Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Petru Grozavu: Moldova, între Ghimpu…

Petru Grozavu: Moldova, între Ghimpu şi Kirill

În ciuda propriului orgoliu – place sau nu, convine sau deranjează, e cazul să recunoaştem cu toţii, indiferent de apartenenţa sau simpatiile noastre politice, că până la M. Ghimpu Istoria a stat foarte mulţi ani supărată pe noi, şi asta pentru că cei din politică, din neputinţă, docilitate sau pură laşitate, au speculat pe contul Ei şi şi-au făcut interesele electorale sau postelectorale, lăsând-o pradă perversiunilor politice de la care Rusia nu s-a dat niciodată la o parte.

Moscova a coborât iarăşi în tranşee. Deşi nu a scos la capăt «războiul vinului» cu Moldova, «Rospotrebnadzor»-ul a anunţat de la începutul acestei săptămâni şi un «război al merelor»,  considerate (în premieră după 28 iunie 1940) «periculoase», la fel ca şi vinul, pentru sănătatea ruşilor, probabil pentru că provin dintr-o zonă «ne-vindecată de românism». Ca şi în cazul războiului cu vinurile, motivele sunt politice şi explicaţiile aceleaşi: decretele Ghimpu, mai exact noul decret prezidenţial din 23 august, prin care a fost condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov şi decoraţi cu cea mai înaltă distincţie de stat, Ordinul Republicii, 52 dintre eroii Rezistenţei antisovietice şi anticomuniste din Basarabia (e regretabilă omiterea «Armatei Negre» şi nu numai). Deşi Chişinăul nu a înaintat Rusiei nici un fel de revendicări, ca urmare a ocupaţiei, Moscova dă semne de mare supărare, chiar dacă, de data asta, fără implicarea Externelor lui Lavrov.

Această supărare, ca şi toate câte au urmat de la 9 mai încoace, e semnul unui mare disconfort politic pentru Moscova. Rusia se simte frustrată. Noul Decret Ghimpu, urmare a celui despre 28 iunie 1940, loveşte în orgoliul ei de «imperiu» şi dă peste cap, la modul practic (nu de declaraţie), toate miturile sovietice privind «eliberarea Basarabiei». Decretul şi ridicarea la rang de eroi a luptătorilor Rezistenţei antisovietice din Basarabia este o replică politică dură dată de Ghimpu Kremlinului. Şi nu doar pentru ceea ce a urmat Pactului sau invaziei militare din 28 iunie 1940. Să nu uităm că de la 1711 încoace, de când cu refugiul lui Cantemir în Rusia, Moscova a încercat mereu să mintă Istoria şi să ne mintă şi pe noi referitor la această Istorie, căutând să ne ascundă de fiecare dată, tot mai adânc, undeva într-un ungher al istoriei lor. Fie cea politică, fie cea bisericească. Nu este deloc întâmplătoare, ba dimpotrivă, foarte simptomatică, în acest sens, declaraţia de săptămâna trecută a Patriarhului Kirill al Rusiei, care încearcă să ne readucă sub sceptrul Bisericii Ruse, din momentul în care nu mai suntem şi ne opunem să mai fim sub cel al Kremlinului.

Ce-a zis Patriarhul la întâlnirea cu ierarhii din Moldova, pe care i-a convocaţi pentru «intimităţi sfinte» (electorale, evident) în Rusia? Că R. Moldova…, deşi moldovenii nu vorbesc o limbă slavă, este considerată de Biserica Rusă parte componentă a Sfintei Rusii, care nu este un concept etnic sau politic, ci unul spiritual. „Ne rugăm pentru R. Moldova, pentru prosperitatea poporului moldovenesc, ca orientarea politică a ei să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii” – a mai spus Patriarhul Kirill. Nici mai mult, nici mai puţin. Aşadar, din moment ce regulile de joc ale lui Medvedev şi Putin nu mai prind în relaţiile cu Chişinăul, Moscova îşi scoate în prim-plan Patriarhul, cu vechile testamente ale panortodoxismului rus. Va merge, nu va merge? Deocamdată, e clar una: Moscova se pregăteşte de ofensivă pe frontul bisericesc. De-aici, probabil, şi marile «griji» ale Bisericii Ruse pentru campania electorală a unsului ei special, V. Pasat, în care se investesc mari speranţe că va fi salvatorul «unităţii Sfintei Rusii». Deşi întălnirea ierarhilor a avut loc după ce preşedintele Ghimpu îşi anunţase intenţia de a condamna Pactul Ribbentrop—Molotov, Kirill nu a atins subiectul la întrevedere şi nici nu a transmis «poporului moldovenesc» scuze sau cel puţin condoleanţe pentru tragediile pe care le-a îndurat în urma înţelegerilor Stalin—Hitler. A uitat? Dacă a şi uitat de Ghimpu, nu putea să-i scape faptul că toată Europa consemnează pe 23 august, din 2008, Ziua comemorării victimelor stalinismului şi fascismului. Şi atunci despre care valori spirituale şi religioase comune vorbeşte Patriarhul, dacă în «conceptul spiritual al Bisericii Ruse» nu există loc pentru scuze şi pocăinţă? Sau, la ruşi, Biserica, securitatea şi armata rămân aceleaşi şi în secolul pocăinţei? Mai grav, însă, decât «uitarea» lui Kirill mi se pare neuitarea lui Lupu, Filat, Pasat şi Voronin. Dar nu cu referire la ziua de 23 august, ci la cea de 24 august 1944 – ziua reocupării Basarabiei, care, la fel ca şi cea de 28 iunie 1940, este consecinţa aceluiaşi Pact Ribbentrop-Molotov. Lupu, cu acest prilej, a declarat nule pentru Moldova toate consecinţele Pactului, iar cei «trei V», V. Filat, V. Voronin şi V. Pasat, au mers cu flori la complexul «Eternitatea». Pentru eternizarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Petru Grozavu,
petru.grozavu.zdg@gmail.com