Plahotniuc, în recunoaştere la americani
Plahotniuc vrea să se pună de bine cu americanii. Nu de alta, dar ambiţia de a ajunge prim-ministru nu l-a lepădat. Vlad Plahotniuc (care a renunţat şi la cea de-a doua funcţie în parlament şi la mandatul de deputat), a demonstrat că pentru el nu orice funcţie contează sau contează mai puţin decat cea de premier. Chiar şi cea de şef al statului….
Vlad Plahotniuc nu vrea să fie preşedinte. A declarat-o personal, după revenirea din emblematica sa vizită în America, de la începutul acestei luni. ”Nu am avut intenţia şi nu intenţionez să cândidez la preşedinția ţării… Sunt ”zvonuri, bîrfe”, a declarat Plahotniuc într-un inteviu pentru portatul ”deschide.md”. Deşi afişază public faptul că nu pretinde la şefia statului, V. Plahotniuc încearcă, de la o vreme, tot mai insistent să iasă din anonimat şi să-şi facă cât mai mult loc în spaţiul public. Miercuri, la Chişinău, ”coordonatorul executiv al Coaliţiei de guvernare din R. Moldova” (funcţie inedită în experienţa politică internaţională, despre care s-a aflat graţie vizitei sale în America şi care i-a fost acordată, de colegii de coaliţie, pentru a-i motiva dreptul de a se implica în treburile statului) a participat la Forumul Economic ”Moldova în noul context regional” (pus la cale, de altfel, tot de el), la care a susţinut şi un discurs public despre situaţia politică şi economică din republică şi sarcinile guvernării pe termen imediat. La fel, ca şi în SUA, Plahotniuc a şinut să se etaleze, de la tribuna Forului, pe rol de Nr.1 al acestei guvernări şi un fel de mesia pentru R. Moldova. Ce zice Palhotniuc? Unu: ”În ceea ce mă priveşte pe mine, îmi iau un angajament personal de a susţine menţinerea echilibrului şi stabilităţii politice în ţară, care este vitală pentru buna funcţionare a instituţiilor, pentru reformarea lor, dar şi pentru o dezvoltare sănătoasă a mediului de afaceri” Doi: ”Preocuparea şi determinarea mea personală este consolidarea statului de drept” Şi trei: ”Scopul nostru – al meu şi al coaliţiei – este ca principiul respectării legii şi al echităţii sociale să devină o caracteristică importantă a guvernării. Această guvernare deja a început o muncă grea, care va dura nu zile sau săpătmîni şi chiar luni, dar ani de zile”, a declarat „mesia”. Bune intenţii, dar de ce abia acum, după 6 ani de guvernare? Plahotniuc trişază, face teatru. În cazul vizitei în SUA – cu amercianii, în cazul Forului – cu reprezentanţii instituţiilor diplomatice europene, invitaţi la eveniment. Citez din acelaşi discurs: „Oamenii vor linişte şi ordine în ţară. Pentru a le oferi acest lucru, noi trebuie să mergem înainte pe calea europeană”. Cât de „îniante”? Că tot ce s-a „făcut”, până acuma, sunt vorbe. Poveşti. În America, spuse amercanilor, la Chişinău spuse europenilor.
La americani, cu „Ursul păcălit de vulpe”?
Plahotniuc are o problemă, o mare problemă de imagine, de care vrea să scape şi pentru care caută soluţii. Încercarea de a „drege busuiocul” şi a ieşi basma curată din toate acuzaţiile de furtul miliardului, prin aretarea lui Filat, a eşuat. Este adevărat, nimeni, sau puţină lume crede că jaful s-ar fi făcut fără Filat, dar la fel de puţină sau foarte puţină lume crede că s-a făcut şi fără contribuţia lui Plahotniuc, sau altă lume din anturajul lor. Dosarul în cazul miliardului furat a intrat în impas, investigaţiile au rămas în faza declaraţiilor, despre Kroll-2 nu se mai aude nimic, deşi Raportul trebuia finalizat încă acum două luni. Unde-i? Cine-l ţine sub sechestru? Filat? Ar fi chiar neserios să credem că ar fi sub salteaua lui Filat, ori sub perna lui Gaţkevici din izolatorul-13. În această situaţie, cum să convingi zecile de mii de protestatari, care se adună, periodic, la Chişinău şi alte sute de mii, care nu pot veni, că guvernarea e pe calea cea dreaptă, aşa după cum le place anumitor lideri de la guvernare să se complacă în declaraţii, mai ales după ce au reuşit (nu ştiu prin cine, pe ce cale, la ce nivel şi cu ce argumente?) să le înmoaie vocea diplomaţilor europeni la Chişinău, care nu aveau obiceul să sufle în borş guvernării sau să bată din palme acolo unde trebuia arătat cu degetul. Potrivit unui studiu, realizat de organizaţia „The World Justice Project”, R. Moldova se numără printre cele mai corupte state din lume, alături de Liberia, Kenia şi Zimbabwe, revenindu-i locul 93 din 102 ţări, în clasamentul pentru 2015. Asta a fost R. Moldova în 2015, asta este şi azi, pentru că nici partidele la guvernare nu s-au schimbat, nici ”liderii” acestor partide, nici obiceiul lor de a guverna şi nici ”şefu” Coaliţiei de guvernare (V. Plahotniuc). Şi atunci, nu e prea mult să ai îndrăzneala să mergi la americani (numai întâlnirea cu Victoria Nuland de la Departamentul de Stat al SUA cât face) şi să încerci (având reputaţia pe care o ai) să-i convingi că te doare capul de Moldova şi că esti un mare reformist, pe când, în realitate, nu ai reforme făcute nici cât negru sub unghie? Cu ”Ursul păcălit de vulpe” la amercani nu ştiu dacă face să mergi. Dar de mers s-a mers.
“Şefu” vrea premier, nu preşedinte
Ce a căutat Plahotniuc în America? Cel mai degrabă, a mers în ”recunoaștere”. Plahotniuc nu poate să nu înțeleagă că lucrurile la guvernare scârţâie. Toate încercările premierului Filip de a debloca relațiile cu FMI nu au mers mai departe de două vizite și acelea de documntare. Finanțările rămân blocate, iar din cauza blocajului FMI, nu vin fonduri nici din alte surse. Şi, în acest sens, plecarea lui Vlad Plahotniuc în SUA, indiferent cine l-a invitat, contează. Plahotniuc a reușit să treacă ”linia frontului” amercan, să aibe, potrivit lui, câteva întîlniri la nivel oficial și să pună anumite lucruri la punct. Care anume, nu cunoaştem. Cel mai probabil, Plahotniuc, de pe poziția sa de ”lider unic” al Coaliției de guvernare, a căutat să-i convingă pe americani să pună FMI-ul ”în funcție”, să deschidă cât mai repede posibil finanțările pentru R. Moldova, ca să nu ajungem în situaţia ruşilor din Crimeea pentru care premierul D. Medvedev, care a vizitat peninsula săptămâna trecută, a avut un singur răspuns la toate întrebările: „Deneg net, derjitesi”. Și doi: plecat în SUA, Plahotniuc nu putea să nu se gândească și la ”eu”-l personal, din momentil în care imaginea, pe care o are, i-a făcut destule probleme și (la recomandrea partenerilor externi) l-a lipsit de șansa de a pune mâna pe guvern. Plahotniuc vrea să se pună de bine cu americanii. Cel puţin, a încercat să vadă cum este perceput şi tratat „la centru”, ca să-şi dea seama dacă le poate dau nu cîştiga simpatia. Nu de alta, dar în cazul lui Plahotniuc, cu puterea şi ambiţia pe care le are, statutul de „coordonator executiv al Coaliţiei de guvernare” nu e funcţie, mai ales că pofta de a ajunge prim-ministru nu l-a abandonat. „Şefu” contiună să creadă că eşecul, care i s-a întamplat, nu e decât o chestie vremelnică, trecătoare şi speră să-şi poată reface, până la urmă, imaginea în faţa partenerilor de dezvoltare şi urca pe „cal alb”. Pentru asta a mers la început de mai în America şi a pozat alături de V. Nuland şi tot pentru asta l-a adus la Chişinău, la sfârşit de mai, la „Forul economic”, pe Jose Manuel Barroso, ex-preşedintele Comisiei Europene, alături de care, iarăşi, a făcut poze. Vlad Plahotniuc, care, în relativ scurta sa biografie politică, a renunțat și la cea de-a doua funcție în parlament, și la mandatul de deputat, a demonstrat că pentru el nu orice funcție contează sau contează mai puțin decat cea de premier. Nici măcar cea de șef al statului. De ce? Pentru că Plahotniuc este omul căruia îi place să numere banii, iar banii mari se învârt la guvern. Contează pentru cine vrea să-i numere. Dar şi mai mult contează, dacă aceşti bani vor veni, dacă guvernul Filip/Plahotniuc va primi “dezlegare” la o nouă finanţare din partea FMI. Lupta pentru banii FMI continuă.
