Petru Grozavu: Ucraina, la lumina zilei

Kievul iar face zâmbre. Politrucii săi bat alarma şi anunţă noi ameninţări pentru Ucraina. Curios lucru, umblă inşii ca cucoanele, pe faţă pudrate, dar pe sub rochii cu lenjeria nespălată, şi cu toate astea nu le place să le spui că put.  
«România va deveni o ameninţare serioasă la adresa Ucrainei în următorii 5 ani». Declaraţia, citată de Agerpress, a fost făcută, într-un interviu pentru Rosbalt-ul din Rusia, de către analistul politic ucrainean Iuri Romanenko, directorul Centrului de Analize Politice „Stratagema“. Temei pentru aceste speculaţii politice, în care Romanenko se antrenează de mai multă vreme, au servit declaraţiile(?!) secretarului de stat Eugen Tomac, de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), legate de asimilarea forţată a populaţiei româneşti din Sudul Basarabiei. Amintim că, pe 1 februarie, la Muzeul de Istorie din Bucureşti a fost lansată cartea «Românii din Bugeac pe cale de dispariţie», context în care Tomac, originar şi el din Sudul Basarabiei, nu putea să nu confirme că ceea ce face Ucraina în raport cu românii din Bugeac este un act de vandalism. Kievului, evident, nu a plăcut piatra ajunsă în grădina sa şi Romanenko s-a pus să-i salveze reputaţia, acuzând România că ar promova, conştient, o politică externă ofensivă faţă de Ucraina, pentru că, zice el, „orice persoană zdravănă la cap va râde copios de astfel de declaraţii. În situaţia actuală, numai cu o duşcă bună de tărie poţi vedea aplicarea unei politici de asimilare conştientă a minorităţilor naţionale în Ucraina“, spune analistul. De fapt, ceea ce a supărat cel mai mult Kievul nu sunt declaraţiile lui Tomac, ci cartea care a apărut cu suportul financiar al DRP şi care e o probă scrisă despre primitivismul statului ucrainean în raport cu comunităţile istorice româneşti şi nu doar cu ele.

Ce nu spune Romanenko

Vedeţi cum e la ucraineni. Ca şi la toţi slavii de răsărit. Ca să înţelegi ceva, trebuie să fii numaidecât beat. Ne-beat (treaz), constaţi altceva: biserici demolate, preoţi bătuţi, monumente vandalizate, cimitire desacralizate, limba română alungată din şcoli, epurare etnică… Asta au constatat autorii cărţii. Dar să mergem mai departe. Rusia (Sovietică) arăta în statistici, după recensământul din 1989, o populaţie românească de peste 240 de mii în reg. Odesa, din care 6% erai trecuţi ca români (deşi cifra generală neoficială se ridica la peste 400 de mii). După ultimul recensământ, organizat de Kiev, indicii coboară  catastrofal: doar 124 de mii, dintre care românii coboară sub 1%. Şcolile cu predare în română nu mai sunt decât 5 din 14 (şi acelea cu un program simbolic la literatura şi limba română), alte 4 total rusificate sau ucrainizate şi 12 mixte, în care prevalează clasele alternative cu predare în ucraineană şi rusă. În nici unul dintre cele 9 centre raionale nu mai există clase cu predare în română şi nici grupe în grădiniţe de copii. Presa în limba română a fost exterminată la toate nivelurile, iar cea din R. Moldova fie că nu este trecută în registrele de abonare, fie că are preţuri exagerate (despre cea din România nici vorbă). La capitolul literatură în română, librăriile sunt goale, bibliotecile publice – la «0», bibliotecile şcolare, de la «0» la 1-2%, cinematografele – fără filme în română, pe segmentul TV – invazie de ucraineană, în administraţia publică interdicţie generală pentru română, în spaţiul public, la fel… Astăzi, în Ucraina este mai uşor să treci o valiză cu armament, decât una cu carte românească. Sancţiunile vor fi mai dure, ca pentru «atentat la suveranitatea Ucrainei». La începutul anilor ‘90, Kievul anunţase, pentru organizarea statală a Ucrainei, conceptul «O Ucraiină fără minorităţi». Alogenii au protestat. Kievul a primit peste cap la Consiliul Europei, fiind acuzat de rasism şi intoleranţă etnică. A cedat pe partea formală a lucrurilor, dar nu s-a dezis de intenţie. Sub acoperirea unor legi, conforme normelor de drept internaţional, face politici anti-normă. Tacit, prin presiuni administrative, şantaj, ameninţări etc. Asta este Ucraina, pe care Romanenko (şi alţii ca el) nu vor s-o vadă la lumina zilei.

La Chişinău, lucrurile arată şi mai trist

Kievul, în complicitate cu Moscova, a fost mereu abuziv în raport cu comunităţile româneşti din zonele istorice: şi în Bugeac, şi în Bucovina. Dar niciodată atât de barbar ca după semnarea Tratatului politic româno-ucrainean. Anul 1997 a fost unul funebru. Şi va fi unul fatal, dacă Bucureştiul nu va reveni, condiţionat, asupra angajamentelor pe care şi le-a asumat Kievul în raport cu aceste comunităţi. Euroregiunea «Dunărea de Jos», ca şi «Prutul de Sus», de altfel nu sunt un echivalent cedărilor pe care le-a făcut România Ucrainei. Mai ales că Kievul a blocat orice relaţie şi cooperare transfrontalieră, în special la Dunărea de Jos. Proiectul este unul mort. Dacă-i să vorbim de Chişinău, lucrurile arată şi mai trist. Aici, după 1994, nimic nu s-a mai mişcat, în sensul grijilor pentru comunităţile istorice din Ucraina, cel puţin pentrtu cea din Basarabia istorică, pe care Kievul o trece ca una moldovenească.

Suntem mai bogaţi decât toţi, cu două ambasade la Kiev, una a României şi alta a R. Moldova, cu două consulate la Odesa, dar o ducem mai rău decât cei care au doar câte una. Se creează impresia că acestea nu comunică în niciun fel, cel puţin în subiectul la care discutăm. La Ministerele Educaţiei, la fel. Dacă până acum 7-8 ani, 100 de burse erau o ofertă prea mică pentru candidaţii la studii din Sudul Basarabiei, azi acestea nu au nici 10% acoperire. Situaţia este identică şi pentru România. De ce? Pentru că Ucraina, deşi are semnate Acorduri interministeriale şi cu Bucureştiul şi cu Chişinăul, refuză să recunoască valabilitatea actelor de studii (măcar a celor din Moldova, pentru care şi-a dat acordul acum doi ani). Reveniţi acasă, absolvenţii se pomenesc în punctul «0». Credeţi că la Ministerul Educaţiei de la Chişinău, poate că şi la Bucureşti, a încercat cineva să vadă de ce se întâmplă această debandadă în relaţii, când Kievul face ce vrea şi nu ce trebuie să facă? Chişinăul are semnat cu Kievul un Tratat politic eminamente bun. Credeţi că s-a mai uitat cineva de la Externe prin el? Ambasadorul Rusiei, V. Kuzmin, a ajuns să fie preocupat la Chişinău până şi de faptul că moldovenii vorbesc prost ruseşte, iar «ai noştri» la Kiev nu ştiu cel puţin ce se întâmplă în Ucraina cu moldovenii, ce fac, mai sunt sau nu, mai vorbesc sau nu şi dacă «da», în ce limbă sau limbi şi de ce? Unde e Agenţia pentru Comunităţile Externe, despre care la Chişinău se vorbeşte din 2009?

Problema comunităţilor româneşti din Ucraina, indiferent cum îşi zic ei, moldoveni sau români, trebuie trecută urgent pe agenda comună de lucru a parlamentelor şi guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti. Aşa cum fac Ucraina şi Rusia în problemele lor de interes comun. Altfel, riscăm să constatăm o tragedie naţională în ascensiune. Şi atât.

Petru Grozavu


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

17 comentarii

  1. Boldur

    Este dramatic, trebuie ca autoritatile in domeniu sa se implice imediat si eficent pentru corectarea situatiei…
    In ceea ce priveste faptul ca vom deveni o amenintare serioasa …etc…, asta e de bine !!

  2. Alegător

    Nu vă miraţi fraţilor! Cu aceşti vecini (născuţi nu se ştie când şi de la cine) lacomi şi iubitori doar şi doar de sine, noi încă v-om avea multe probleme. Noi pur şi simplu trebuie să le răspundem cu aceiaşi monetă, nu să le creem grădiniţe, gimnaţii, licee etc., cu biblioteci, programe radio şi TV. Hoţul tot timpul strigă, că cineva vrea să-l fure – cu adevărat compartimentul ucrai-nenilor!!!

  3. AVRAAM

    Mai frati moldoveni!In Romania de catre DNA-directia nationala anticoruptie sunt arestati demnitari corupti,vamesi,politisti,procurori!In Ucraina vecina este arestat fostul ministru de interne Lutenco,acum e emis ordin de arest a ex-premierului Ucrainei Timosenco si Rusia tot lucreaza FSBul a arestat colnei si generali de militie,procurori din regiuni…da la noi un caz bre de 7 aprilie 2009 sta mort in instatne,caci corb la corb nu scoate ochii.In RM toti procurorii cu judecatorii,vamesii si politistii sunt cumatri,iar ministrii si deputatii nanasii cumatrilor.Vin ai nostri-pleaca ai nostri,da poporul ramane ca prostii!!!!Unde e “Heroina”???Da milioanele lui Voronin?Da Tarlev/bombonel cu Bucuria???Da Cubreacov cu “disparitia”???Da moartea lui Boboc si 9 aprilie 2009????

  4. Lipoveanu'

    Diplomatii romani si moldoveni trebuie sa foloseasca toate parghiile de presiune prin acordurile si programele de la Consiliul Europei de la Strasburg de protejare a minoritatilor pt. a apara moldo-romanii din Ucraine de genocidul politic de la Kiev. Ce fac acesti trimisi ai nostri de la Strasbourg ? cate petitii si memorii si rezolutii de declaratii au pregatit pt. Consiliul Europei ?
    Si Bucurestiul si Chisinaul trebuie sa numeasca un diplomat la Strasbourg insarcinat cu activitatea de aparare a pamantenilor nostri pana la Re-intregirea tarii Mari cu toate teritoriile ocupate de rusi si apoi de ucraineni.

  5. STEFANITA

    Domnu’Avraama,in articol e vorba in principal despre DEZNATIONALIZAREA VORBITORILOR DE LIMBA ROMANA din Ucraina si despre politica Ucrainei fata de moldo-romani…
    Tu bati campii cu coruptia si nu arati a fi suparat ca ucrainienii lichideaza una dupa alta scolile cu predare in limba romana din tara lor.
    Pe tine te-a gasit tocmai acum lupta cu …coruptia !
    Bun ,e si coruptia o mare problema,dar ce facem cu fratii care se pierd in Ucraina pentru ca li se iau scolile,si cartile ?
    Aceeasi problema e si in Transnistria si tu taci ca pestele si ne arati Luna si stelele de pe cer,dar nu sufli un cuvintel despre deznationalizarea fratilor tai si ai mei.
    Sunt foarte curios unde ai facut scoala dragutule…
    Ce nationalitate zici ca ai Avraame,daca nu te superi ?

  6. Atem

    Tu crezi Ştefăniţa că a da cu piatra în baltă e nevoie de naţionalitate? Unii fac şi ei cât îi duce capul.

  7. AVRAAM

    Ba!!!!!!STEFANITO,te-ai reincarnat proaspat botezata din mara???Ti-ai schimbat strategia,nu si stapanii.Cum ai strans faramituri de pe masa stapanilor chiaburi,asa si continui.Ieri cu broboada rosie pe cap,mai alaltaieri cu portocalie,un an in urma in genere fiind albastra,azi a cui iesti???Cine te plateste,draga mea?Provocatoare.

  8. ASASINATE KGB

    Ilie Motrescu:
    (18 august 1941, Crasna-Putnei, Storojineț,Ucraina, d. 26 iulie 1969, Crasna) a fost un poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist și muzician român, angajat activ în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația sovietică.

    Ilie Motrescu s-a născut la 18 august 1941 la Crasna-Putnei, pe Valea Siretului, în județul Storojineț, într-o familie de reprezentativi gospodari și meseriași români, din părinții Ion și Ana Motrescu. Școala primară o face mai întâi la Ciudei (8 ani), iar clasele 9-10 le absolvă la școala medie nr. 4 din Crasna. În același an (1959), împreună cu un grup de absolvenți din Crasna și din alte localități pornește spre Moldova, la Institutul pedagogic „Aleco Russo” din Bălți, unde se înscrie la Facultatea de limba și literatura română și de muzică. Absolvind facultatea în 1964 este încorporat un an în armata sovietică (cum se obișnuia în acea vreme). Lucrează apoi ca profesor doi ani (1965-1967), având ore de limbă și literatură română și muzică (cânt), la școala nr. 4 din Crasna (în care ar trebui creat un spațiu memorial și o arhivă locală, sub îngrijirea cadrelor didactice și a familiei) ca și la școala serală, unde a mai predat și alte obiecte umanistice. Din aprilie 1967 și până la moarte (iulie 1969), a fost angajat ca lucrător literar la secția de cultură a ziarului regional ”Zorile Bucovinei”, proaspăt înființat chiar în 1967. La 26 iulie 1969 este asasinat in padurea Crasnei, de către agenții sovietici din Crasna și Cernăuți, la indicația fostului KGB – Direcția operativă Cernauți. Corpul neînsuflețit a fost purtat în portbagajul unei masini până la Cernăuți și a fost aruncat în Prut. Găsit peste trei zile, a fost îngropat pe ascuns în Cimitirul central din Cernăuți. După aproape două luni de căutări insistente din partea rudelor, colegilor și prietenilor este deshumat, identificat și adus în comuna natală, unde este înmormântat după obiceiul tradițional ca mire, cu bocitoare, în sunet de buciume, plânsete și fluiere, sfâșiind văzduhurile și inimile celor din preajmă (era necăsătorit).

    În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat (căci se profila și ca un posibil colecționar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenție cele mai reușite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraților săi mai mici, gemeni, Grigore și Nicolae și intitulată Cântarea Carpaților… (D. Oprișan, „Zorile Bucovinei” – 18 august 2001), azi o raritate, ca și toate edițiile din scrisul său. Și abia după 32 de ani de la tragica-i dispariție a apărut în primăvara anului 2001, când ar fi împlinit 60 de ani de viață, cartea de versuri și proză Hora vieții alcătuită de Ion Țâbuleac, fost coleg și prieten al poetului. Este una dintre cele mai reprezentative imagini ale scrisului său.

    Ilie Motrescu a colaborat prin anii ’60 la ziarele „Satul sovietic” (azi „Meleag natal” – Storojineț, „Cultura” – Chișinău, „Zorile Bucovinei” –Cernăuți. Versurile sale au mai fost tipărite în culegerile comune Glasuri tinere (1971) și Dintre sute de catarge (1973). Este prezent în volumul lui Adrian Dinu Rachieru Poeți din Bucovina (1996), în antologia Eterna iubire, versuri de dragoste ale poeților din Basarabia și Nordul Bucovinei (1999), în cartea lui Dragoș Tochiță, Românii de pe Valea Siretului de Sus, jertfe ale ocupației Nordului Bucovinei și terorii staliniste (1999), în antologia lui Grigore Bostan. Din anii 1990 până în prezent, apar un șir de articole despre poet în reviste, almanauri, broșuri, ziare. În deosebi apar multe materiale despre Ilie Motrescu, dar și despre cartea sa „Hora vieții” în vara și toamna anului 2001, an jubiliar pentru poet, considerat și „Anul Motrescu” în Bucovina.

    Este prezent și în almanahul tuturor românilor Apă vie-2002, unde Nicolae Motrescu (fratele poetului) ne prezintă doar un crâmpei din șirul de materiale consacrate lui Ilie Motrescu (ce au fost publicate într-un șir de ziare și reviste începând cu anul 1999 și până în prezent), cu titlul Moartea unui poet. Tot aici scriitorul Emilian Marcu publică textul Și-mi pare că aud închiderea de ploape (preluat din „Revista română” – 2001) iar scriitorul sucevean Ion Beldeanu publică Ilie Motrescu sau demnitatea tragică (în „Crai Nou”,mai 2001), după cum Ștefan Hostiuc publică în ”Septentrion literar” un articol dens despre Ilie Motrescu, urmat de un altul al lui Laurențiu Dragomir în ”Curierul românesc”, precedat și de câteva alte texte în revista ”Crasna” pe care o scoate, precum și de unele în ”Crai nou”. În anul 2003, la inițiativa revistei “Crasna” și cu sprijinul financiar al Uniunii Scriitorilor din România, s-a instalat o placă
    ———————————————–
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Motrescu

  9. Adolf

    Iar pe alături cu drumul, mă fraţilor (mă refer la Avraam) iar cu ghionturi şi gâlceavă, mă rog, ca la români (moldoveni, dacă vreţi). E bine, în cazul unui material de acet gen, să venim nu cu consolări, ci cu sugestii, să dăm soluţii, să sugerăm celor care scriu dacă cei care au obligaţia să facă ceva, nu ştiu ce să facă sau nu vor ce să facă… Am impresia, că nu numai la Ambasada de la Kiev, dar şi în tot Ministerul de Externe li-i în cot de moldovenii de acolo… Aşi auzit pe cineva din oficialii de la Chişinău să pună problema drepturilor acestot fraţi ai noştri, că în 2009 Filat şi Popov mai mult dormeau la Kiev decât la Chişinău. Ce au făcut? Au mers să vadă cum dau Palanca. Şi Novo-Dnestrovskul. Nu are cine gândi lucururile strategic la Chişinău, peste tot Popovi mai mici în locul Popobilor mari, “lucinkinşti” juniori pe urmele “lucinkiştilor” seniori, nepoti, fini, veri, şi toţi de o teapă, care nu au călcat cu piciorul în Bugeac şi nici la Palanca nu s-ar fi dus dacă nu se răscula lumea de acolo….Asta-i “patriotismul” moldovenilor de la putere. “Cupi-prodai” şi cam atât…

  10. Valentina Cușnir

    de ce ziceți? cubreacov a scris foarte mult despre românii din Timoc. El vede numai departe, suferă de miopie! Pe cei de pe malurile Nistrului cubreacov este foarte supărat că l-au trădat, spunînd că nu a fost ascuns peste Nistru!!!!
    La noi comuniștii au spălat mulți bani cu deschiderea școlilor cu predare în limba ucraineană dar, de fapt, toate cheltuielile se reduceau la transportarea elevilor din satele ucrainești în centrele raionale la școli cu predare în limba rusă.
    Ucrainenii de la noi își păstrează cu sfințenie limba și obiceiurile, spre deosebire de noi, românii.

  11. STEFANITA

    Avraame,sezi bland !Ai inceput sa versi insulte ?
    Nu esti capabil sa raspunzi la intrebarile directe care ti se pun si vorbesti alaturea cu drumul ?
    Eu nu cunosc personal nici o persoana Mara,asa ca lasa insinuarile si incearca sa-ti spui parerea despre adevaratele nenorociri ale R.Moldova ,inclusiv despre ocupatia rusa,daca vrei sa pari cat de cat credibil.
    Pana nu vei vorbi despre lucruri concrete, si cat timp vei ocoli ca un diversionistce esti sa spui adevarul,nu vei reusi decat sa faci figura unui scamator penibil.

    Ai inteles,Avraame ?

  12. Petrus

    Stefanita, ce pretentii poti avea despre nivelul intelectual al unui individ care spune, printre alte bazaconii, toate alaturea cu drumul (adica fara legatura cu subiectul discutiei), “da poporul ramane ca prostii!!!”?
    Avraam este evident un revoltat sub-intelectual, care, atunci cand i se termina spuzeala de sub-cultura, trece la acuzatii elucubratice. Sa trecem la chestiune: Ucraina este un stat evident profitor al “cuceririlor” sovietice care isi cauta identitatea cu forta.
    La fel ca si rusii, ucrainienii ar trebui sa treaca printr-o perioada de “denazificare”, precum cea impusa Germaniei dupa infrangere. Faptul ca nu respecta contractele cu vecinii si
    nici macar drepturile omului poate fi atacat oficial de vecinii respectivi (Moldova si Romania, in speta). Probabil ca angajatii ambasadelor celor doua tari se ocupa mai degraba de cumparaturi si trafic, decat de treaba pentru care sunt platiti. Fiecare roman ar putea face o vizita in Ucraina pentru a sprijini un copil de origine romana. O invitatie in Romania pentru a petrece vacanta cu alti copii de aceeasi origine, un abonament la o revista pentru copii romaneasca, filme romanesti pe dvd facute cadou, etc. Cu bine!

  13. Aurelian

    În Nordul Bucovinei procesul de ukrainizare a şcolilor româneşti ia amploare

    Zilele trecute o învăţătoare din satul cu populaţie românească Ropcea din raionul Stotojineţ mi-a comunicat că de la 1 septembrie a.c. se aşteaptă deschiderea unei clase întâia cu predarea în limba ukraineană. Există o adresă cu 15 semnături ale unor părinţi ce au copii de vârsta şcolarizării, care solicită înfiinţarea – pentru copiii lor români – a unei asemenea clase. Nu este un caz izolat, ci este vorba de un fenomen. În speranţa că printre cei care accesează Arena.md se numără şi compatrioţi de-ai noştri din Nodrul Bucovinei, public această scrisoare deschisă adresată lor. Cred totuşi că cele expuse aici ar prezenta interes şi pentru autorităţile Republicii Moldova şi ale României, care ar trebui să se implice şi să ajute la păstrarea conştiinţei naţionale a minorităţii româneaşti din Nordul Bucovinei, aflată acum la moment de grea cumpănă.

    “Stimate român/Stimată româncă,

    Urmăresc cu deosebit interes situaţia din teritoriile istorice moldoveneşti/româneşti, care se află în present în Ukraina. Tot mai mult mă conving de faptul că trăim în prezent un moment crucial – de faptul ce vom alege, cum vom gândi şi cum vom acţiona acum depinde viitorul neamului nostru.
    Fiecare popor este un popor pentru că are o conştiinţă naţională. Dacă şi-o pierde, se transformă într-o populaţie, fără trecut şi, de aceea, fără viitor. De-a lungul istoriei atâtea popoare, cândva înfloritoare, au dispărut… Conştiinţa naţională se constituie din trei elemente: conştiinţă religioasă (respectarea poruncilor Domnului, păstrate de Biserica Ortodoxă) + conştiinţă etnică (păstrarea limbii române, a tradiţiilor şi obiceiurilor) + conştiinţă politică (lupta pentru drepturile politice). Cele trei sunt indisolubil legate şi formează una.
    Fiecare dintre noi, după ce se va trece, se va înfăţişa în faţa lui Dumnezeu la două judecăţi: la judecata individuală – la care va răspunde de păcatele sale personale; şi la judecata de obşte – la care se va înfăţişa, după cum ne învaţă Biserica, împreună cu neamul/poporul său – şi va răspunde pentru păcatele comise de tot neamul său. Ca un creştin ce vreau mântuirea sufletului meu, vă rog să nu greşiţi împotriva neamului nostru, contribuind la deznaţionalizarea (ukrainizarea) sa, prin înscrierea copiilor în clase cu predarea în limba ukraineană. Este un atentat la integritatea neamului nostru. Şi dacă pentru aceasta voi avea şi eu de dat răspuns la înfricoşata judecată, cu cât mai mult Dumneavoastră. Sunt convins că fiecare copil se realizează în viaţă nu atât cu ajutorul învăţătorior, limbii de predare în şcoală, ci prin ajutorul, înţelepciunea pe care le primeşte de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a creat neamul românesc şi dacă a decis să ne naştem în acest popor, avem datoria să-l păstrăm, să avem grijă de el fiindu-i şi rămânându-i credincioşi. Dacă ne trădăm neamul – deznaţionalizându-ne prin ukrainizare copiii – îl trădăm şi pe Dumnezeu. Ca să obţinem ajutorul lui Dumnezeu în viaţă, să preţuim ce a creat şi a supravieţuit cu ajutorul Său – poporul român.
    Un copil dintr-o familie românească, ce face şcoală în limba ukraineană, ajunge să nu cunoască bine nici limba maternă – româna, nici limba ukraineană. Numai o persoană care ştie bine limba sa maternă poate să înveţe şi să cunoască bine şi alte limbi. Cel care nu învaţă şi nu vorbeşte bine limba mamei, nu va fi în stare să înveţe nici o altă limbă, de exemplu – ukraineana. Sunt multe cazuri de acest fel în Basarabia, când actuali părinţi, pe care părinţii lor i-au dat la o şcoală rusească, îşi dau acum copiii în şcoli cu predarea în limba română, pentru că au înţeles că studiile în limba rusă – într-o limbă străină – nu i-au ajutat, ci le-au făcut mai mult rău, îndepărtându-i de neam şi creându-le probleme în viaţă – ei neştiind bine nici rusa, nici româna.
    Ştiu care este, în grelele condiţii în care vă aflaţi, motivaţia Dumneavoastră când vă daţi copilul într-o clasă cu predarea în limba ukraineană. O corespondentă de a mea (de 29 de ani) din raionul Storojineţ, mi-a explicat: „копилу меу ымблэ ла шкоалы ын Пэтрауць де Сус [cu predarea în limba ukraineană, n. A.L.], еу ну вреу сэм трансфер копилул ын класэ ромынэ , пенту кэ ел лимба луй матернэ о штии бини , да пентру касэй фии луй май ушор ыл лас ын класэ украйняскэ , кэ ла ной фэрэ лимба украйняны нич ла болницэ нупоць мери !” Am întrebat-o ce ar vrea să se facă copilul său. Mi-a răspuns: “еу аш вря де ун доктор сэ ынвеце , дар ел че ва алеже еу нуштю”. I-am scris: ”Dacă-ţi transferi copilul într-o clasă cu predarea în limba română, el va putea studia la Chişinău. Guvernul Republicii Moldova oferă anual 101 locuri (burse) românilor din nordul Bucovinei şi din regiunea Odesa. Universitatea de Medicină din Chişinău, de exemplu, oferă anual cel puţin cinci locuri/burse abiturienţilor de la voi. În Ukraina sunt recunoscute diplomele primite de absolvenţii instituţiilor de învăţământ din Moldova. Să ne ţinem de neam, ca să vadă ceilalţi că neamul românesc în Bucovina nu piere. Şi să cereţi – toată comunitatea românească/moldovenească din regiune – ca ai voştri copii să poată studia, de exemplu, medicina la Cernăuţi în limba maternă (română). Nu voi să vă daţi după ei, căci voi nu v-aţi dus pe pământul lor, ci vă aflaţi pe străvechiul pământul românesc al Bucovinei moldave”.
    Cred că în anii 1989-1991, în timpul renaşterii naţionale a românilor din Nordul Bucovinei, cei care s-au aflat în fruntea mişcării au comis o greşală strategică: ei au sperat şi au cultivat în românii de acolo speranţa în realipirea imediată a localităţilor româneşti din regiunea Cernăuţi la România, ca o reparare a unei tragedii şi crime comisă în 1940, în urma Tratatului Molotov – Ribbentropp. Ar fi trebuit, după mintea moldoveanului [a mea] cea de pe urmă, să se pledeze pentru constitirea unei formaţiuni teritorial-administrative autonome, în care să intre localităţile româneşti, şi în care limba obicială să fie cea română – aşa după cum au procedat şi au reuşit ruşii din Crimea. Cred că nici astăzi nu e târziu, dacă românii de acolo se vor uni, să cereţi statut de limbă oficială pentru limba română în localităţile româneşti, crearea unei formaţiuni teritorial-administrative autonome în care să intre localităţile româneşti din raioanele Storojineţ, Adâncata, Herţa (toate) şi Noua Suliţă. Cu capitala, de exemplu, în oraşul Herţa. În acea formaţiune autonomă să constituiţi, cu ajutorul României şi al Republicii Moldova, o universitate cu predarea în limba română, care ar pregăti cadre pentru respectiva regiune.
    Dacă e ceva sigur în această lume, este faptul că graniţele nu sunt veşnice. Ele se schimbă. Românii din Transilvania au aşteptat 1000 de ani până au obţinut libertatea (ungurii au venit şi au ocupat Panonia şi apoi Transilvania prin anul 900 şi au fost obligaţi să le redea libertatea românilor din Transilvania în 1918, după destrămarea imperiului Habsburgic). Românii din Nordul Bucovinei de ce ar fi altfel de români?…
    Cu nădejdea în faptul că Bunul Dumnezeu vă va lumina minţile cu Harul Său şi, împărtăşindu-vă din El, vă veţi redobândi nădejdea în izbânda neamului nostru, în clipă de greutate, rămân, cu rugăciuni pentru Dumneavoastră, al Dumneavoastră iubitor frate,
    Aurelian Lavric

    P.S.
    O profesoară de limba română, din raionul Storojineţ, m-a rugat să scriu o poezie pentru fiica sa din clasa a doua, pe care să o recite la un seminar al profesoarelor de clasele primare din raion. Aş vrea să v-o împărtăşesc:

    Bucovinei
    În străvechea Bucovină
    Un neam-şi are rădăcină.
    Neam de la-nceput creştin,
    De harul Domnului plin.
    Din a lui Ştefan Moldovă
    Izvorându-i dulcea slovă.
    Neam viteaz, gospodăresc,
    Este neamul românesc.
    Cât avem de şcoală parte
    Neamul nostru n-are moarte.

  14. AVRAAM

    Noi,moldovenii lucram pe 15 fronturi si nici un rezultat!!!Numai galagie!Ca la gaste.Intai reintregiti RM cu Transnistria.Apoi aduceti acasa cei 1,5000.000 de moldoveni rataciti de’acu de zeci de ani prin toata Europa care deja dupa pasapoarte sunt cataloni,baski,italieni,spanioli,prin Asia,America,Australia si Oceania.S’apoi deja cereti revizuirea pactului Ribentrop/Molotov.Acus,daca UE ne va liberaliza vizele,uitati de judetul ori gubernia Moldova.Va fi Atlantida moderna,adica va disparea intre natiunile lumii.Caci,azi e rusine sa fii moldovan,pentru ca moldovan inseamna betiv,curvar,sarac,donator de organe.Celebrul prezentator TV american David Litermann: precum moldovenii sunt un popor betiv,o monarhie condusa de un rege,adica un trib salbatic din Africa pierdut prin Europa…

  15. Petrus

    Avraam, ai face un bine daca nu ai mai scrie. Nu stii sa scrii cifre (1,5000.000-nu inseamna nimic in nicio tara), nu stii sa scrii cuvinte (de’acu in loc de de-acum, Literman in loc de Lettermann, baski in loc de basci, moldovan in loc de moldovean, etc) nu stii sa folosesti punctuatia, nu ai proprietatea cuvintelor (precum moldovenii sunt…), incepi ceva fara sa duci la capat dar cel mai tragic este ca nu ai idei deloc. Asa ca mai slabeste-ne cu comentariile tale, care doar arata ceea ce esti, respectiv un sub-mediocru.

  16. galina

    este doar pàrerea ta D.Petrus…cred eu cà nu esti numai tu pe acest forum si nu esti tu de a inkide gura cuiva…
    eu ador cum skrie AVRAAM…are o vitalitate si o energie transformativà enormà…este o persoanà rebelà si curgàtaore,sare de pe un argument la altul si stie cà in acea clipà e just asa…nu se poate prin cuvinte a reda asa cum doreste fiecare…mai invatàte a simti sufletul celor skrise,mai invatàte a citi si gindurile de la care provin cele skrise…prin cuvinte se poate reda doar a treea parte…2/3 sunt capacitàtile tale de a le dezvolta…dacà nu le ai…treaba ta…dar nu te apuca a inkide gura nimànui…càrturarule…

  17. AVRAAM

    W-w-a-au,Petrus,cine unde si cand te-a nascut asa ideolog carturar?La noi e plina TARA de ideologi,destepti,carturari,critici,profesori,academicieni,strategi incepand din 1991,dar carul nu misca din loc!Sunt periculosi nu cei ce intreprin ceva si gresesc,ci cei indiferenti ca tine,Petrus,care nu scriu,tac,inchid gura altora,caci cu acordul vostru,a celor indiferenti se produc toate crimele,exodul,si reformele antipopulare mai Petris cu inima de piatra. P>S>/Mersi GALINA,bucuros sa te “revad” pe forum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *