Petru Grozavu: Favoriţii
Moldova are toate şansele să încapă în cartea recordurilor Guiness. La aproape un an de la ultimele alegeri parlamentare, avem o situaţie care s-ar putea să nu-şi aibă analogie în practica internaţională.
Până la sfârşitul toamnei, în mai puţin de cinci luni, avem de trecut prin două referendumuri: unul politico-bisericesc, iniţiat de controversatul personaj politic Valeriu Pasat şi sprijinit de biserica rusă din Moldova, şi altul constituţional, iniţiat de preşedintele interimar M. Ghimpu, care presupune modificarea procedurii de alegere a şefului statului. În consecinţă, ar trebui să ne alegem cu: unu – un partid politic şi electorat antrenat pro-Pasat; doi – cu sau lipsa dreptului de a studia bazele ortodoxiei în şcoală şi trei – cu dreptul (dacă se va acumula necesarul de voturi) de alegere a preşedintelui R. Moldova prin vot direct, după care va urma o nouă campanie electorală pentru alegeri parlamentare şi prezidenţiale – a treia pe durata a 1,5 ani. E mult, e puţin, pentru o lume care demult nu mai crede în politică, care-şi are refugiul în biserică şi pe care s-ar putea să-l piardă în urma proiectului Pasat cu «studierea ortodoxiei în şcoală»? Las răspunsul la discreţia fiecăruia, cu singura precizare că toate aceste aventuri politice au loc pe fondul prea multor confuzii, taine, jocuri de culise, şantaj, egoism, subiectivism şi alte «isme» care, în totalitate, fac impresia unui mare iad politic în care sfinţii s-au amestecat cu dracii.
Primul dintre «comandanţii de oşti» care au reuşit, deocamdată, să-şi scoată trupele în careu este ex-ministrul Apărării, tot el şi fost şef de SIS, V. Pasat. Prima demonstrare de «forţă» a fost făcută pe 8 mai, la Chişinău, în Parcul Catedralei, cu participarea delegaţiilor de preoţi şi enoriaşi din toată republica. Sub pretextul campaniei de colectare a semnăturilor în sprijinul referendumului pentru introducerea ortodoxiei în şcoală, generalul (Mitropolitul) Vladimir binecuvânta lansarea lui Pasat în politică pe filiera celui mai organizat electorat (deşi, religia în şcoală şi Pasat-preşedinte sunt opţiuni pentru care ortodocşii din Moldova s-ar putea să voteze total diferit). Evenimentul nu a prea fost luat în consideraţie, însă, la nicio lună, Pasat primeşte acceptul Comisiei Electorale Centrale pentru organizarea referendumului şi deschide cărţile: anunţă că intră în politică, că îşi creează propriul partid şi că va participa în toamnă la alegeri. Presa de la Moscova scria, în aceeaşi zi, că Pasat este favoritul principal al Moscovei la funcţia de viitor preşedinte al R. Moldova, deşi alături de numele lui mai sunt vehiculate altele două: M. Lupu şi V. Filat. S-ar putea. Moscova niciodată nu s-a limitat la un singur favorit, inclusiv la Chişinău, şi i-a avut mereu, după cum ne-o demonstrează realităţile de după 1990, pe tot spectrul politic. De ce nu i-ar prefera, să zicem, Moscova pe toţi trei într-o viitoare alianţă post-electorală, în care Pasat, Lupu şi Filat să împartă principalele funcţii în stat? Faptul că presa rusă îl scoate în prim-plan pe V. Pasat este, cred eu, mai mult o chestie tactică decât una de preferinţă. Lupu şi Filat, conform sondajelor (aşa cum se fac ele la Chişinău), au garantată trecerea în Parlament, deci, nu au problemele pe care le are Pasat, care o ia de la «0». Iar faptul că Moscova a mobilizat Biserica Rusă în sprijinul lui Pasat nu face decât să confirme că Rusia vrea să se asigure că Pasat va avea loc în viitoarea cartuşieră de guvernare. Apariţia lui Pasat pe orbita politică de la Chişinău, dacă nu vor exista «aşi» anti-Pasat, s-ar putea să răstoarne mai multe dintre planurile Alianţei. Riscurile sunt mari. Proiectul Pasat nici nu este, de fapt, unul anti-Alianţă, el este mai degrabă unul anti-Ghimpu şi va fi forţat în Moldova exact în măsura în care Kremlinul a forţat proiectul anti-Timoşenko în Ucraina. Raportul de forţe şi configuraţia actualei majorităţi parlamentare are foarte puţine şanse de supravieţuire. Aliaţii de azi s-ar putea să nu mai fie aliaţi şi după alegeri. Dacă se va adeveri că «proiectul Pasat» îl are în spate pe ex-preşedintele Lucinschi, Alianţa va fi distrusă şi reformulată. Concurenţa între aliaţi este prea mare, iar şansele pentru alte alianţe vor fi prea ispititoare, mai ales că, la Chişinău, politica de mult nu se mai face fără bani. Greu de spus care va fi comportamentul liderilor Alianţei după dizolvarea Parlamentului. Deocamdată aceştia îşi fac, în public, declaraţii de fidelitate, deşi fidelitatea în politică ţine mai mult de domeniul absurdului. Şi încă un detaliu: cu încă doi ani în urmă, P. Lucinschi reuşea să câştige duelul cu Voronin pentru mâna Moscovei. Azi Lucinschi controlează relaţiile cu cel puţin 70% din AIE. Dacă Pasat va intra în Parlament sau va câştiga prezidenţialele, Voronin are toate şansele să piardă şi mai mulţi «confraţi de partid» decât i-a pierdut după alegerile din 29 iulie.
Petru Grozavu, petru.grozavu.zdg@gmail.com
