Pista lui Shor
Aeroportul Chișinău e în plină transformare. Deja de câțiva ani. Transformările nu se văd de oriunde. Trebuie să treci de zona de verificare. De cum treci controlul pașapoartelor și al bagajelor, intri într-un paradis strălucitor: lumini, rafturi strălucitoare cu bunuri, vânzătoare zâmbărețe. Da, te simți de parcă ai intrat într-un mall din Dubai, nu într-un Aeroport în reconstrucție din cea mai săracă țară din Europa. Ca să ajungi să ieși din acest paradis comercial, trebuie să treci neapărat pe o pistă lungușoară, care te duce și te duce printre rafturi cu produse de lux: alcool scump, țigări, parfumuri de brand.
Când te vezi, într-un final, la capătul acestei piste, ca să iei avionul și să pleci, mai multe inscripții îți atacă ochii, îmbiindu-te să cumperi mai mult, oricât de mult, și să lași marfa la camera de păstrare, ca să o iei când revii în Moldova. Da, nu e o halucinație. E o practică pe care am întâlnit-o doar la magazinele Duty Free din Chișinău. Regula acestor magazine e să vândă marfă doar la ieșirea din țară, deci cei care intră – nu au dreptul, conform regulamentelor, să fie scutiți de aceste taxe. Nu și în Moldova. Deci, cu pista strălucitoare de Dute Free din Aeroportul Chișinău e clar – e nouă, frumoasă, îmbietoare și permite orice, doar să plătești. Dar după ce ieși din acest magazin de lux, ajungi pe pista de decolare. Pista de decolare de la Aeroportul Chișinău seamănă foarte mult cu Moldova: crăpată ca un ogor într-un an secetos, cârpită ca o traistă veche. La decolare, hopurile se simt chiar și din salonul celui mai confortabil Boeing.
Revenirea în Moldova se face pe aceeași pistă, aterizarea e la fel de hopuroasă pe fâșia de asfalt crăpată și răscârpită. Proprietarul acestei piste este Aeroportul din Habarovsk. Ca să vină proprietarul să vadă această pistă, trebuie să facă vreo 9000 de kilometri, ceea ce ar însemna o zi și jumătate de zbor. Caut pe pagina web a investitorului de la Habarovsk airkhv.ru . Aflu că au și ei planurile lor de investiții și că au invitat investitori din Coreea. Și mai aflu ceva. Că la Aeroportul din Habarovsk reporterii nu au voie să filmeze, decât dacă treci un filtru draconic. Să îndeplinești o cerere specială, să corespunzi unui șir de criterii, și să afli că ”Administrația Aeroportului Habarovsk își rezervă dreptul de a respinge cererea de a filma în Aeroport, fără explicarea cauzelor”. Deja vue. Am văzut acest comportament în Parlamentul de la Chișinău, dar și la Primăria din Orhei.
În schimb, poți cumpăra, cât mai mult, când pleci din Moldova și nu numai. Când revii, după ce ești scuturat de pista de aterizare pe plaiul natal, intri în Aeroport și ești invitat cu drag să îți ridici cumpărăturile pe care nu le-ai putut căra la plecare – din camerele de păstrare amenajate în spațiu public, iar dacă nu ai reușit ceva să procuri – poți procura de la magazinul Duty Free care se află chiar în hala de sosire, lângă ghișeul de control vamal.
Să ne punem întrebări dacă nu există conflicte de interese în faptul că Ilan Shor este membru al consiliului de administrare al Aeroportului și proprietar al magazinelor Duty Free? Probabil că nu, căci în același timp deține și o funcție de demnitate publică. Iar conflictele de interese nu fac parte din paradisul lui Ilan Shor.
