Pe urmele lui Kendighelean

Rusia umblă, de la un timp, tot mai des pe la “cotloanele” Comratului, căutând să dea “foc” Găgăuziei. Aşa cum a făcut-o în cazul Transnistriei în 1991-1992 şi după cum s-a mai întâmplat la Sud în 1990. Dacă în toamna lui 1990 Rusia îşi făcea interesele la Comrat cu mâinile lui M. Kendighelean şi N. Topal (doi dintre agenţii KGB-ului sovietic) şi sub umbrela aeropurtatelor de la Bolgrad (comandant de divizie, general-colonelul Valeri Vostrotin), acum alegerea cade, tot mai des, pe marele activist public din ariile Bugeacului, L. Dobrov, pe başcanul Găgăuziei M. Formuzal şi Adunarea Populară de la Comrat, perturbată periodic de I. Burgugi, unul dintre foştii adjiutanţi ai lui Kendighelean, la 1990, iar mai târziu un fel de ataşat militar al Comratului la Tiraspol. Spre deosebire de 1990, de data asta acoperirea Rusiei (cel puţin, deocamdată) nu mai este una militară, ci mediatică, asigurată, cu precădere, de portalului rusesc Regnum.ru, gestionat, potrivit unor versiuni neoficiale, de serviciile speciale ruse. Cine este cu ochii pe această resursă mediatică s-a obişnuit deja cu faptul că cele mai mari porcării care se scriu despre R. Moldova (şi România) sau altă zonă es-sovietică, incomodă Rusiei, pot fi citite pe Regnum.ru.

„Cazul Capuşciu”: încă un semn de întrebare

Zona găgăuză a reintrat în atenţia Regnum. ru (deşi Moscovei ea nu i-a scăpat niciodată), după ce Chişinăul a dat de înţeles Kremlinului că nu are de gând să renunţe la proiectul de eurointegrare Vilnius-2013. Ce a urmat? Au urmat ameninţările, lansate la Comrat de L. Dobrov, cu referendumul despre separarea Găgăuziei de R. Moldova şi aderarea ei la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, după care Adunarea Populară şi başcanul Formuzal au cerut noi împuterniciri pentru autonomia găgăuză, au cerut federaţie, au cerut cotă reprezentativă în Parlamentul R. Moldova, au cerut interzicerea partidelor politice înregistrate la Chişinău, după care a urmat decizia Adunării Populare (la iniţiativa lui Burgugi, de altfel) despre eliminrea Limbii Române, Literautirii şi Istoriei Românlor din sfera publică şi din şcolile din Găgăuzia (de la 1 ianuarie 2014) – decizie încuviinţată, apropo, şi de başcanul Formuzal. Şi lucrurile nu se termină aici. Provocările au continuat cu scrisoarea Ninei Ştanski (apărută în presă dar neprobată de Tiraspol) prin care şefa Serviciului Relaţii Externe din administraţia lui Şevciuk a cerut kgb-ului transnistrean să se implice şi să grăbească declanşarea referendumului privind separarea Găgăuziei de R. Moldova, iar, proaspăt de tot, este pus în joc pe regnum.ru şi “cazul Capuşciu”, militarul în termen, originar din raionul Ciadîr-Lunga (reg. găgăuză), găsit împuşcat la post, pe 27 octombrie, în una din unităţile armatei naţionale. Caz tragic. Suicid? Dar poate crimă?.Versiunea iniţială a tragediei, oferită de comandamentul militar – suicid. Soldatul şi-ar fi tras un glonte în cap în urma unui scandal cu iubita sa. Părinţii neagă motivele invocate de armată, procuratura a pornit o anchetă penală pe marginea cazului, iar mai mulţi deputaţi comunişti au cerut demisia ministrului Marinuţă. Să zici da? Să zici nu? Faptul rămâne fapt: a murit un om. Împuşcat. La post. Pe timp de pace. Părinţii şi-au pierdut copilul, armata a pierdut un soldat, statul a pierdut un cetăţean. Cineva, în mod logic, trebuie să răspundă pentru această moarte, iar dacă ţinem cont că nu e primul ci al nouălea caz în acest 2013, demult trebuiau să cadă stele de pe umerii cu epoleţi grei. Nu neapărat a ministrului, că armata nu e doar din soldaţi şi ministru, dar ministrul este cel cu împărţitul stelelor şi tot el trebuie să aibă grijă de dezbrăcarea epoleţilor de stele. După caz şi merit, nu?.

Manifestul lui Dobrov

Ce scrie şi cum prezintă Regnum.ru cazul Capuşciu? Portavocea FSB-ului rusesc scoate cazul în public la pachet cu un manifest al tradiţionalului deja activist public de la Comrat, L. Dobrov, care aduce tragedia familiei Capuşciu la condiţia unui proiect politic. „Omorul (?!) soldatului Piotr Capuşciu, alături de alţi 8 morţi din armata naţională a Moldovei, dovedeşte faptul că actuala putere a declarat război civil propriilor săi cetăţeni”, scrie Regnum.ru, cu trimitere la manifestul lui Dobrov. Ce vrea, de fapt, Dobrov, cei din spatele lui Dobrov şi cei care îl mediatizează pe Dobrov? Vor să facă ceea ce pornise să facă Kendighelean şi Topal în 1990 – să provoace ostilităţi în Găgăuzia, să ridice baricade între Comrat şi Chişinău şi să pornească Găgăuzia pe calea Transnistriei. Şi, în acest caz, moartea lui Capuşciu poate că, într-adevăr, e un omor – aşa după cum scrie Dobrov, dar un omor premeditat, aranjat, pus la cale (după modelul Beslan sau Nord-Ost) pentru a ridica Comratul pe baricade în preajma summitului de la Vilnius, în situaţia în care Moscova simte că nu mai poate ţine Chişinăul în frâu cu problema transnistreană? De fapt, Găgăuzia pentru Rusia a fost încă din start, de la începutul anilor ”90, o a doua masă de frânare a aspiraţiilor pro-vestice ale Chişinăului. Atât doar că după 1994 frânele acestei “maşini” s-au cam ros. Asta e. Dar să revenim la cazul Capuşciu şi manifestul lui Dobrov. Ziceam de speculaţii. Nu cred că moartea lui Capuşciu a fost ceea ce l-a motivat pe Dobrov să se apuce de scris manifeste. Şi nici Regnum.ru nu cred că a s-a umplut de doliu de pe urma tragediei familiei Capuşciu. Pentru Regnum.ru cel mai degrabă a contat apartenenţa etnică a lui Piotr Capuşciu şi nu Capuşciu, propriu-zis. Din păcate. Dacă nu ar fi fost la mijloc elementul etnic, Rergnum. ru ar fi scris despre el tot atât de mult cât a scris şi despre ceilalţi 8, care s-au pierdut până la el, adică nimic. La fel, cum nu scrie nici despre toate cazurile de omor din armata rusă. Dar despre moartea unui militar (deşi ne-rus), dar dintr-o zonă de pretins interes rusesc, care poate servi politicii Rusiei, ar fi fost o mare greşală să nu fi scris. Mai ales că manifestul lui Dobrov, construit pe moartea lui Capuşciu, are scop. Moartea este pretext, nu miză, iar miza este crearea armatei naţionale găgăuze. Ce cere Dobrov în manifestul său? Ca “în Găgăuzia să fie înfiinţate două unităţi militare, în care tinerii găgăuzi să meargă la armată”. Scurt şi clar, deşi îmi este greu să-mi închipui o situaţie similară în Rusia. Dacă-i să urmăm logica lui Dobrov, după asta va trebui, probabil, să ne aşteptăm ca Comratul să ceară şi ofiţeri din Rusia (după modelul transnistrean) iar, ulterior, să se baricadeze, ca şi în 1990 şi să apuce calea pe care a mers Transnitria. Că doar asta au vrut Kendighelean şi Topal şi asta vor şi Formuzal, şi Adunarea populară, şi Dobrov, şi Burgugi…. Iată ce scrie Regnum. ru cu referire la „marele ataman” Burgugi, care pe 4 noiembrie, aflat la Dubăsari, la o reuniune cu “camarazii” săi de arme din Transnistria a declarat pentru “Novosti Pridnestrovia” că ” acceptarea de către Comrat, în 1994, a autonomiei găgăuze în componenţa R. Moldova a fost o greşală fatală pentru soarta Găgăuziei”… Deci, Comratul şi cu Kendighelean şi fără el tot mălai visează.