Pirkka Tapiola şi boala oamenilor „krutîie”

Ieri, Pirkka Tapiola, ambasadorul UE la Chişinău, şi-a amintit de momentele în care a vizitat Uniunea Sovietică. În unul din acele momente a aflat despre oamenii “krutîie”, adică, în limbajul modern, “cool”, relaxat, împlinit. În perioada sovietică era considerat “krutoi” cel care dispunea de bunuri inaccesibile altora. Oamenii krutîie erau admiraţi, adulaţi, imitaţi. Părea plin de merite faptul că a obţinut bunuri care nu existau pentru toţi ceilalţi. Pirkka, ca un cetăţean provenit din statele nordice, privea cu alţi ochi acea dramă sovietică. Îi apărea de fiecare dată întrebarea: Dar acest “krutoi” prin ce mijloace a obţinut bunurile care nu sunt disponibile, nu sunt expuse pentru toţi?

Ajuns, peste ani, ambasador al UE la Chişinău, dl Tapiola descoperă că Uniunea Sovietică a apus de mult, dar fenomenul “krutîie” trăieşte sănătos aici. Adică, persoanele care au obţinut bunuri inaccesibile altora, care nu explică prin ce mijloace le-au obţinut par să fie la fel de adulate, şi chiar sunt deseori modele politice.

De câţi ani-lumină mai e nevoie ca să înţelegem că oamenii strălucitori, veniţi de undeva, nu-şi vor răsufleca mânecile ca să ne măture gunoiul, să ne cureţe noroiul, să se gândeacsă la problemele noastre, să ne trateze durerile? Apropo, despre dureri.

Zilele trecute societatea a pornit o discuţie generată de o decizie a Curţii Constituţionale privind obligativitatea poliţei de asigurare medicală şi riscul amendării pentru cei care nu procură poliţa. Foarte mulţi s-au revoltat de faptul că există şomeri, ţărani sărăciţi, care nu au salariu şi nici bani să plătească poliţa, cum ar putea ei atunci să plătească amenzi pentru că nu au procurat poliţa?

Ţin minte prima lună de muncă la Ziarul de Gardă. Era în 2004 şi abia pornisem să facem acest ziar, vânzând cu mult greu câteva exemplare şi câteva abonamente. La finele lunii am mers la bancă să ridicăm … salariul pentru redacţie. Erau banii noştri, adunaţi din vânzarea de ziare. Erau foarte puţini, dureros de puţini, dar contam pe ei, să aibă reporterii măcar de pâine. Verdictul băncii a fost dur: trebuie să plătiţi mai întâi impozitele şi taxele, altfel nu aveţi dreptul să ridicaţi salarii. Am calculat impozitele şi taxele, le-am plătit şi am constatat că nu au mai rămas bani de salarii. Ne rămăsesem noi nouă datori. Statul ne-a luat tot ce câştigasem din primele numere ale Ziarului de Gardă şi noi am respectat statul, ţinându-ne flămânzi.

Au trecut 11 ani de atunci. Nu a existat nicio lună în cei 11 ani în care să nu fi plătit impozitele şi taxele. Inclusiv pentru asigurări medicale plătim mii de lei lunar. Credeţi că ne-am folosit de servicii medicale în această sumă? Nu cred. Mulţi dintre colegii mei reporteri nu au fost niciodată la medic, nu pentru că nu i-a durut şi pe ei capul, burta sau inima la un moment dat. Majoritatea reporterilor tineri nu au viză de reşedinţă în Chişinău, ci prin diverse localităţi, în casele părinţilor. Oamenii care stau cu chirie ştiu cât de schimbătoare poate fi situaţia, aşa că punerea la evidenţă la un medic anume e o provocare.

Miile de lei plătiţi de tinerii reporteri, medici, ingineri, învăţători pentru asigurarea medicală de care nu se pot folosi merg, totuşi, la întreţinerea unui sistem. Am văzut deseori oameni “krutîie” care se folosesc de acest sistem fără să plătească poliţa. Cântăreţi, muncitori migranţi, showmeni, precupeţi au mereu un ban bun să ofere medicului direct în buzunar, e mai bine să îţi cumperi un medic pentru o zi decât să contribui pentru întreg sistemul. Mă refer aici la medicii angajaţi în instituţii de stat.

Poliţa medicală nu e rentabilă pentru ei. Dar atunci când se folosesc de serviciile unui medic pe care-l plătesc neoficial, ei oricum se folosesc de sistemul medical plătit de bugetari, de organizaţii mici, de firme sărace, care plătesc impozite şi rămân fără salarii.

Sistemul ar trebui să funcţioneze în aşa fel încât cei cu venituri mici să plătească poliţe mici, cei care nu au venituri, să fie ajutaţi de fondurile de şomaj, însă cei care se simt “krutîie”, având de toate din bunuri nedeclarate, să plătească cu adevărat.