Pe urmele lui Ieremia Golia

Cine poate garanta că, în calitatea sa de „preşedinte”, inaugurat mâine (dacă va fi), Dodon nu va pune la bătaie şi R. Moldova, aşa cum a procedat şi cu Voronin, mai ales că ruşii dau preţ mult mai bun decât PD, pentru astfel de „fapte de eroism”?

Anul 2016 pleacă. A fost un an ne(bun). Şi cel care vine, după ce Vlad Plahotniuc şi l-a ales pe Dodon partener de guvernare (în spatele cortinei) şi oponent (în faţă) nu va fi, nu are de unde fi mai bun. S-au adunat, la un loc, prea mulţi de aceeaşi teapă. Zilele trecute, s-a întâmplat să dau cu ochii la televizor peste un film artistic. Acţiunea avea loc la un balamuc (casă de nebuni). Nu ştiu, nu am prins firul când, în ce moment şi cum (deşi nu asta contează cel mai mult), dar, până la urmă, s-a făcut ca nebunii să pună stăpânite pe ospiciu, să preia administrarea în locul personalului medical, iar medicii să fie trecuţi în locul lor, în saloane ferecate cu gratii. Un ospiciu, cu oameni teferi, intrat pe mâna nebunilor. Vă imaginaţi ce-i asta? Este exact sau aproape exact ceea ce se întâmplă în R. Moldova. Mai ales în ultima vreme.

Duminică, după ce Comisia Electorală Centrală, Curtea Supremă de Justiţie şi Curtea Constituţională i-au „aşternut” cale cu flori spre preşedinţie lui Igor Dodon, acesta şi-a convocat ortacii în congres şi şi-a numit urmaş la cârma partidului, Zinaida Greceanîi, „mama adoptivă”, cea care, acum 8 sau 9 ani, punea cuvânt pentru el la Voronin (preşedintele de atunci), care i-a deschis uşa în politică, i-a dat funcţie la guvern şi l-a ajutat să se facă bogat, aşa cum s-a îmbogăţit şi ea, şi alţii ca ea, iar după ce V. Voronin l-a făcut şi deputat, Dodon, după cum ştim, a întors oiştea şi a apucat-o pe urmele lui Ieremia Golia (pârcălabul care l-a trădat turcilor pe Ioan Vodă cel Viteaz la Obluciţa pentru „treizeci de pungi cu aur”). Cunoaştem ce a urmat. În 2011, „tovarăşii comunişti Dodon şi Greceanîi” se tocmesc cu PD, îl trădează pe Voronin, evadează de la comunişti în schimbul a 3 milioane USD, potrivit lui Voronin, şi îl votează pe Timofti preşedinte. Că l-a votat pe Timofti, nu e rău, dar că a făcut-o pentru bani, e grav. Cine poate garanta că, în calitatea sa de „preşedinte”, inaugurat mâine (dacă va fi), Dodon nu va pune la bătaie şi R. Moldova, aşa cum a procedat cu Voronin, mai ales că ruşii dau preţ mult mai bun decât PD, pentru astfel de „fapte de eroism”, iar Dodon, de la alegeri încoace, şi-a demonstrat de mai multe ori zelul de a i se închina nu doar lui Putin la Moscoca, ci şi lui Krasnoselski la Tiraspol.

Congresul de duminică al socialiştilor a fost (era şi de aşteptat să fie aşa, reieşind din specificul psiho-moral al liderului lor) o baie de mulţime, cu invitaţi locali, dar şi din afară (Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia, Bulgaria, Croaţia). Lui Dodon îi place fala şi congresul a fost unul cu multe laude la adresa „liderului şi partidului condus de el”, cu aere şi multă pompă, aşa după cum obişnuieşte orice fanfaron. Ce va fi cu acest „presedinte”, care, de la o zi la alta, îşi dă, prin declaraţii, tot mai multă importanţă de mare ţar, nu ştim încă. Depinde ce planuri are, vizavi de el, Vlad Plahotniuc. Însă, de la tribuna congresului şi la întrevederea de după congres cu presa, Dodon a încercat s-o facă pe Lăpuşneanu, ameninţând că va „tăia capete” şi va curge sânge, că din 2017 va stăpâni toată puterea în Moldova, că va domni cu mână de fier, va schimba cursul Istoriei, va termina-o cu oligarhia (corb la corb să-şi scoată ochii?), va da de urmele şi de beneficiarii miliardului furat (va ajunge şi Greceanîi la puşcărie pentru creditele nerambursate la BEM?), va dezgropa planul Kozak şi va transforma R. Moldova în federaţie (cu un paşalîk la Comrat, unul la Chişinău şi altul la Tiraspol?), va „arunca în aer” Centrul NATO de la Chişinău şi orice cooperare cu Atlanticul de Nord, va denunţa Acordul de Asociere RM-UE şi va „duce R. Moldova în Europa” alături de Rusia (aşa cum ne-au dus ruşii în 1944-1945?), va pune unionismul la zid şi va interzice tinerilor moldoveni să mai plece la studii în România, iar lui Traian Băsescu îi va retrage cetăţenia R. Moldova pentru că a acordat acestor tineri prea multe şanse să facă şcoală în România (să se deştepte, să nu fie ca el), iar prin România şi în alte centre universitare de prestigiu din Europa şi din lume. Idealul politic al lui Dodon, dacă-i să luăm în serios ceea ce zice, ar fi o nouă cortină de fier pe Prut.

Igor Dodon (şi asta este imaginea pe care şi-a făcut-o prin slugărnicia sa afişată faţă de Rusia) este cea mai proastă moştenire pe care ne-o lasă 2016. Din păcate. Nu a dovedit, încă, să păşească pe covorul roşu şi deja a reuşit să-şi facă imaginea de „om periculos” (M. Lupu), „cel mai mare rău pentru R. Moldova” (Iu. Leancă), „prost şi mediocru” (Ion Sturza), „complice la crimele puterii” (V. Voronin). Cum e posibil să te vrei preşedintele (suveran) R. Moldova şi, în acelaşi timp, să alergi cu felicitări la Tiraspol pentru un pretins lider (Krasnoselski) al unui regim separatist, care face interesele unui stat străin pe teritoriul constituţional al R. Moldova? Culmea ironiei e că Dodon a făcut-o înainte chiar de a o face patronii lui Krasnoselski de la Moscova, Putin şi Rogozin. E greu să ni-l închipuim pe P. Poroşenko al Ucrainei cu felicitări, în acest sens, pentru aşa-zişii lideri pro-ruşi de la Doneţk, Luhansk sau Crimeea, ori pe Elțin și Putin — pentru Dudaev sau Mashadov ai Ceceniei. Uite că Dodon a făcut-o. Sfidând Constituţia, înainte de a depune jurământul. Mai grav decât atât e că Dodon are de gând să ajungă la Tiraspol şi să exprime scuze lui Krasnoselski şi armatei ruse de ocupaţie, pentru războiul de la Nistru din 1992, de care, spune Dodon, s-ar face vinovat Chişinăul, şi nu Moscova şi nici Tiraspolul. Halal preşedinte. Ai impresia că Dodon are gură, dar nu are şi urechi să audă ce-i zice gura. După 25 de ani de Independenţă, când o lume întreagă ştie că Rusia a intervenit în forţă la Nistru şi că acest război ne-a fost impus de Moscova, e puţin spus să zici că e o aiureală ceea ce auzi de la Dodon. Omeneşte spus, e laşitate. Iar de pe poziţia funcţiei pe care o pretinde, e chiar crimă curată. Împotriva celor care s-au pierdut ori au pierdut pe cineva în acest război şi împotriva statului R. Moldova. Cum să jure mâine pe Constituţie acest ins şi să se închine Tricolorului, când el nu are nimic în comun cu ele? Poate e cazul ca Curtea Constituţională să se autosesizeze ori să sesizeze cineva dintre parlamentari Curtea şi să-i fie anulată învestirea, dacă nu i-a fost anulată validarea? Dacă a ajuns până și V. Voronin, care l-a dădăcit politic și sprijinit electoral în turul II, să declare că comuniştii nu vor recunoaşte pe Dodon preşedinte, atunci cine mai are nevoie de el? Dacă doar V. Putin, trebuie să vedem ce facem mai departe. Plahotniuc s-ar putea să fie floare la ureche pe lângă ceea ce s-ar putea să fie Dodon.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *