Petru Grozavu: „Proiectul Putin” pentru Moldova
«Proiectul Pasat», după ce a circulat mai bine de jumătate de an ca unul bisericesc (religios), îşi scoate machiajul, aruncă de pe el toate miturile religioase şi dă de ştire ca este unul politic, care nu s-ar deosebi prea mult de altele, dacă alături de numele sau de pozele lui Pasat nu le-am găsi şi pe cele ale Întâistătărorului Bisericii Ruse din Moldova.
Nu e primul caz, când politica şi Biserica îşi dau mâna la Chişinău. S-a întâmplat de mai multe ori de la 1990 încoace, ca clericii să fie atraşi în jocuri politice de tot genul, pe care unii le-au regretat, iar alţii le mai jinduiesc şi azi. Clericii sunt şi ei oameni. Ca toată lumea, diferiţi. Am crezut, însă, că «frăţia comunist-ortodoxă» din ultimii 8-9 ani, la care se dedase cei doi Vladimiri, a fost culmea unei obrăznicii publice previzibile. Era greu de înţeles cum putea fi acceptat alături de icoane rătăcitul de Voronin, care ba se închina lui Lenin, ba îşi făcea cruce la Hristos. Uite, însă, că lucrurile pot merge şi mai departe. Miercuri, la două zile după apariţia panourilor publicitare cu Pasat-Vladimir la toate intersecţiile şi răscrucile de drumuri din republică, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova consimte, cu text deschis, intrarea Mitropoliei în politică de partea lui Pasat. Decizia celor cinci ierarhi este una eminamente politică şi consecinţele, atât pentru referendum, cât şi pentru partid şi Biserică urmează să le vedem. Există, însă, câteva lucruri în decizie care bat la ochi. Unu: că în R. Moldova ne lipseşte un partid care s-ar îngriji de «binele poporului nostru ortodox, în conformitate cu morala şi tradiţiile sale». Da, adevărat. Dar parcă Mitropolia Moldovei nu ne-a lipsit şi ne lipseşte ca Biserică, care să se îngrijească de binele şi nevoile aceluiaşi «popor», «în conformitate cu morala şi tradiţiile sale»? Biserica a fost, după 1990, cu Lucinschi, cu Sangheli, cu Moţpan, cu Lupu, cu Voronin, cu Tarlev, cu Ursu, cu… Ceea ce au făcut «ei», a făcut şi Biserica. Este asta în spiritul şi tradiţia Bisericii Ortodoxe care pretinde dreptul de «for cu autoritate morală supremă»? Doi: felul în care îşi motivează Biserica opţiunea pentru «noul partid». Acesta, – zice Sinodul, – va «deschide o cale largă procesului de conlucrare a Bisericii cu Statul întru binele poporului nostru ortodox». Dar ce ne facem cu ne-ortodocşii, că până la urmă căile Domnului sunt nenumărate? Şi statul este şi al lor, nu? Sau, ce să însemne «conlucrarea Bisericii cu Statul» în cazul unui singur partid? Ceea ce am avut din 2001 până în 2009 sau până la 1990? Decizia Sinodului face impresia unei declaraţii de război celorlalte partide din Moldova. Iar dacă ţinem cont că iniţiativele Bisericii Ruse din Moldova sunt inspirate din Răsărit, nu este exclus ca «proiectul Pasat» pentru Moldova să fie o copie a «proiectului Putin» pentru Rusia, cu un partid-stat de genul «Edinaia Rossia», gestionat de fosta securitate sovietică (kgb) din politică şi din biserică.
De la o luni încoace, toată presa e cu ochii pe Pasat. Îl vorbesc, în fond, de rău, dar nu ştiu dacă îi şi fac rău. Faptul că lucrurile au fost lăsate să avanseze până în punctul în care au ajuns, nu e vina lui Pasat. Despre proiectul Pasat se ştie încă din toamna 2009. Rezultatul? Ar putea acuma, non-stop, să stea cu gura pe Pasat toate vocile din radio şi televiziune, cu toate partidele politice şi ONG-urile de la Chişinău în studio, că e cam din urma trenului. Cu cât mai multe critici în capul lui, cu atât mai multă imagine favorabilă pentru el. Şi nu de aceea că Pasat ar fi prea deosebit (deşi are calităţi speciale pentru un om politic), ci pentru că Pasat are alături Biserica. Am mai scris cu ceva timp în urmă, că indiferent de faptul dacă îi va fi sau nu aprobat referendumul despre religie în şcoală, Pasat oricum îşi va face jocul. Campania de colectare a semnăturilor e o cursă de rodaj politic pentru imaginea sa, ceea ce a şi pornit să facă Biserica. Şi nu doar Biserica. Pasat va deveni cunoscut, iar dacă va reuşi înregistrarea partidului, va ajunge în Parlament, indiferent de soarta referendumului. Putea fi altfel? Putea. Acum jumătate de an, premierul V. Filat se întâlnea cu cei doi mitropoliţi, al Basarabiei şi al Moldovei, şi aborda subiectul religiei în şcoală, pe loc cald. Diferenţa a fost una: Mitropolia Basarabiei a cerut introducerea religiei în şcoală prin decizie de Guvern, Mitropolia Moldovei – prin referendum. De ce referendum? Acum e clar pentru oricine. Ce-a urmat? Nimic. Premierul a fost prost consiliat în acest subiect sau a fost o chestie intenţionată? În tot cazul, Alianţa, dacă cumva toată AIE este deranjată de «proiectul Pasat», are şansa să se corecteze şi să scoată nevoia de referendum în această problemă, printr-o decizie de Guvern, cu introducerea graduală a religiei în şcoală, începând cu clasele întâi din toamna 2010 şi implicarea, preliminară, în acest proces a dascălilor de la ciclul primar. Ulterior, lucrurile s-ar corecta din mers. În acest caz, «trenul Pasat» ar putea rămâne undeva în gară.
Petru Grozavu, petru.grozavu.zdg@gmail.com
