Petru Grozavu: Generalii de la televizor

«Mucenicia» şi «apostolatul» au coborât în politica de la Chişinău. De necrezut, dar este. Din toate declaraţiile publice de săptămâna trecută, două sunt surprinzătoare, tocmai prin această intrare a politicului în mucenicie şi apostolat. Prima revine liderului PCRM, V. Voronin, cea de-a doua, şefului CCCEC, V. Chetraru. În primul caz, Voronin surprinde printr-o declaraţie «nouă» legată de «cazul Tofan» – candidatul comunist la funcţia de consilier municipal Chişinău, care a scandalizat lumea, după ce primarul D. Chirtoacă a făcut public trecutul criminal al «candidatului». Cea de-a doua, surprinde prin spiritul apostolic al CCCEC-istului Nr.1, Viorel Chetraru

Cu 20 de ani în urmă, Anatol Tofan a comis un viol cu omor în satul său de baştină, pentru care a fost condamnat penal. Deşi a făcut mai mulţi ani puşcărie, Tofan şi-a negat vina pe durata campaniei electorale. Până la urmă, însă, acesta a fost silit (cel mai degrabă, pe linie de partid) să-şi retragă mandatul. După mai bine de o lună de la scandal, Voronin reaţâţă spiritele în jurul «cazului». Într-o conferinţă de presă, bătrânul «cardinal», în loc să condamne crima şi crimminalul, trece de partea lui Tofan, încercând să-l spele de sângele vărsat acum 20 de ani şi să facă din el un mare mucenic. Să ne amintim că modelele biblice l-au preocupat pe Voronin ori de câte ori a avut nevoie să reîmprospăteze imaginea unui partid crescut pe sânge. A vrut Voronin Voronin să-l declare, acum câţiva ani, pe Iisus Hristos «primul comunist de pe pământ» şi l-a declarat, are acum nevoie să facă, dintr-un criminal, mucenic – o face şi pe asta. Atenţie la declaraţie: «Acest bărbat a străduit şi străduiete (suferă) toată viata lui. La vârsta de 15 ani Tofan a fost judecat şi pentru viol şi pentru omor…». Potrivit lui Voronin, Tofan nu este criminalul care a violat şi omorât, el doar şi-a asumat o crimă săvârşită de… nu se ştie cine,- spune «papa» comuniştilor. Ce să însemne asta? Este reproşul unui politruc sovietic organelor sovietice de anchetă? Complicitate la muşamalizarea crimei? Sau justificarea criminalului în politica moldovenească, care a devenit deja normă? În tot cazul, raţiunile lui Voronin nu sunt mai puţin criminale decât crima lui Tofan, dacă ţinem cont că nu sunt nişte declaraţii făcută la beţie între nişte vagabonzi de la gunoiştile Chişinăului. Voronin are pretenţia de «om mare». Voronin a guvernat 8 ani R. Moldova. Voronin rămâne în continuare liderul partidului cu cel mai mare număr de mandate în parlament (asta e gândirea lumii). Voronin se rupe din nou la putere. Tot Voronin este marea miză (întâmplător oare?) a premierului Filat de «salvare a R. Moldova». Încotr-o, Moldova? Că dacă continuăm tot aşa, «cazul Tofan» s-ar putea să devină o normă generală, iar din urma lui şi «cazul Igor Ţurcan», deşi, astăzi este greu să nominalizezi vre-un partid politic, care a rămas neafectat, în ultimele alegeri, de ispita banului criminal în politică.

Nu ştiu ce a prevalat în capul lui Voronin când a declarat, ceea ce a declarat. Banii? Orgoliul? Cinismul unui mafiot, încărnat în politică? Trec dincolo de politic şi încerc să-l percep ca soţ şi tată. Curios, ce ar fi zis Voronin, în «cazul Tofan», dacă victima acestuia ar fi fost să fie chiar fiică-sa? Tot «mucenic» l-ar fi declarat pe Tofan?

5 directori, 4 generali

Declaraţiile Directorului CCCEC, V. Chetraru sunt şi mai surprinzătoare. De aproape doi ani în funcţie, Chetraru prinde momentul duelului politic Lupu-Filat şi iese să joace, la ecran, un rol, pe care este greu să acceptăm că nu l-a convenit cu mai «marele» sau «marii» săi. Declaraţiile CCCEC-istului Nr.1 intervin, după ce premierul a cerut colegilor de Alianţă «depolitizarea» instituţiilor de forţă. Prezent la unul din posturile private TV, Chetraru anunţă: „Eu nu sunt independent, eu depind la moment de actuala guvernare, de cei care m-au numit în funcţie. Funcţiile au fost repartizate între partidele politice». Punct. Mai departe, Chetaru se plânge că are mâinile legate, că în interiroul instituţiei există o competiţie, între superiori, la «vânat vrăjitori», că parlamentul nu-i acceptă reformarea instituţiei etc. Unii zic că Chetraru, prin ceea ce a declarat, a făcut un act de curaj. Eu cred că Chetraru a făcut, totuşi, un joc. În declaraţiile sale el nu spune lucruri necunoscute şi nu face decât să urmeze, exact, aceeaşi linie de subiect, pe care a mers în discursău său public premierul Filat. Este o uşoară, dar gravă speculaţie. Dacă Chetraru vroia, într-adevăr, să schimbe ceva la CCCEC, putea s-o facă. Este băiatul cu doi «nănaşi politici», Plahotniuc şi Filat. Iar dacă a avut ceva de spus, de ce nu le-a spus cu un an în urmă, cu jumătate de an, în tot cazul, înaintea «revoluţiei populare», iniţiate de premierul Filat? Curajul regizat pentru intrigi politice nu e curaj. E joc. Murdar, ca toate celelalte jocuri politice. Dacă Chetaru ar fi fost cel care vrea să pară, ar fi spart demult tăcera. Dar Chetraru a avut interesul să tacă. Mai mult, Chetraru trişază. Să ne amintim de declaraţia de acum un an şi ceva (pe care nu i-o ceruse nimeni) şi cu care Chetraru îi «ungea» urechea lui Filat cu prilejul zilei de naştere: «Spuneţi-mi cui trebuie să dăm la bot şi noi…». Şi după asta, să se plângă Chetraru că este subordonat politic, dacă el, însuşi, se bagă sub piele şi se vrea sub premier? Altceva e că Chetraru, fie că nu mai vrea (nu poate) să mai joace la două porţi şi să «sugă» la două «vaci», fie că Chetraru şi-a făcut deja interesele pe care şi le putea face la CCCEC. Să ne amintim că într-o singură lună, iunie, Chetraru, care nu a reuşit să schimbe mare lucru în CCCEC – (după cum singur recunoaşte) se pomeneşte decorat cu cea mai înaltă distincţie a Procuraturii Generale -Crucea «Pentru merit», clasa I (ocazia a fost banală: CCCEC-ul împlinise 9 ani) şi cu grade de general – cadou de ziua naşterii din partea preşedintelui Lupu, la solicitarea premierului Filat. Merite, nu? Procedura şi modul în care a fost onorat, arată clar că în cadrul Alianţei există interese mari pentru CCCEC, iar, în cazul acestor interese, şi o luptă pentru Chetraru. PDM-ul a încercat să-l cumpere cu «Crucea», PLDM-ul cu «gradele de general». Chetraru, şi într-un caz şi în altul, s-a lăsat cumpărat, pentru că ştia că la mijloc nu e nici un merit. Unde-i curajul? La ecran? Da, Chetraru nu e primul în rolul în care este. În 9 ani, 5 directori la CCCEC, din care 4 generali, cu venituri bune, cu salarii şi solde bune la salarii, cu protecţie, bătrîneţi asigurate etc. Asta au făcut, cel puţin până acum directorii CCCEC, de la generalul Alexei şi până la generalul Chetraru. «Porţia» a contat pentru fiecare. Dar «porţia» şi curajul nu e acelaşi lucru. Da, ar fi fost poate ceva senzaţional, dacă Chetraru, după ce a «a dat cărţile pe faţă», ar fi anunţat, în semn de protest, tot atunci seara, la aceeaşi televiziune, că îşi dă demisia, renunţă la grade, renunţă la medalie şi merge să-şi caute de meserie şi viaţă. Curat, cinstit şi neţinut în căpăstru. E capabil generalul s-o facă? Sau va rămâne, cuminte cum a fost, acolo unde este şi va continua să facă acelaşi «apostolat politic» pe care-l face?
Deocamdată, în politica de la Chişinău, au rupt căpestrele politice, fără să se uite înapoi, doar doi dintre nemulţumiţii de jocurile de culise: Alexandru Tănase şi Mihai Godea, ex-prim vicepreşedinţi PLDM. Porţile rămân deschise. Dacă demnitatea şi curajul nu sunt de vânzare.

Petru Grozavu