Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Petru Grozavu: Condamnarea comunismului se…

Petru Grozavu: Condamnarea comunismului se amână

De şase săptămâni comuniştii stau de-a curmezişul şi sunt gata să ne bage în noi anticipate, deşi, la cameră, declară că n-o doresc. Tot de atâta vreme, ba încă din toamna lui 2009, se aud, periodic, voci care cer comuniştilor restituirea unei datorii politice mai vechi, din 2005, când Voronin fusese reînscăunat la «tronul Moldovei» cu voturile opoziţiei de atunci.

Stau şi mă întreb: cei care cer, să nu ştie oare că binele în politică are un termen de prescripţie foarte restrâns, iar datoriile, dacă se învechesc, nu se mai restituie? Sau, cei care cer, să fi uitat oare că Voronin (chiar dacă tace) ţine bine minte pe cine, cum şi cu cât a dăruit? Interesant, decât să-i cerşeşti lui Voronin o datorie veche (tranzacţie), nu era mai simplu să cazi de acord cu Ghimpu în 2010 şi să votezi în Parlament condamnarea comunismului, anularea simbolurilor comuniste şi scoaterea partidului comuniştilor în afara legii? Dispariţia secerii şi ciocanului ar fi generat, oricum, un aflux de lume rătăcită de la comunişti spre PDM, PLDM, poate şi PL (după cum s-a mai întâmplat), şi nu-i exclus ca, la anticipatele 2010, cel puţin Filat şi Lupu să fi crescut în scor cu câte 3-4 mandate, şi azi nu mai ţineam lumea în stres cu această banală problemă a unui «preşedinte negociat» (toată lumea normală are parte de preşedinţi aleşi). Mă întreb şi vă întreb: la ce bun şi spre folosul cui menţinerea în lege (şi la «paiok») a unui partid care speculează o titulatură improprie, care nu-şi respectă nominaţia şi din care nu a mai rămas decât secera şi ciocanul – şi astea pentru acoperire. Un partid-fantomă. În plus, şi criminal. La trecut, dar şi la prezent. Raptul din ‘40, deportările, foametea, gropile cu var, beciurile de execuţie, sârma de pe Prut, lagărele de concentrare, decreştinarea, discriminarea, etnocidul, rusificarea spaţiului public etc…, toate sunt crime, nu? Sunt. Şi atunci de ce rămân necondamnate? Recunosc, cumva, fapta crimei (fie şi a altui regim) şi cei din partidul comuniştilor? Nu. Şi dacă se opun sau ţin parte criminalilor, ei cine sau cu cine sunt? Ne transferăm puţin în timp, trecem mai aproape de azi şi dăm de «coridoarele morţii». Crimă şi ele, nu? Sau prădăciunile la care s-a dedat partidul comuniştilor în cei opt ani de guvernare, în care R. Moldova a ajuns cel mai sărac stat din lume, cu cei mai mulţi milionari la metru patrat. Sunt o crimă sau nu? Dar dacă nu este condamnată crima, cei care nu vor s-o condamne cine sau cu cine sunt?

Dacă suntem vecini….

În Ucraina, ameninţarea cu puşcăria a ex-premierului Iulia Timoşenko planează în aer de un an de zile. Nicio săptămână fără declaraţii spectaculose în presă, fie din partea guvernării Ianukovici, fie din partea «crăiţei cu coama aurie». Marţi, la Kiev, într-o conferinţă de presă on-line, Elena Bondarenko, deputat de pe filiera Ianukovici (partidul de la guvernare), a ameninţat-o, din nou, pe Timoşenko cu închisoarea. «Condamnarea pentru cei care au încălcat şi morala, şi legea este iminentă», a declarat Bondarenko. Întrebată, însă, când va avea loc procesul propriu-zis, deputata a răspuns, plină de un optimism total şifonat: «Trebuie să ţinem cont că societatea ucraineană este una imprevizibilă şi s-ar putea întâmpla ca, în loc să fim salutaţi pentru că am făcut un act de dreptate, să ajungem să fim condamnaţi de sprijinitorii «victimei», şi astfel să facem din ea o megastea». Şi, mai departe: «noi ne vom descurca în toate afacerile ei murdare şi vom informa societatea, ca să nu ne pomenim acuzaţi că am persecutat-o din motive politice». La Chişinău e altfel?

La Chişinău, ca şi…

Acum două săptămâni PL readucea în atenţia publică problema condamnării comunismului. Reacţiile în Alianţă au fost similare celor de anul trecut. Trei parteneri, trei păreri: PL – da, PDM – nu, iar PLDM – nici da, nici nu. Refrenul cu «momentul nepotrivit» şi teama de «victimizare» rămân în picioare. «În R. Moldova este o situaţie specifică, noi nu dorim să victimizăm Partidul Comuniştilor ori să le creştem ratingul politic. Avem suficiente instrumente la îndemână să-i batem politic până la împingerea lor de pe scena politică”, este opinia prim-vicepreşedintelui PLDM, Mihai Godea. Aşadar, la Chişinău ca şi la Kiev sau la Kiev ca şi la Chişinău (dar şi în altă lume post-socialistă, probabil), condamnarea «şmecherilor» din politică pentru acte de corupţie, abuz în serviciu, escrocherii, contrabandă, trafic şi orice alt gen de crime se face, sută la sută, după aceleaşi reguli perverse, cu acelaşi aplomb şi refrene (în aparenţă regretabile) pentru amânarea verdictului, care numaidecât se va întâmpla, doar că aşa ca în proverbul: «Nu muri, măgare, că la primăvară îţi voi da orz». De ce-i aşa? Probabil, pentru că condamnarea comunismului în R. Moldova nu e doar problema lui V. Voronin sau a partidului comuniştilor. În măsura în care nu convine lui Voronin şi «elitei» PCRM (vechi sau noi), în aceeaşi măsură condamnarea comunismului nu convine nici lui Lucinschi, nici lui Sangheli, nici lui Moţpan, Papuc, Tarlev, Ciubuc… şi celor patronaţi de ei şi, de fapt, nici uneia dintre gărzile comuniste (naturale sau colorate) pentru care comunismul a fost şi mai rămâne carieră, protecţie şi favor. De la Chişinău şi până la Moscova. Iar cel mai mult – lucru evident, condamnarea comunismului deranjează Rusia. A condamna comunismul la Chişinău este egal cu a condamna ocuparea Basarabiei în 1940. Cine o va face? Lupu? Diacov? Filat?

Petru Grozavu, 
petru.grozavu.zdg@gmail.com