă. Deși Igor Dodon, suspendat temporar din funcție de Curtea Constituțională (CC) pentru neacceptarea repetată a candidaturii lui Sturza (decizia din 17 octombrie), a declarat că decretul de numire a lui Eugen Sturza în funcție este unul „lipsit de legitimitate” („nu-l voi recunoaște ca ministru”, spune Dodon), speakerul Candu și premierul Filip l-au felicitat și l-au asigurat pe noul șef de la Apărare că este „un conducător al Ministerului Apărării – legitim și legal” și că, în lipsa sprijinului din partea șefului statului, va avea toate grațiile parlamentului și guvernului. Încurajat, Sturza a declarat că e pus să facă „revoluție în armată”, adică să facă treabă. Și aici spectacolul s-a încheiat. Sau poate nu? Oricum, Dodon și-a jucat, conform distribuției, rolul pe care l-a avut, Candu, Filip, Sturza și CC și-au făcut și ei treaba și și-au jucat fiecare rolurile sale, în parte sau în grup. Acum contează ce va zice „spectatorul” pentru care a fost jucat spectacolul. Mă refer la partenerii noștri strategici din Vest, pentru care s-a dat acest spectacol, departe de a fi singurul. Să ne amintim aici, cel puțin, de pledoaria lui V. Plahotniuc la Congresul Internaționalei Socialiste, de la tribuna căreia liderul PDM a cerut familiei socialiștilor europeni să sprijine „Coaliția pro-europeană” de la Chișinău în efortul ei de a obliga Rusia să își retragă munițiile și trupele de pe teritoriul R. Moldova, iar misiunea de pacificare de la Nistru să fie transformată în una civilă și cu mandat internațional. A fost o premieră la curaj pentru PDM, după care a urmat a doua. În vara acestui an, parlamentul (iarăși la inițiativa PDM) a votat o declarație prin care a cerut nemijlocit Rusiei să respecte statutul de neutralitate al R. Moldova și să grăbească retragerea militarilor de la Nistru. Ce a urmat? În septembrie, la cea de-a 72-a sesiune a Adunării Generale ONU, premierul Pavel Filip a cerut Adunării să accepte pentru discuții introducerea subiectului privind retragerea trupelor ruse din teritoriul R. Moldova pe ordinea de zi a sesiunii. Solicitarea nu a luat foc. Urma ca acest lucru să se întâmple pe 23 octombrie, însă nici de data asta subiectul nu a fost inclus în ordinea de zi, fiind amânat pentru o perioadă nedeterminată de timp. Și atunci, mă întreb: care e rostul acestor „împușcături în gol”? La ce ne ajută? Cui fac bine? Nouă? Sau fortifică și mai mult pozițiile Rusiei, care și așa e stăpână pe situație? Avem minister de Externe. Nu cred, cel puțin nu vreau să cred, că într-o instituție specializată cum e asta nu sunt clare procedurile prin care un demers trebuie și poate să ajungă la țintă. Să nu fie unul formal, în gol, pentru presă și joc de imagine. Că până la urmă, asta se întâmplă. Un fel de joc de artificii, care impresionează și bucură ochii pentru moment. Atât. Cam pe aici e și cazul noului ministru „pro-european” al Apărării. Nu cred că era Sturza singurul candidat eligibil, la nivel național, pentru prima funcție la Apărare. Nu a ținut în mână un pistol, nu știe cum arată un cartuș de luptă sau cum se trage la țintă, dar PDM s-a ținut de candidatura sa la fel cum se țin marile regate de marii lor regi. Evident, nu era cazul să ajungă armata nici pe mâna generalului pro-sovietic Victor Gaiciuc (candidatul președintelui Dodon), care a deținut această funcție la Apărare pe vremea guvernării comuniștilor și care, își amintesc colegii, s-a ocupat mai mult de distracții, decât de armată. Dar ăsta a fost să fie scenariul. Majoritatea parlamentară avea nevoie de un nou spectacol politic, în care lucrurile trebuiau artificial antagonizate, până la condiția de criză instituțională, după care PDM „să găsească soluții constituționale” și să îl pună „la podea” pe Dodon, demonstrându-și astfel superioritatea față de partida pro-rusă din mediul guvernării și atașamentul PDM față de cauza pro-europeană și pro-atlantică a R. Moldova. La ceremonia de inaugurare în funcție a lui Sturza, care a fost mesajul lui Pavel Filip? Premierul i-a urat noului ministru bun venit în echipa guvernamentală și i-a cerut să asigure o mai bună „colaborare cu instituţiile internaţionale, în special cu Alianţa Nord-Atlantică”. Ar fi minunat, dacă nu ar fi un joc. Problema e alta, de fapt. PDM vrea să scape de mai multe condiționalități în relațiile cu partenerii euro-occidentali, motiv din care ar putea rata asistența financiară de 100 de milioane de euro din partea Comisiei Europene. Amânarea acestui ajutor s-a făcut în mai multe rânduri de către Parlamentul European și condițiile au fost din cele mai inacceptabile pentru guvernare: anularea sistemului electoral mixt, corupția, reforma justiției, securitatea sistemului bancar, dezoligarhizarea puterii, eradicarea sărăciei… Neavând soluții, PDM o dă în jocuri, improvizează comploturi și se lansează în tot genul de confruntări cu Dodon pro-rusul, care ar fi pericolul nr.1 pentru R. Moldova, deși și Dodon și Plahotniuc sunt același pericol, atât doar că poartă măști diferite. Dacă PDM și Plahotniuc l-ar considera sau ar vedea în Dodon pericolul rusesc despre care vorbesc, ar fi mers până la capăt pe decizia Curții Constituționale din 17 octombrie, prin care, potrivit președintelui Curții, Tudor Panțâru, parlamentului i s-a deschis calea spre inițierea procedurii de suspendare a lui Ig. Dodon din functie, acuzat în mai multe rânduri inclusiv de trădare de patrie. Care a fost răspunsul speakerului Candu? Nu vom merge la demisie, demisia presupune „referendum, referendum înseamnă campanie electorală, înseamnă bani cheltuiți”. Întrebare: dar de ce în cazul lui Dorin Chirtoacă (vorbesc de procedură) nu vă e la fel jale de timp și de bani, că sunt tot publici? Păi, ce faceți, dlor democarți: luptați cu Dodon sau vă acoperiți cu el scenariile pro-UE și pro-NATO?