Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Pelerinaj electoral: Ierusalim—Moscova

Pelerinaj electoral: Ierusalim—Moscova

Comuniştii şi-au început campania electorală de vară pe 21 iunie la Ierusalim şi au continuat-o, pe 22 iunie, la Moscova. După întâlnirea cu Shimon Peres şi Patriarhul Ierusalimului, Voronin a plecat la Putin şi Medvedev. Fantastic pelerinaj. Şi originală ecuaţie politică pentru un joc electoral, în care „aşii” şi decorul tradiţional al comuniştilor nu mai ţin, se duc dracului.

Dacă pentru alegerile din primăvară Voronin bătea palma la Kremlin, într-un anturaj prozaic de vechi „duşmani” şi „prieteni” – V. Putin, D. Medvedev, Ig. Smirnov, negocierile pentru scrutinul din vară au demarat într-o cu totul altă arie geografică şi politică, absolut contrară primei, şi într-un anturaj mult mai special decât cel de la Moscova – la Ierusalim. Ce inventivi sunt, totuşi, kgb-iştii şi masonii. Uluitor de inventivi. Unii analişti înclină să creadă că trucajul a fost pus la cale de masonii de palat ai lui Voronin, alţii presupun că treaba ar putea fi a Mitropolitului Vladimir, un apropiat al curţii şi el. Există, insă, şi opinii că „proiectul” ar fi fost inspirat de serviciile Preafericitului Kiril al Rusiei, de unde şi referinţele speciale ale lui Voronin, în mesajul de la Ierusalim, la „colaborarea foarte activă cu Biserica Ortodoxă Rusă”. Dincolo, însă, de aceste şi de alte opinii, un lucru rămâne cert: Voronin a înţeles din evenimentele de la 6-7 aprilie şi toate câte le-au urmat că e prea mic pentru a se vrea mare. Că furia sa împotriva Occidentului a fost un gest nesocotit. Şi că „nunţile electorale”, organizate de Moscova, oricât de bogate procentual ar fi ele pentru comunişti, nu-l pot salva de posibilele crize postelectorale, precum s-a întâmplat şi după 5 aprilie. Conştient de riscuri şi nedorind să rişte, Voronin caută, la sugestia Kremlinului, să se asigure dacă nu de sprijinul, cel puţin de loialitatea Occidentului faţă de sine şi de partidul său pentru următorul tur de guvernare, ca şi cum câştigat. Va fi în măsură vizita lui Voronin la Ierusalim să-l readucă în graţiile Europei? Urmează să vedem. În orice caz, decoraţia, cu totul specială, acordată lui Voronin la Ierusalim, se vrea un fel de carte de vizită, care să-i redeschidă „unda verde” spre cancelariile occidentale, acolo unde aceasta a trecut în „roşu” ori mai este în „galben”.

Potrivit comunicatelor oficiale de presă, sosit în Ţara Israelului, Voronin a fost primit în vizită de preşedintele Shimon Peres, după care a fost curtat de înalte feţe bisericeşti: Patriarhul Ierusalimului şi al Întregii Palestine Theophilos, rabinul şef al Israelului Yonna Metzger şi rabinul „Zidului Plângerii”, Shmuel Rabinowitz. Să recunoaştem: pompă, nu glumă. „Evlaviosul” „papă” al comuniştilor de la Chişinău a vizitat Sfânta Cetate, „s-a recules” (cică) la Sfântul Mormânt, a trecut pe la Capela Golgotei, Piatra Ungerii şi Zidul Plângerii. Culminanta vizitei lui Voronin la Ierusalim a fost decorarea sa cu Ordinul „Crucea Sf. Mormânt”, în semn „de preţuire a smereniei, ataşamentului şi devotamentului faţă de Sfântul Mormânt”. Să auzi şi să nu crezi.

Nu numai Toma Necredinciosul, dar şi Kashchei-Nemuritorul poţi deveni, şocat de cele auzite. „Moldova-1” a dat în aceeaşi zi imagini de la eveniment, ce-i drept fără subtitrarea mesajului original, iar reporterul de după cadru (dacă ar fi să credem textului) anunţa că rabinii au citit psalmi speciali către Tatăl Ceresc ca să deschidă „porţile spirituale ale cerului” şi să audă rugile „preşedintelui Voronin pentru binele statului şi poporului R. Moldova, precum şi pentru binele său personal”. Câtă subtilitate electorală. Şi afurisenie drăcească. Şi, totuşi, curios lucru: de ce să te rogi la Ierusalim pentru binele unui popor pe care acasă nici nu-l iei în seamă? Dacă vrei, cu adevărat, s-o faci, de ce să mergi tocmai la Ierusalim? Sau poate că la Chişinău nu există locuri pentru rugăciune? Totală ipocrizie, fanfaronadă, făţărnicie, fariseism. Adică, politică de prost gust. Şi atunci, ce să aibă cu acest gen de politică gestul Sfintei Cetăţi şi Ordinul Sfântului Mormânt?

Vizita de-a doua zi a lui Voronin la Kremlin a făcut clar faptul că şi aceasta, ca şi cea de la Ierusalim, au fost vizite electorale. Şi problemele care s-au discutat au fost de ordinul geopoliticii regionale. Indiferent de faptul dacă ele au avut ca acoperire „creditul (rusesc) de 500 mil. USD” sau Ordinul Sfântului Mormânt din partea Sfintei Cetăţi. Din ceea ce nu au spus, însă, comunicatele oficiale de presă este important să ştim cel puţin încă trei lucruri, legate de Ierusalim. Unu: cât a costat (dincolo de costurile electorale) „decorarea” lui Voronin cu Crucea Sf. Mormânt, cine şi din ce bani a achitat aceste costuri? Şi cât vom mai plăti? Doi: ce şi cât au pretins de la „papa” „slugile de curte” ale acestuia pentru „onorurile exclusive” cu care s-a ales Voronin şi cine va plăti (potrivit preşedintelui Sh. Peres, V. Voronin este singura excepţie din zona lumii politice care a beneficiat păna acum de Ordinul Crucea Sf. Mormânt). Şi trei: ce a căutat, totuşi, Voronin la Sfântul Mormânt: iertare sau refugiu? Circulă zvonul, precum că „sfetnicii de palat” i-ar fi sugerat, înainte de zbor, că ar fi cazul să-şi aranjeze şi problema unui loc de veci la Ierusalim. Dacă nu în preajma Sfântului Mormânt, cel puţin în vecinătatea Zidului Plângerii. Va zice cineva că aşa ceva e imposibil. Că nu există precedent. Că nu se poate. Dar de ce să nu mai existe „o premieră”, din momentul în care a putut exista ea pentru V. Voronin în cazul Ordinului „Crucea Sfântului Mormânt”?

Petru GROZAVU