Petru Grozavu: Pactul Medvedev—Ianukovici

Rusia şi Ucraina şi-au dat mâna şi au împărţit, frăţeşte, la Kiev, interesele şi sferele de influenţă în sud-estul Europei, inclusiv R. Moldova. Şi nu doar pentru un singur mandat. Transformarea «R. Moldova şi Transnistriei într-un spaţiu economic şi militar unic», aşa după cum zice Declaraţia de la Kiev, din 17 mai, înseamnă reasimilarea Moldovei şi, posibil, o nouă refacere administrativ-teritorială a ei. Kievul, sub Ianukovici, a căzut. Va cădea şi Chişinăul?

Ziua de 17 mai 2010 aminteşte de cea din 23 august 1939, când Stalin şi Hitler, prin şefii lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, băteau palma în problema sferelor de influenţă în Europa, lansând, de fapt, cel de-al doilea război mondial. Cu ce ar fi mai prejos Declaraţia de la Kiev, semnată pe 17 mai de preşedinţii Rusiei şi Ucrainei, D. Medvedev şi V. Ianukovici, dacă înţelegerile s-au făcut, ca şi în 1939, pe la spatele celor vizaţi? Atât doar că acest document a fost făcut, ca şi cum, public. Deşi, cine ştie? Chişinăul a primit Declaraţia post-factum şi este, practic, imposibil să ştii, cu atât mai mult să afirmi, că ceea ce a ajuns la Chişinău şi în presă e tocmai ceea ce a fost semnat sau singurul document semnat la Kiev în aceeaşi problemă. În fine, chiar şi aşa cum arată, Declaraţia celor doi preşedinţi este un verdict extrem de categoric şi pretenţios al Rusiei nu doar în «problema transnistreană», ci a R. Moldova în ansamblu. Egalarea în drepturi a celor doi subiecţi, Chişinău şi Tiraspol, şi extinderea spaţiului militar de la Nistru până la Prut, în situaţia în care acest spaţiu aparţine Rusiei, scoate orice garanţie de suveranitate pentru R. Moldova. Rusia se consideră tare pe piaţă şi are de ce. Moscova s-a jucat cu Chişinăul şi a tergiversat lucrurile până când a venit ceasul în care a prins trenul pe care şi-l dorea – un guvern-marionetă la Kiev, pe care să şi-l facă satelit în vechile ei interese la Dunăre.

Căderea Basarabiei sau reunirea?

Sunt 20 de ani de când Moscova ne ţine legaţi ca pe nişte condamnaţi de «problema transnistreană», ameninţându-ne, cu şi fără ocazii, că dacă nu vom fi cuminţi vom rămâne fără Transnistria. De parcă azi o avem. E un joc teribil şi criminal, care a calicit destine şi a epuizat de-a lungul anilor mai multă lume şi mai multe instituţii internaţionale, implicate în soluţionarea diferendului. Toate au fost zadarnice, pentru că Chişinăul mereu nu a ştiut ce vrea, nu a avut propriile strategii de soluţionare a conflictului şi a mers pe variantele Kremlinului, cu excepţia, poate, a planului Kozak (în care nu e meritul Chişinăului). Eliminarea României din formatul de negocieri a fost prima greşeală serioasă a Chişinăului, mai ales că Rusia şi Ucraina, ambele cu interese în Transnistria, au fost acceptate ca mediatori într-un conflict în care, direct sau indirect, au fost implicate. Cea mai mare greşeală a Chişinăului, însă, vine din lipsa de curaj de a scoate în faţă principala carte de joc în dialogul cu Rusia: revenirea Basarabiei la România. R. Moldova nu e statul dintr-o singură problemă, cea cu care le place să se joace ruşilor şi ucrainenilor – «transnistreană», dar şi din cea «a Basarabiei», despre care Chişinăul a preferat să tacă. Moscova, însă, a testat mereu, prin proiectele lui Belkovski sau prin alte manevre diplomatice, starea de spirit a clasei politice de la Chişinău în această problemă. De ce? Pentru că era lucrul de care Kremlinul s-a temut în permanenţă, începând cu podurile de flori şi terminând cu 7 Aprilie 2009. Să ne amintim de declaraţiile (în premieră), făcute imediat după 7 aprilie de Igor Smirnov în apărarea R. Moldova de posibilele atentate din partea României. Şi asta în situaţia în care Tiraspolul (nemaivorbind de Moscova) a speculat mereu faptul că «R. Moldova se poate uni cu România oricând doreşte, fără Transnistria». Ei, uite că lucrurile nu stau chiar aşa. În caz contrar, Rusia ar fi repetat de mult şi în Transnistria precedentul abhazo-osetin. Nu vrea, se teme, Basarabia are unde pleca, la fel ca şi Transnistria. Şi în cazul în care Chişinăul ar pune problema vertical – ori ne respectaţi ca stat suveran şi vă luaţi acasă jucăriile de la Tiraspol, ori am împărţit brânza şi rămânem fiecare pe partea sa de Nistru, Moscova ar avea de gândit şi de cântărit. E cazul Lituaniei (chiar dacă nu simetric), atunci când Moscova a încercat s-o priponească de CSI cu Kaliningradul. Da, nu a fost simplu, însă, în caz contrar, trebuia să rămână ostatică toată Lituania. Dacă Chişinăul va ezita să pună franc problema, puţin probabil să ne poată salva formatul «5 plus 2». În situaţia de azi, «5 plus 2» înseamnă «4 (Moscova, Kievul, Tiraspolul şi, în dependenţă de caz, OSCE) plus 1 (Chişinăul)». Ceilalţi 2 sunt observatori. Atât. Rusia, dacă va vrea, se va juca mult şi bine cu noi şi doar împotriva noastră. Însă nu va face-o. Kremlinul e gata de ofensivă. În situaţia în care este, având la frontiera cu noi tot sprijinul Ucrainei, şi în situaţia în care suntem noi (bântuiţi de instabilitate politică), Kremlinul este gata să aplice în raport cu R. Moldova cel puţin două soluţii: varianta kîrgîză sau ucraineană. Noi cu ce parăm?

Petru Grozavu,
petru.grozavu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. costel

    domnule petru grozavu aveti perfecta dreptate ,vom perde basarabia din nou ,asta pt ca suntem un neam prost de scalvi fara identitate si demnitate , ne urim propia patrie mama romania si pe frati nostri de peste prut ,unde sa mai vazut asa ceva ,numai ia corea de nord si ce-a de sud, suntem ce-a mai prosta rasa de pe fata pamintului de asta avem ce meritam

  2. gică

    Eforturile depuse de-a lungul anilor de către “fratele mai mare” – rusul, dau roadele aşteptate acum. Acesta (rusul), dintotdeauna a urmărit scopul să-şi creeze condiţii confortabile în Basarabia, ca de alfel şi în toate teritoriile ocupate de el, doar că la noi a fost mai uşor de manipulat cu băştinaşii, or aceştia având o fire binevoitoare şi primitoare, probabil de aici e şi zicala “dă-i voie porcului să intre în casă, că ţi se urcă pe masă”. Ne tot uităm la alţii cum procedează şi îi admirăm (pe georgieni, pe baltici), dar cu admiraţia şi rămânem, fără fapte concrete, deoarece îşi face efectul “educaţia fratelui mai mare”, care încă mai este în mentalitatea multora dintre concetăţenii noştri, a “specialiştilor” sosiţi în Basarabia pe timpuri şi a progeniturilor acestora.

  3. Coltul

    Dacă în 1990, când Lukianov a ameninţat Moldova cu trei republici, dacă iese din URSS, s-ar fi găsit cineva să pună în faţa Cremlinuluii problema Basarabiei, cred că nu aveam nici războiul de la Nistru şi nici “problema transnistreană”. Din păcatte, s-a mers cu capul plecat şi plecat am rămas cu el până azi. Ce va fi mâine, nu e greu de presupChişinăul a îănceput a pleca capul şi în faţa Ucrainei: vor Palanca – le dăm Palanca, vor Novo-Dnestrovskul – le dăm şi Novo-Dnestrovskul. Parcă puţine le-am dat până acum? Iar poftelelor cresc. Şi şantajul cu “Transnistria” va creşte şi el. A venit timpul ca Chişinăul să pună problema reunirii cu România deschis.

  4. seliodka sau seliotka?

    cred ca acest editorial dezbate o chestiune de viata si de moarte..din pacate,el nu trezeste,in randul cititorilor zdg, un ecou mai mare decat informatia cu seliodka sau seliotka.

  5. Mara

    auzi,”scrànità”,dacà-i “de viatà si de moarte”,de ce n-ai comentat tu articolul,apoi sà reprosezi,cà de scuipat de la etajul 5 nu trebuie matematicà superioarà.hai,zi-i:uite asa si asa…,eu cred cà…,eu gàndesc cà…, mie imi pare cà… etc.,dai exemplu si apoi aràti cu degetul.bine cà a iesit autorul cu “seliotka” si te-ai “specificat”,altfel nu mai gàseai un nume in lumea asta,cà nu te-ai fàcut auzit pànà acum.si atunci,vrei sà spui,cà pe ceilalti ii doare in cot de “viatà si moarte”,iar tu te dai in gàt comentànd si analizànd aici situatia politicà si evenimentele din tarà.eu nu mà bag in tàrite,nu sunt in stare sà rezolv problemele,care tin de haimanalele,ce s-au perindat pe arena politicà 20 ani.acum,la fel,filat se pupà in piata rosie cu ursaev si eu ce dracu sà fac,sà mà arunc de la etajul 5 (sau sà scuip)? cele relatate in articol noi le stim de 20 ani,le-am comentat si ràscomentat de 3 milioane de ori (rezultatul?) si mai mult decàt atàt sà facà acei pusi si plàtiti din gros sà miste carul,nu sà-l tragà inapoi.moldova cum a fost o regiune asa si a ràmas la fotbalul cui nu-i lene,moldova nu e o tarà,n-o ia nimeni in serios decàt rusia o ia in ràs,iar problema nu e la dracu in spini,moldoveanului ii place sà fie coadà de càine.baltica? ar fi o comparatie umilitoare pentru ea.pe vremuri am fost in riga,am atestat o singurà denumire de stradà cu “personalitàti” ruse si nici asta n-are nici o treabà cu comunistii:e vorba de clasicà,de lomonosov.nu s-a stràduit rusul din ràsputeri si acolo,ca peste tot,de altfel? dacà nu a avut sustinere de la bàstinasi,de aia is in rànd cu lumea azi,nu au asteptat ca rusul sà le dea undà verde,rusul nu va da nimànui niciodatà undà verde.aici e tragedia noastrà:suntem vànzàtori de tarà,de neam,de stràmosi.nu avem demnitate,nu ne umileste faptul,cà suntem priviti ca un nimic.toate astea le-am spus de 3 mln.de ori,deja cititorul zdg le stie pe de rost.si tu vrei,”scrànità”,tot sà latru una si aceeasi de 3 mln.de ori? mà sufoc, nu am aer.nu mà ascund,pun umàrul,dar la ce? la inmultirea averilor “conducàtorilor” sarlatani si hoti de 20 ani?

  6. REUNIREA

    Plusul materialului e că sugerează “suş”-ilor cartea de joc cu care să se înarmeze şi ei când vin ruşii sau hoholii peste dânşii cu “problema transnistreană”. Or, Chişinăul s-a temut totdeauna să nu supere pe alţii, în loc să se supere şi el şi să pună piciorul în prag măcar acolo unde are cu ce. Din păcate….din păcate…Guvernul dă din coadă ba la Kiev ba la Moscova, crezând că tare li-i în cot ruşilor sau hoholilor de coada lui, fie că se cheamă “suverainitatea” sau “integritatea teritorială” a Moldovei. Moldova ca şi toată lumea (dar Moldova în special) este condusă de serviciile de securitate, care sunt puse să vândă nu să cumpere. Deaceea “problema Basarabiei” rămâne o problemă tabu, cu excepţia celor din afar politicii
    Marea Unire în 1918 s/a făcut de la Chişinău. Azi acest lucru este, practic, imposibil. KGB-ul din R. Moldova, rămas în tot felul de slujbe, după 1990, e prea mult, inclusiv în partidele care stau azi la guvernare. Aşa că de astă dată reunuirea trebuie pornită de la frontiere în sus, spre centru. Chişinăul trebuie pus în situaţia în care să nu aibă cum să nu decidă unirea, adică procesul trebuie să înceapă până la decizia Parlamentului…..Înainte, foc şi înainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *