Petru Grozavu: Libertatea de a pleca
Nu e un citat biblic, deşi mesajul exprimă profunzimea unei inspiraţii biblice. Este declaraţia premierului australian, Kevin Rudd, un mesaj plin de sensibilitate, dar şi de curaj politic (vom reveni la el), trăit şi conştientizat la cotele responsabilităţii sale de şef de guvern într-un moment critic pentru ţara şi poporul său, peste care el refuză să treacă cu capul plecat. Declaraţia premierului, potrivit surselor on-line care citează mesajul, a fost provocată de comportamentul comunităţilor minoritare, în special a celor musulmane din Australia care, după atentatele din 11 septembrie 2001, s-au transformat într-o mare durere de cap pentru Australia naturală. Nu e deloc complicat să ne imaginăm tabloul, pentru că avem cazul «musulmanilor» noştri – ruşilor sau «ruso-lingvilor» din Moldova (cu mici excepţii în care aceştia sunt mai pertinenţi chiar decât aborigenii). Dar, repet, «pertinenţii» sunt micile excepţii, fenomenul în sine e cu totul altul: vulgar, impertinent, agresiv, cinic, chiar dacă poartă mai multe sinonime: «klimenko», «smirnov», «pavlov», «krîlov», «andreeva», «tcaciuk»…
Zilele trecute, V. Klimenko, preşedintele Mişcării social-politice «Ravnopravie», ameninţa Alianţa de guvernare că minorităţile naţionale din R. Moldova vor boicota referendumul constituţional din septembrie, dacă la referendum nu va fi scoasă şi întrebarea despre conferirea limbii ruse statut de limbă de stat. Mai mult, zicea Klimenko, Chişinăul «va trebui să se grăbească să facă acest lucru, altfel nu va putea rezolva problema diferendului transnitrean», întrucât «Tiraspolul nu va accepta niciodată revenirea la o Moldovă în care rusa să nu fie şi ea limbă de stat». Dacă ar fi să urmăm logica lui Klimenko, ar însemna să revenim, de fapt, în punctul «0», dincolo de Declaraţia de Suveranitate, pentru că lui Smirnov-Medvedev, ca şi lui Smirnov-Putin sau Smirnov-Elţin nu-i convine nu doar statutul limbii ruse, dar nici Tricolorul, Imnul, Stema, Declaraţia de Independenţă (nu degeaba «a ars»), Limba Română, Istoria Românilor, Grafia Latină, vecinătatea cu UE, relaţiile cu România, cu Europa şi, cu atât mai mult, cele cu SUA. Până la urmă, noi înşine, naţiunea titulară, suntem consideraţi o mare problemă pentru Smirnov (Moscova). Şi atunci, dacă-i să ne conformăm logicii lui Klimenko, ce trebuie să se întâmple cu toate astea, inclusiv cu noi? Revin, în acest context, la Decretul Ghimpu, recapitulez reacţiile «luminatei» noastre clase politice, îmi reamintesc şi de declaraţiile aceluiaşi Klimenko, identice cu ale lui Lavrov de la Moscova, le pun cap în cap şi constat că un adevăr, nespus la vremea sa, produce recidive. Ameninţările sau şantajul la care se dedă Klimenko nu sunt decât repetarea, fie şi într-o altă formă, a aceleeaşi crime din 28 iunie 1940, rămasă necondamnată la vremea sa. Condamnarea actului de ocupaţie, care a avut ca urmare şi acest pretins statut de limbă de stat pentru limba rusă, ar fi pus demult lucrurile la punct. Aşa cum s-a întâmplat, eminamente, în Ţările Baltice şi nu doar. Exemplul balticilor este unul şi de învăţat, şi de invidiat. După ce au condamnat tot ce au avut de condamnat şi au pus la punct tot ce era de pus la punct, inclusiv statutul legal (nu pretins) pentru minorităţi şi limbile acestora, au cerut alolingvilor să aleagă: cine poate accepta statul şi legile acestui stat – să rămână, cine nu – este liber să aleagă orice altceva. «Neîmpăcaţilor» de tipul lui Klimenko, le-au fost naţionalizate, contra cost, proprietăţile şi cu asta a fost pus punct. Evident, «urme» totdeauan rămân, dar nu în măsura în care o ţară şi un popor ar putea fi mereu şantajaţi. Şi R. Moldova ar fi fost scutită demult de aceste «probleme», dacă în 1994 nu veneau la guvernare agro-comuniştii. Ce putem face azi? Putem prelua experienţa baltică, dar putem să ne limităm şi la cea australiană. Spuneam la început de adresarea premierului Kevin Rudd către minorităţile din Australia, care au trecut peste «regulile casei». Reţinem doar câteva recomandări:
1. Daca doriţi sa fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!
2. Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu… Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.
3.Vom accepta credinţele voastre fără a vă întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.
4. Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce nu încetaţi a vă mai plânge şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de Crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căldură, să profitaţi de o altă mare liberatate australiană, LIBERATATEA DE A PLECA.
Petru Grozavu, petru.grozavu.zdg@gmail.com
