Petru Grozavu: „Iubim Moldova” fără Tricolor

Voronin şi-a scos duminică trupele electorale la careu. Autocarele cu care lumea a fost cărată la Chişinău au fost aliniate pe str. Mitropolitul Varlaam, iar «efectivul» scos în faţă şi aliniat în Scuarul Operei Naţionale, după care mulţimea, toată în roşu, a mărşăluit fastuos pe bulevardul Ştefan cel Mare, cu aclamaţii, fanioane şi simbolici comuniste, fără Tricolor, chiar dacă «Iubim Moldova» este cea mai speculată, de către comunişti, lozincă electorală pentru alegerile din 5 iunie.

Despre comunişti s-a vorbit duminică doar de bine, despre necomunişti – numai de rău. Era şi de aşteptat, pe finalul unei campanii electorale în care comuniştii pierd din scor. PCRM care, de la 2009 încoace, s-a arătat mereu afectat de pierderea puterii în R. Moldova, şi-a scos frustrările în stradă, în speranţa că va isteriza lumea şi se va   revanşa la alegerile din 5 iunie.

Chişinăul din 29 mai ne-a amintit, involuntar, de Berlinul interbelic, cu defilări graţioase de trupe, când Hitler, la fel ca şi Voronin, căuta să se impună Germaniei şi lumii prin puterea forţei. Doar că Hitler avea în spate elite militare, Voronin nu mai are decât nişte iluzionişti. Pradă iluziilor că ar fi nemuritori, Voronin şi anturajul şi-au dorit, pentru ultima săptămână electorală, o baie de mulţime la Chişinău, în stilul epocii de condamnare a «imperialismului mondial». Comuniştii au căutat s-o facă pe «cei mai iubiţi dintre pământeni», să fie luaţi în seamă, aplaudaţi, ovaţionaţi, luaţi în braţe, curtaţi, strânşi de mână, prinşi de gât, dar nu au fost. Au crezut că vor fi mai mulţi decât pe 9 mai, că vor împânzi largul din PMAN, dar abia de le-a ajuns lume să umple coridoarele din Scuarul Operei. A fost altfel decât se preconizase. Lumea nu s-a lăsat nici isterizată, după cum s-a sperat, nici nu a dat buluc în stradă. Revoluţia electorală a comuniştilor la Chişinău a eşuat.

«Soluţia» de rezervă a lui Dodon

Putea Voronin să-şi permită o altfel de duminică, mai relaxantă, mai pe mal de apă sau la umbră? Puţin probabil. Rezultatele sondajului de opinii, făcut public, în ajun, de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor, a pus sare pe mai multe răni electorale, cea mai multă, însă, pe cea a comuniştilor. După o campanie furibundă, cu evidente implicări externe, cu costuri de milioane, cu tot felul de clone şi scenarii trucate, să ajungi să afli că nu Dodon, ci Chirtoacă e preferatul Chişinăului este, totuşi, prea mult pentru anii şi aşteptările seniorului Voronin. Cu toate marjele de eroare pe care le poate avea un sondaj, Chirtoacă îl devansează pe Dodon cu 2,1%  (38,6% faţă de 36,5%). Cu două zile mai târziu, Barometrul de Opinie (IPP) confirmă aceeaşi diferenţă în preferinţe, de 2% (6% pentru Chirtoacă, 4% pentru Dodon). Disperarea «papei» e mare. Să nu uităm că, pentru comunişti, pierderea alegerilor la Chişinău nu e doar ratarea unui scrutin electoral, ci: unu – pierderea duelului cu AIE pentru alegerea preşedintelui şi doi: intrarea PCRM-ului în faliment. Stresaţi de situaţie, comuniştii au decis să joace, pe ultima sută de metri a campaniei, cu cărţile pe faţă. Dodon nu-şi mai ascunde relaţiile cu Moscova, dar nici Moscova nu mai face taine din opţiunile sale. Întâlnirea de zilele trecute a candidatului PCRM, Igor Dodon, cu cei «doi Serghei» – Serghei Narîşkin, şeful administraţiei prezidenţiale ruse, şi Serghei Sobyanin, edilul Moscovei, aşază la locul lor afirmaţiile anterioare din presa de la Chişinău: că Dodon este candidatul Kremlinului, şi nu al PCRM-ului, la Primăria Chişinău. Vârf la toate face declaraţia de ieri, venită de la aceeaşi adresă – Moscova, dar de data asta din partea liderului comunist, Ghenadi Ziuganov, care face campanie deschisă pentru PCRM, cerând moldovenilor să voteze pentru comunişti, iar la Chişinău, respectiv, pentru Igor Dodon. Cu toate acestea, Dodon a intrat în panică şi nu este sigur că, în timpul care a mai rămas, mai poate schimba ceva pe tabla de joc. Mai mult decât atât, Dodon şi-a găsit «soluţia» de rezervă pentru cazul în care pierde alegerile. El înţelege perfect că toate pietrele pentru eşecul electoral la Chişinău vor veni în capul lui. Şi primii care vor bate în el cu pietre vor fi colegii săi din acelaşi PCRM, care s-au opus candidaturii lui Dodon la Primărie. Rezerva lui Dodon? Partidul Poporului, înregistrat recent, în regim de urgenţă, la Ministerul Justiţiei. Se presupune că acest «avans» i-a fost făcut lui Dodon în schimbul voturilor pe care el şi coechipierii săi din PCRM ar fi gata să le acorde, după scrutin, pentru alegerea lui M. Lupu preşedinte. Va fi? Nu va fi? Mai rămâne puţin şi vedem.

Jocul nu mai poate fi reluat

Ce va fi, până pe 5 iunie, pe restul frontului electoral? După cele două sondaje de opinie, cred că lucrurile s-au limpezit într-atât, încât nu ştiu dacă mai e loc de ghicit. După ce a devenit clar că întâietatea pentru Primăria Chişinău va fi disputată între Chirtoacă şi Dodon, campanie contra Chirtoacă ar mai putea face doar Dodon şi complicii săi, adăpostiţi sub alte embleme electorale. Cel puţin aşa vor fi trataţi. Şi în acest sens, subscriu ideii pe care-o citeam pe blogul lui Ovidiu Bagiu (România) că, da, am putea să-i reproşăm lui Chirtoacă mai multe lucruri, că e om şi el, dar, zice  Bagiu (pentru concurenţii lui Chirtoacă şi electorat), «să nu ne amăgim, nu există oameni perfecţi, dar există oameni utili… Or, Chirtoacă tocmai asta este». Atunci, de ce am refuza să fim raţionali, dacă putem fi? Zarurile sunt de mult aruncate, cărţile împărţite. Jocul nu mai poate fi reluat, el poate fi doar continuat. Depinde, însă, după ce reguli. Trecem peste orgolii şi recunoaştem nişte realităţi sau ne batem până la urmă, fiecare cu dreptatea lui şi cu capul spart?

Petru Grozavu