Petru Grozavu: “Taxă vamală” pentru Lupu

Alegerea şefului statului a intrat în pană. «Pas pe loc». Deşi a fost creată o comisie de negocieri, cu implicarea tuturor fracţiunilor parlamentare, opoziţia şi Alianţa nu fac, de două săptămâni încoace, decât să arunce, tot mai nervoşi, acuzaţii şi replici unii în alţii. Lupta pentru putere a coborât din palate în mass-media. Oricum, e un plus. Mai transpar nişte adevăruri, se mai deschid nişte cărţi, mai cad nişte cortine.

Marian Lupu a fost şi rămâne mărul discordiei dintre AIE (PLDM, PL, PDM) şi opoziţie (PCRM). Nimic nou, în situaţia în care alegerea preşedintelui a devenit imposibilă, ca şi în 2010, fără concursul comuniştilor. Explicaţii ar exista multe. În primul rând, să nu uităm că Lupu nu mai figurează, din aprilie 2009, pe lista de preferinţe a PCRM, iar Voronin declara recent în presă că dizgraţiile sunt mai vechi, «încă din 2005, la câteva luni după ce l-am ales preşedinte al parlamentului… Nu face faţă», spune fostul lui şef. Şi doi: după alegerile din 28 noiembrie 2010, Lupu a umblat «cu peţitul» la două case: o noapte cu Voronin şi alta cu Filat şi Ghimpu. «Luna de miere», care a ţinut 32 de zile, a fost una de poveste pentru PDM. Şantajând Alianţa cu plecarea la comunişti, şi pe comunişti cu revenirea în Alianţă, Lupu şi partidul au rupt din Filat şi Ghimpu tot ce şi-au dorit la guvernare: ministere, funcţii, organe de control şi, desigur, schemele prin care viitorul preşedinte să poată controla nu doar parlamentul, ci şi guvernul. Ce a fost mai departe cunoaştem: Lupu a ales să fie mirele PLDM-ului şi al PL-ului. Şi trebuie să-i dăm dreptate. Numai că a făcut-o cu întârziere şi cu scandal, după ce lăsase în urmă intrigi, ocară şi blestem – drept consecinţă a lunii de spectaculoasă «curvărie politică», ca să ne amintim şi de V. I. Lenin. Nu sunt prieten cu Voronin şi nici avocatul comuniştilor, cu atât mai mult cu cât PLDM şi PL au avut exact aceeaşi şansă de a ajunge în situaţia de azi a PCRM. Să ne amintim că cele mai bune pronosticuri erau de 50:50. Aşa că, vrem sau nu, place sau nu, regula oricum vine peste noi şi jocul la două porţi, ca şi umblatul la două neveste, îşi are şi el costurile sale. Prins la trecătoare de Voronin, acum când este la un pas de tron, Lupu este constrâns să achite «contul» sau, dacă vreţi, «taxa vamală». Iar comuniştii nu-i cer (cel puţin la ziua de azi) decât renunţarea la funcţie, altfel zis, «capul»… Păcatele vin totdeauna din urmă. Numai că ele nu cad doar în capul păcătoşilor.

Cultul dinaintea personalităţii

Negocierile în problema preşedintelui sunt azi la «0». Şedinţele în plen ale Parlamentului au fost amânate până pe 10 februarie. Toţi sunt în aşteptarea deciziei Curţii Constituţionale (CC), care trebuie să anunţe, la solicitarea comuniştilor, termenul exact de alegere a şefului statului în cazul în care, anterior, funcţia a fost una interimară. Pe 8 februarie este aşteptat verdictul Curţii. În cazul în care durata interimatului ar putea fi una de până la doi ani (există şi astfel de opinii), s-ar putea să intrăm într-o perioadă de calm, în caz contrar… Ultimele schimburi de «focuri» dintre PCRM şi PDM nu lasă nici cel mai mic loc de dialog. «Nici într-un caz nu vom susţine candidatura lui Marian Lupu», declară Voronin. “În acest caz, nu prea există spaţiu de negocieri“, spune, în replică, Lupu. Mai mult, «dacă ne limităm doar la candidatura lui Lupu, blocăm situaţia şi mergem la anticipate», ameninţă un alt lider comunist de opinie, Grigore Petrenco. «Nu trebuie să fim ostaticii domnului Lupu sau ai celor care stau în spatele lui», reproşează acesta Alianţei. «Naşla cosa na kamen’» (a dat coasa de piatră), ar zice ruşii. Mă întreb şi eu: chiar să fie M. Lupu cheia de la bolta Cerului? Dacă Ghimpu şi Filat au sacrificat, de dragul Alianţei (PDM-ului), mult peste preţ, de ce, de dragul aceluiaşi interes, nu ar putea s-o lase mai moale şi Lupu? Nu cumva adie a cult? Înainte de naşterea personalităţii? Şi dacă lucrurile rămân pe vechi, s-ar putea să ne pomenim cu o reconfigurare a Alianţei – lucru permanent vehiculat. Deşi premierul V. Filat regreta zilele trecute că PCRM este «un partid dogmatic şi nu doctrinar», ceea ce face problematică o alianţă cu el, cine ştie cum se pot întoarce lucrurile până la urmă, dacă Alianţa, în formatul în care este, va fi pusă la încercare?

Simbol… dar Naţional

Comuniştii propun ca alternativă lui M. Lupu alegerea unui preşedinte din afara spaţiului politic, convenit şi votat de toate partidele parlamentare. PDM ripostează. Lupu insistă că prerogativele şefului statului sunt prea importante şi că un preşedinte apolitic, necontrolat de partidele de la putere, ar putea perturba întreg sistemul de guvernare. S-ar putea. Dar s-ar putea şi să nu fie. În acest caz, cei care pretind un preşedinte apolitic şi cei care vor accepta ideea, trebuie să convină asupra modificării Constituţiei. Prerogativele şefului statului, după cum se discută de mai mulţi ani, trebuie aduse la condiţia de prerogative decorative. Şi atunci, dacă comuniştii acceptă, care ar fi problema unui preşedinte apolitic? Să fie. Dar Simbol. Simbol Naţional, nu de formă, că de formă am mai avut.  Trec cu ochii peste toate «complimentele» pe care şi le-au făcut, de la revelion încoace, PCRM şi PDM. Şi vă întreb, dle Lupu şi dle Diacov, la ce v-a trebuit să fiţi anul trecut avocaţii comuniştilor? La ce bun aţi respins decizia Comisiei Ghimpu privind condamnarea comunismului, inclusiv scoaterea PCRM din viaţa politică? Nu v-ar fi fost acum mai bine? Sau aţi avut un plan? V-aţi gândit că s-ar putea să aveţi nevoie unii de alţii după alegeri, dar s-a întâmplat invers… Şi iar mă întorc şi zic: păcatele au grija să ne ajungă totdeauna din urmă.

Petru Grozavu, 
petru.grozavu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. AVRAAM

    Da,maiestre,aveti dreptate: pacatele ii ajung din urma pe partidele politice ale RM.Dar,ce are apartenenta politica cu interesele?Ce are culoarea politica cu biznesul?Cu ce e mai bun verdele/Filat,care a acaparat tot biznesul din RM in mainile sale decat rosul/Voronin?Stii,maiestre,tot mai des in popor vehiculeaza fraza ca “cu comunistii a fost mai bine”,o spun si agitatorii pentru PLDM si PDM care s-au dezamagit in promisiunile europene de a indura foame,frig si umilinta pentru a lasa casele si famiiliile sa plece din cuibul lor de dragul partidelor politice!De ce sa condamnam comunizmul?Hai sa condamnam democratii pentru exodul in mase a poporului,pentru privatizarea mincinoasa,pentru copiii analfabeti,pentru prostitutia care sporeste!Hai sa scoatem in afara PLDM,care a mintit poporul pentru a ajunge la treuca statului,pentru minciunile-MOLDOVA fara saracie,pentru…,a mii lehamite…In sesolul XX,in sate misunau tractoarele,combainele,inginerii,gospodarii,in secolul XXI acelas sat plin de carute su curve,curve politice,tizic,saracie,umilinta si mizerie!!!

  2. Autor

    Da, aveţi dreptate, mişunau şi tractoare, şi combine, şi ingeneri şi… Dar comunismul de atunci era un sistem politic, care ţinea de nişre reguli şi o ideologie strictă, aşa cum erau ele. Azi, din comunismul de atunci nu mai găsim în partidul lui Voronin decât secera şi ciocanul. Deci, comuniştii de azi nu şi-au lăsat decât strictul necesar pentru nişte speculaţii politice şi atât. Deaceea comunistii trebuiesc scoşi în afara legii. Ei nu sunt ceea ce se declară. Sunt speculanţi politici şi atât. Asta nu înseamnă că alţii, ascunşi sub alte sigle politice nu sunt la fel ca şi ei sau mai perfizi decât ei. Sunt, pentru că (cu mici excepţii) ei sunt urmaşii taţilor, buneilor nomenclaturişi, kgb-işti sau produsul tradiţiei de familie de mari chilipirgii, care vor să profite de orice, inclusiv de aflarea în politică. Şi aici, grebla trebuie să fie una pentru toţi aceeaşi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *