Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Plahotniuc şi Dodon: adversari sau…

Plahotniuc şi Dodon: adversari sau complici?

Se presupune că, după ce a mers de câteva ori la Moscova, şi a legat prietenie cu Putin, Dodon şi-ar fi pus în gând să cimenteze această prietenie şi prin relaţii mai puţin oficiale, de rudenie: cumătru cu Putin, iar mezinul familiei – fin de botez al ţarului Putin. E ceva, nu? O „nouă premieră” în relaţiile cu marele imperiu rus, – ar zice Dodon. Mai ales că avem şi anumite tradiţii în acest sens

Săptămâna trecută, oficialii „noştri”, aşa după cum li-i obiceiul şi educaţia, şi-au mai făcut o dată de cap. Tare. Şi urât. Unii la palat (parlament), sub strigătele de ocară ale străzii şi reproşurile opoziţiei parlamentare, alţii la loc mai ferit şi mai confortabil, la iarbă verde, pe mal de apă, la Nistru, dar, cu siguranţă, tot pe cheltuiala statului şi tot pentru binele lor. Aşa s-a întâmplat ca spre sfârşit de săptămână să ne pomenim, direct sau indirect, martorii a două evenimente, mai bine zis, întâmplări: una de râs şi alta de plâns. Prima: „fudulică al nostru” de la preşedinţie, Ig. Dodon, a dat (în premieră pentru R. Moldova) mare chef la una din reşedinţele prezidenţiale de vară, la Condriţa, cu ocazia unei ceremonii strict private, care nu implică în niciun fel funcţia oficială a lui Dodon. E vorba de cumătria mezinului familiei, pentru care, încă în primăvară, tata-preşedintele a iniţiat reparaţii serioase şi pentru care (pe timp de criză) numai din haznaua statului s-au cheltuit peste 200 de mii de lei, în afară de contribuţiile „din afară” – vorba lui Ig. Dodon, pe care el, contrar legii, refuză mereu să le declare şi să le anunţe provenienţa. Nu ştim, nici de data asta, din ce bani s-a organizat distracţia cu cumetri şi lăturaşi de la Condriţa – Dodon operează de obicei cu doi mari sponsori, în funcţie de caz şi situaţie: Putin şi Rusia sau Erdogan şi Turcia. De data asta, însă, nu cred că Dodon va putea „deconta” cheltuielile nici pe seama lui Putin şi nici a lui Erdogan. În cazul liderului Turciei, se ştie deja că acesta nu a figurat pe lista cumetrilor lui Dodon. S-ar putea ca din cauza preferinţelor sale religioase Erdogan să fi fost trecut cu lista, în schimb, Dodon a aşteptat foarte mult (cel puţin s-a vehiculat în cercuri neoficiale) să fie onorat, el şi familia sa, de liderul rus, Vladimir Putin, sau, cel puţin, de emisarul lui Putin pentru Transnistria, Dmitri Rogozin. Se presupune că, după ce a mers de câteva ori la Moscova şi a legat prietenie cu Putin, Dodon şi-ar fi pus în gând să cimenteze această prietenie şi prin relaţii mai puţin oficiale, de rudenie: cumătru cu Putin, iar mezinul familiei Dodon – finul de botez al ţarului Putin, e ceva, nu? O „nouă premieră” în relaţiile cu marele imperiu rus, – ar zice Dodon. Mai ales că avem şi anumite tradiţii în acest sens. Domnitorul Ştefan cel Mare, în speranţa bunelor relaţii cu Rusia, şi-a măritat fiica cea mare, Olena, cu ţarul Rusiei de atunci Ivan cel Tânăr. Ce-i drept, măritişul s-a sfârşit tragic, dar în politică costurile contează, probabil, mai puţin. La fel s-a întâmplat şi în cazul altui mare domnitor, Dimitirie Cantemir, fiica căruia, Maria, după retragerea lui Cantemir în Rusia, s-a iubit în secret cu ţarul rus, Petru I, de la care a născut şi un copil, care, la câteva luni, a fost otrăvit de medicii curţii, puşi la cale de ţariţa Ecaterina. Nu ştim care au fost, până la urmă, intenţiile lui Dodon legate de această cumătrie de la Condriţa, de cumătrismul său cu Putin şi dacă Putin şi Rogozin au figurat, în genere, pe lista invitaţilor. În cercul apropiaţilor lui Dodon s-a zvonit şi mai devreme că „vine Putin la Dodon”, că Dodon pentru asta a iniţiat în primăvară reparaţii la Condriţa (pe bani grei şi greu de estimat), iar în vară şi cumătria mezinului. Pentru a-l flata pe Putin. Pentru a-l distra. O fi sau nu? Dacă, însă, este adevărat, atunci lucrurile se complică şi riscurile de securitate pentru R. Moldova cu un preşedinte ca Dodon, nu că se înzecesc, ci se înmiesc. Înclin să cred, totuşi, că toată parada asta cu cumătria de la Condriţa este mai degrabă o nouă, banală şi primitivă manifestare de fudulie, de care Dodon este bolnav cronic. Şi nu e pentru prima dată, în jumătatea de an de când e preşedinte. Asta, de fapt, e şi marea problemă. Un preşedinte fudul e mai rău şi mult mai periculos decât unul prost, pentru că cel prost mai poate fi consiliat şi, la o adică, corijat, fudulul, ca şi cocoşatul, leac nu are. Şi acum stau şi mă întreb: cum vă simţiţi cei care vi l-aţi ales preşedinte şi cei care l-aţi făcut preşedinte (mă refer la contribuţia directă a PD-ului şi a lui V. Plahotniuc), dar şi cei care îl creditaţi mereu în sondaje (în sondajele care mint, desigur) şi îl daţi drept preferatul electoral Nr.1? Chiar nu aveţi ochi să vedeţi şi nu vedeţi că fudulia lui nu-i mai încape pe obraji, că s-a urcat în cap, că nu mai are mers ca lumea, că toată grija sa e să scrie pe Facebook despre el şi despre familia sa, iar atunci când dă drumul la voce, îngâmfarea nu are margini… Dacă nu vreţi să-l analizaţi pe el, trageţi măcar din când în când cu ochiul în oglindă şi comparaţi cum v-aţi schimbat voi şi viaţa voastră şi cum s-a schimbat el şi viaţa lui de când l-aţi făcut preşedinte. Diferenţele sunt enorme. Cu condiţia că trebuie să le recunoaşteţi.

De joi, parlamentul a plecat în vacanţă. Nu înainte de a-şi regla conturile cu opoziţia şi partenerii externi. Contrar recomandărilor Comisiei de la Veneţia, contrar avertismentelor partenerilor de dezvoltare şi opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare, democraţii lui Plahotniuc şi socialiştii lui Dodon (marii adversari politici?!) şi tot soiul de transfugi din parlament, afiliaţi la PD, au aprobat „votul mixt”. Plahotniuc şi Dodon şi-au făcut damblaua. Seara, şi unul, şi altul, au dat petreceri şi au jubilat, iar a doua zi, pentru a crea impresia, în mediul partenerilor externi, că ar fi de la mame diferite, Plahotniuc şi Dodon au pornit război. Dodon împotriva Americii, României şi UE, Plahotniuc împotriva armatei ruse la Nistru, pericolului militar rusesc pentru R. Moldova şi pentru regiune şi, evident, împotriva lui Dodon ca apărător al intereselor Rusiei. Au Dodon şi Plahotniuc mame diferite? Sunt oponenţi? Se deosebesc? Dacă Plahotniuc recunoaşte că Dodon e un pericol pentru R. Moldova, de ce nu susţine iniţiativa liberalilor de demitere a acestuia din funcţia de preşedinte?