Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Petru Grozavu: Katyn, de la…

Petru Grozavu: Katyn, de la Iosif la Vladimir

După accidentul fatal din 10 aprilie 2010, numărul polonezilor ucişi la Katyn a crescut cu încă 96. Site-urile de pe internet, presa de toate genurile abundă de opinii şi comentarii despre catastrofa aviatică de la Smolensk. Părerile s-au împărţit între «accident» şi «asasinat». Răspunsurile urmează. Comisia lui Putin este în căutarea adevărului, deşi ancheta pe mâna lui Putin prea puţin probabil să dea mai multe răspunsuri decât le-a putut da în cazul Nord-Ost sau Beslan.

Aflam pentru prima dată despre Katyn în ultimul an de studenţie, 1975, acum 35 de ani. Plecasem în ultima mea vacanţă studenţească de iarnă la Riga. Într-una din dimineţi mă pomenisem la aceeaşi masă din cafeneaua hotelului, în care mă cazasem, cu un cuplu polonez, studenţi şi ei, veniţi, ca şi mine, în călătorie, pentru câteva zile. În măsura în care mi-a permis «rusa mea», am discutat despre mai multe. De la ei aflasem despre Katyn şi masacrarea celor 22 mii de polonezi pe 7 aprilie 1940, din ordinul lui Iosif Stalin. Băiatul avea rude printre victime. Am rămas perplex. Ceea ce auzeam şi ceea ce învăţam noi la facultate erau lucruri din lumi morale diferite. Mai târziu, citisem că sovieticii au înscenat «eliberarea» din prizonierat a militarilor polonezi, i-au scos la o margine de pădure, le-au declarat că sunt liberi, după care, sub pretetextul «tentativei de evadare», i-au mitraliat din spate. Stau acum şi mă întreb dacă ceea ce s-a întâmplat cu Kaczynski nu este cumva şi ea o «sancţionare» pentru «tentativă de evadare». În cazul lui, de ieşire din cuvânt, de sub control, o ameninţare a imaginii, a orgoliului, care nu poate rămâne, mai ales la ruşi şi, mai cu seamă în cazul lui Putin, «neamendată». Nu-i exclus. Chiar dacă de la Stalin şi până Putin la cârma Rusiei s-au perindat 6 prim-secretari ai PCUS şi 3 preşedinţi. Din cea ce ştim e că pe 7 aprilie Putin a organizat, în felul în care i-a permic orgoliul, o ceremonie de comemorare a victimelor de la Katyn, la care a fost invitat, personal, doar premierul polonez Donald Tusk. Mai ştim că preşedintele Kaczynski s-a considerat dezonorat de ceea ce a organizat Putin la Katyn şi a decis, cu trei zile mai târziu, să organizeze şi să participe la propriul eveniment de comemorare a masacrului de la Katyn. Fără Putin, fără Tusk şi fără alte oficialităţi ruse. Nu e nou că Kaczynski şi Putin nu s-au simpatizat vreodată. Nu s-au înghiţit nici Kaczynski cu Tusk. Primii doi, pentru că Putin a refuzat să ceară public scuze Poloniei şi polonezilor pentru masacrul de la Katyn (ca să nu intrăm şi în alte subiecte istorice mai vechi), iar Putin nu l-a înghiţit pe Kazcynski, pentru că era un pro-occidental înveterat. În ce ţine de relaţia Kaczynski-Tusk, aceştia au fost rivali în alegerile trecute. Şi au rămas. În plus, Tusk şi partidul său «Platforma Civică» are alte opinii vizavi de relaţiile cu Rusia.

Aşa sau altfel, Kaczynski a plecat spre Katyn supărat pe Putin. A fost şi Putin supărat pe Kaczynski? Nu ştim. Probabil. A vrut cumva Putin să-l înveţe minte şi să se răzbune pe el pentru că şi-a permis un lucru «prea curajos» mergând personal şi neinvitat la Katyn, după ce se rupsese cu totul de Rusia? Iarăşi, nu ştim, dar nu este exclus. Ceea ce ştim e că Putin, la fel ca şi Medvedev, îşi doresc un altfel de personaj politic la cârma Poloniei, unul mai loial, mai maliabil, mai aproape Rusiei. Din ceea ce mai ştim, e că Putin şi Tusk sunt mai apropiaţi, se simpatizează, se «înţeleg».

Reporterul de la «Kommersant», care a fost la faţa locului după accident, ne dă un detaliu extrem de interesant şi sugestiv în acest sens. Când s-au întâlnit pe 7 aprilie, la Katyn,- scrie el,- Putin şi Tusk s-au limitat doar la o strângere de mâini în faţa presei. La doar câteva zile, după ce Tusk revenise la locul accidentului,- precizează tot el, – cei doi s-au strâns puternic în braţe (există şi foto). Din acelaşi reportaj aflăm că fratele preşedintelui, Iaroslav Kaczynski, sunat de Tusk în prezenţa lui Putin, a refuzat întâlnirea cu cei doi premieri, anunţând că el vine la Katyn pentru a-şi vedea fratele şi nu pentru a se întâlni cu ei. Întâmplarea, comportamentul, gesturile lasă şi ele loc de întrebări. Mai ales că reporterului televiziunii poloneze, acreditat la Moscova, cel care a fot primul la faţa accidentului, i-a fost sustrasă caseta cu filmări de către serviciile speciale, iar versiunile ruse de până acum, legate de motivele accidentului, se duc tot mai sigur la fund: şi cele legate de limba rusă, şi cele legate de necunoaşterea de către piloţi a zonei de aterizare. Nu acuzăm pe nimeni de nimic, facem nişte deducţii şi contrapunem nişte situaţii, care devin cunoscute. Şi încă ceva, un detaliu, interesant şi el şi care s-ar putea să aibă loc în acelaşi scenariu: în toamna acestui an, în Polonia, urmau să aibă loc alegeri prezidenţiale. Acestea vor avea loc anticipat. Iar până la alegeri conducerea interimară a Poloniei a trecut la Bronislav Komarowski, preşedintele Camerei Inferioare a Parlamentului, membru al partidului premierului Tusk şi candidatul acestui partid pentru prezidenţiale.

Petru Grozavu,
petru.grozavu.zdg@gmail.com