Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Petru Grozavu: V. Voronin a…

Petru Grozavu: V. Voronin a acceptat capitularea?

«1+1» (PD cu PCRM) sau «1+2», şi dacă «1+2», care ar fi aceşti doi (PL şi PLDM sau PCRM şi PLDM) – asta este dilema care chinuie societatea moldovenească, de zece zile încoace, la Chişinău şi nu doar la Chişinău.

Liderii politici nu au băut niciodată atâtea ceaiuri şi cafele câte le-au fost servite de la încheierea scrutinului parlamentar din 28 noiembrie. «Marii victorioşi» se întâlnesc, rând pe rând, şi discută, – zic ei,- despre «valorile şi principiile de guvernare», care nu au dat, deocamdată, niciun rezultat calificabil. Singura excepţie, poate, când în loc de ceai şi cafea s-a băut şampanie şi vodcă «Prezident», a fost întâlnirea de duminică a lui Voronin, Lupu şi Narîşkin la reşedinţa ambasadorului Rusiei la Chişinău, unde, se presupune, a fost pusă la punct configuraţia politică a viitoarei guvernări şi unde Lupu şi Voronin ar fi semnat un acord de parteneriat. A fost, nu a fost?

Generalii merg în misiuni, şi nu în vizite

Este greu să ne închipuim că şeful aparatului prezidenţial de la Moscova, S. Narîşkin, general de securitate, s-ar fi cărat la Chişinău, pentru două zile de week-end, doar pentru «a se documenta asupra situaţiei postelectorale din R. Moldova», după cum încearcă să prezinte lucrurile primele persoane din PD şi PCRM. Generalii nu merg în plimbări, ei merg în misiuni. Clare şi precise. Vizita-fulger a lui Narîşkin, convocarea exclusivă în şedinţă a doar doi lideri (M. Lupu şi V. Voronin) dintre cei patru câştigători ai scrutinului şi declaraţia publică a oficialului rus că «R. Moldova are nevoie de o guvernare care să rezolve problemele de geopolitică, statalitate şi suveranitate în contextul unei colaborări strategice cu Federaţia Rusă» arată foarte clar că vizita generalului Narîşkin nu este începutul, ci, mai degrabă, încheierea unui scenariu preelectoral al Moscovei vizavi de viitoarea axă de guvernare la Chişinău, pentru care ambasadorul rus în R. Moldova, V. Kuzmin, consultase, înainte de alegeri, mai multe partide parlamentare şi extraparlamentare, inclusiv PD, PCRM şi PLDM. Dacă acordul dintre democraţi şi comunişti nu ar fi fost gata pentru a fi bătut în cuie, Kremlinul ar fi procedat exact aşa cum a făcut-o Putin în 2003, când eşuase memorandumul Kozak.

Voronin nu vrea funcţii, ci protecţie

Până a ajunge la Lupu, Voronin l-a curtat, în prima zi după alegeri, pe Filat. Nu personal, ci prin secretarul CC al PCRM, Iu. Muntean. Potrivit unor surse confidenţiale, oferta comuniştilor pentru PLDM, ca şi pentru PD, a fost una «generoasă»: PCRM a cerut PLDM doar două lucruri: parlamentul şi eliminarea PL din ecuaţiile de guvernare. Nu ştim din ce raţiuni, însă, Filat a respins oferta, fapt care l-a determinat pe Voronin «să ceară mâna» PD-ului. S-ar putea întâmpla ca Narîşkin să fi venit la Chişinău tocmai pe rol de «nănaş», pentru a le asista celor doi «cununia». Oferta şi condiţiile comuniştilor pentru PD presupun, ca şi în cazul PLDM: Unu – preşedinţia şi guvernul PD-ului, iar parlamentul PCRM-ului.  Doi: eliminarea PL de la guvernare. Trei: ralierea de la PCRM a 20 de deputaţi din aripa tânără şi afilierea lor la PD, democraţii alegându-se, în consecinţă, cu cel mai mare număr de deputaţi (35 de mandate). PD ajunge, astfel, principalul ofertant la negocierile pentru viitoarea guvernare. Patru: V. Voronin renunţă la funcţii, în schimb cere garanţii de securitate pentru averile familiei şi înmormântarea tuturor dosarelor în care este implicată familia Voronin. Greu de imaginat, dar vedeţi cât de departe pot ajunge interesele personale când interesele statului nu sunt protejate de lege?

«1+1» sau «1 + 2»?

Şi după 10 zile de la alegeri, PD continuă negocierile atât pe stânga, cât şi pe dreapta politică. Formula de guvernare «1+1» (PD cu PCRM) sau «1+2» (PD, PL şi PLDM) rămâne sub semn de întrebare. Parteneriatul la guvernare în formula «1+1» are, alături de toate minusurile, un mare plus: înmormântarea partidului comuniştilor (în cazul în care se produce secesionarea PCRM şi absorbţia acestuia de către PD). Se ştie că intenţia lui Diacov de a  reforma PCRM prin afiliere cu PD şi crearea, în urma fuziunii, a unui partid european de stânga este o preocupare care ţine de prin 2004, dar care s-a lovit mereu de orgoliul lui Voronin. Vorba lui V. Pasat: «Partidul comuniştilor suferă de o boală veche şi grea.

Această boală se cheamă V. Voronin». După marele faliment politic din 2009 şi, recent de tot, la parlamentarele din 28 noiembrie, Voronin a înţeles că nu mai poate fi nemuritorul care se credea. Dacov l-a prins «la strâmtoare». În situaţia în care figurează în câteva dosare şi s-ar putea să mai figureze în alte câteva, Voronin a anunţat capitularea. Dispariţia fenomenului politic Voronin şi, respectiv, dezagregarea PCRM ar trebui, parcă, salutată, dar preţul cu care vrea PD să facă acest lucru lasă de dorit. Da, PD ar avea de câştigat, în acest caz, în primul rând, numeric, însă, nu ştiu ce ar câştiga din asta R. Moldova. Pentru un câştig general, inclusiv de imagine, PCRM trebuie să moartă de la sine. Lăsat în opoziţie, pentru a doua oară consecutiv, el, oricum, se va dezintegra. PCRM trebuie absorbit de PD în proces de guvernare, după reeditarea actualei Alianţe în formula PD-PL-PLDM. Luate sub garanţia instituţiilor europene, aceste negocieri ar putea să reaşeze lucrurile pe cursul lor normal.

Moscova vrea şi PLDM-ul

Formula de guvernare în varianta AIE, «1+2» (PD plus PL şi PLDM), are, însă, şi o alternativă, care ţine de acelaşi «proiect Narâşkin», dar deocamdată tăcută, iar dacă şi discitată, atunci la «alte ceaiuri» decât cele anunţate presei. Rusia nu putea să nu ia în calcul faptul că 15 mandate ale PD plus 42 ale PCRM nu dau în sumă necesarul pentru alegerea şefului statului şi asigurarea unei guvernări stabile pe 4 ani înainte, fapt de care Moscova are nevoie pentru a-şi reface influenţele în regiune. Rusiei nu-i merg prea bine lucurile în Ukraina, există probleme şi cu Polonia, nu-i plac mai multe lucruri în România şi, evident, nu ar vrea alte probleme nici la Chişinău. Şi în acest sens, ecuaţia de guvernare «1+2», în varianta Narîşkin, înseamnă PD cu 15 mandate, plus afluxul de la PCRM către PD cu cele 20 de mandate şi PLDM-ul cu 42 de mandate, care în totalitate ar da 67 de mandate, practic, o majoritate confortabilă pentru acoperirea tuturor cazurilor de vot în parlament, cu tot genul de alegeri şi demiteri. Bună lucrătură, depinde, însă, ce poziţi va avea faţă de această ofertă PLDM, pentru că până la urmă nu e vorba doar de funcţii şi participare la guvernare dar şi de acceptarea unui alt curs politic pentru Moldova. Faptul că PD defilează, pe de o parte, cu «ofertele generoase» ale PCRM-ului, iar pe de alta susţine că nu a partajat cu PCRM nicio funcţie, ar putea însemna una din două: ori că PD şi PCRM sunt puşi să meargă până la urmă pe formula «1+1» ori că mesajul PD-ului nu ar fi decât un şantaj indirect în adresa PLDM, pe care Moscova şi l-ar dori aliatul PD şi PCRM la guvernare.

De ieri, europenii sunt la Chişinău. S-ar putea, cel puţin de acum încolo, ca PD să  spună mai multor lucruri pe nume, din momentul în care, de 10 zile deja, discută despre valori şi pricipii fără nume. «Politica nu înseamnă joc pentru putere, ci sacrificiu în interesele colectivităţii naţionale», spunea M. Preda. Să vedem, câţi din cei 4 sunt gata să se sacrifice şi pentru ce.

Petru Grozavu,
petru.grozavu.zdg@gmail.com