Petru Grozavu: Întrebaţi-l pe Putin

Moscova şi-a ales un nou favorit pentru Transnistria. Pe locul lui Igor Smirnov a fost menit să vină Anatoli Kaminski. Dincolo de această schimbare nominativă,  politica Rusiei în Transnistria rămâne fără schimbări.

Sâmbătă, la Tiraspol, şi-a ţinut lucrările cel de-al patrulea congres al celui mai influent partid din regiunea transnistreană, «Obnovlenie». Sub auspiciile partidului lui Putin, «Edinaia Rossia», reprezentat la congres de prim-vicepreşedintele Dumei de Stat, Oleg Morozov, «Obnovlenie» a dat curs proiectului politic de mazilire a lui Smirnov. Potrivit Agenţiei ruse de presă «Novîi reghion», candidatul Moscovei la prezidenţialele din «rmn» (11 decembrie, curent) a devenit Anatoli Kaminski, speakerul legislativului de la Tiraspol. În presa rusă s-a vehiculat de mai multe ori faptul că Moscova nu l-ar mai agrea pe Smirnov şi că îi caută alternativă. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Tiraspol pune punct acestor vehiculări şi zvonuri, nu însă şi speculaţiilor Rusiei în «problema transnistreană».

Se va schimba situaţia la Nistru, în cazul în care cade Smirnov şi vine Kaminski? Iluzii. Kaminski este din acelaşi aluat ca şi Smirnov. La fel ca şi Smirnov, Kaminski este născut în Rusia, are cetăţenie rusă, a participat la rebeliunea anticonstituţională de la Tiraspol şi la luptele de la Nistru din 1992 de partea regimului separatist. Este fidel regimului şi pledează, ca şi Smirnov, statalitatea Transnistriei. Altfel spus, şi unul şi altul sunt sub acelaşi ordin. Plecarea lui Smirnov şi venirea lui Kaminski nu este decât un exerciţiu de manevră din partea Rusiei, un joc iluzoriu,  paradă, o nouă speculaţie politică pusă la cale de Moscova, care nu mai are cum să-i ţină «umbrela» satrapului Smirnov şi caută să se spele de păcate, trecând toate relele în capul lui «Igor Nikolaevici», care, ca şi cum, a ieşit de sub controlul Moscovei şi ţine în suspans soluţionarea diferendului transnistrean. Paradox, nu? Când au avut ruşii nevoie să-l «pună la punct» pe Ceauşescu, pentru «neascultare», au găsit şi soluţii, şi metode, şi ocazii ca să scape de el. Au făcut-o, la fel, cu Hruşciov, cu Andropov şi cu mulţi alţii. Dacă nu le-ar fi convenit, cu adevărat, Smirnov, găseau, cu siguranţă, soluţii şi pentru el. Aşa că declaraţiile Moscovei nu pot fi acceptate, decât trecute prin filtru. Nu pune nimeni la îndoială că Smirnov este criminal, dar este un criminal sub ordin. Şi, deci, nu singurul şi nici cel mai mare criminal în cazul separatismului transnistrean. Cu schimbarea lui Smirnov şi ne-schimbarea lui Putin, Medvedev, Lavrov, Grîzlov, Kuzmin … sau a retoricii Kremlinului în subiectul transnistrean, problema rămâne pe vechi. Să revenim, însă, la congresul de sâmbătă: Moscova, care, pe plan internaţional, dar şi naţional, s-a obligat să lupte cu regimurile secesioniste, participă, sâmbătă, la Tiraspol, la nivel oficial, la o acţiune direct anticonstituţională. Mai mult, premierul Putin trimite pe numele congresului o scrisoare de felicitare şi sprijin oficial din partea Rusiei. Sprijin în ce? În «păstrarea poporului transnistrean» şi «obţinerea recunoaşterii republicii (rmn) pe plan internaţional” – aceste teze sunt două din cele cinci sarcini noi de program pe care şi le-a asumat în congresul de sâmbătă partidul lui Kaminski şi Kaminski, inclusiv. Paradoxul paradoxurilor: Rusia, în declaraţii, se pronunţă în favoarea suveranităţii şi integrităţii teritorilale a R. Moldova, iar, pe la spate, încurajează secesionismul. Şi asta o face chiar Putin, premierul care, acum două luni, la o reuniune cu tineretul din zona Caucazului de Nord, formula ca periculoase pentru unitatea Rusiei până şi revizuirea hotarelor administrativ-teritoriale între subiecţii Federaţiei. «Rusia are cel puţin 2000 de cazuri de acest gen. E de ajuns să apară un precedent şi nu mai ieşim din această catastrofă», care pentru Rusia ar fi începutul sfîrşitului ei, declara premierul rus. Deci, în cazul Rusiei nu se poate nici puţinul, iar în cazul R. Moldova – «felicitări şi înainte». De ce? Pe durata acestui an, numai de la Ziua Naţională a Rusiei încoace (12 iunie), avem 3 cazuri grave de amestec brutal al Rusiei oficiale în problemele interne ale R. Moldova: «cazul Kuzmin», «cazul Grîzlov» şi, recent «cazul Putin». Dar câte au mai fost?

Pentru azi, la Moscova, este programată cea de-a treia, în acest an, reuniune informală în «problema transnistreană», în formatul de negoicieri «5 plus 2»,   reuniune precedată de întrevederea de la Bad Reichenhall (Germania) dintre premierul V. Filat şi şeful regimului separatist de la Tiraspol, I. Smirnov. Deşi Filat s-a arătat optimist, Smirnov a dat de înţeles că lucrurile rămân şi vor rămâne pe vechi atâta timp cât Tiraspolul nu va fi egalat în drepturi cu Chişinăul. Deci, problema veche: federalizarea R. Moldova. Acelaşi lucru îl cer şi autorutăţile ruse. Şi noul favorit al Kremlinului, la fel. Nimic nou. Aceeaşi muzică, aceleaşi refrene, care s-au cântat în mod separat sau în cor, de-a lungul celor 20 de ani, de Tiraspol şi de Moscova. În această situaţie, întâlnirea de astăzi de la Moscova nu va fi decât un nou strigăt în pustiu. Cine va striga mai tare? Şi la ce bun, dacă noul favorit al Moscovei este ca şi actualul?

Petru Grozavu, 
petru@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *