Pauză de gândire

În vizita sa din 1999 în R. Moldova, ex-preşedintele turc, Suleyman Demirel, întrebat, la Comrat, ce cale trebuie să urmeze Găgăuzia: Rusia sau R. Moldova, le-a zis găgăuzilor: „ţara voastră este cea în care trăiţi”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Transnistria. Punct speculaţiilor

Joia parlamentară de săptămâna trecută a fost un balamuc, cu declaraţii cinice, reproşuri, acuzaţii reciproce şi lipsă de compromis între fracţiunile parlamentare. Deşi nu era mare lucru să se înţeleagă, deputaţii nu s-au înţeles. Totul s-a întâmplat după ce speakerul Andrian Candu a scos pentru dezbateri in şedinţă plenară o iniţiativă mai veche a PD. Este vorba despre amendarea Constituţiei şi introducerea în Lege a integrării europene ca obiectiv strategic de dezvoltare a R. Moldova – un subiect discutat şi cu alte ocazii. Nimic nou. Deşi dezbaterile au durat în jur de două ore, Andrian Candu aşa şi nu a reuşit să convingă deputaţii din opoziţia parlamentară de „importanţa” – după cum a menţionat el, acestui amendament „pentru destinele R. Moldova” şi a „generaţiilor viitoare”. Nici una dintre fracţiuni nu a susţinut iniţiativa PD. Fiecare a avut „argumentul” său să zică „nu”. Socialiştii lui Dodon şi comuniştii lui Voronin s-au declarat împotrivă, diagnoza fiind clară: alergie la tot ce ţine de apropierea R. Moldova la UE. Şi unii, şi alţii, au cerut ca întrebarea să fie scoasă la referendum. Curios, în 1995, când agrocomuniştii au adoptat Constituţia R. Moldova, cu cine şi prin care referendum au consultat art. 13, ca să nu ne legăm şi de alte prevederi din Lege? Sau, în 2003, când socialiştii şi comuniştii erau parte a aceluiaşi Partid Comunist, de ce, domnilor tovarăşi Voronin şi Dodon (Greceanâi), nu aţi scos întrebarea despre federalizarea R. Moldova (memorandumul Kozak) la referendum, înainte de a vă înţelege, tâlhăreşte, şi a pune la cale vizita la Chişinău, în acest scop, a lui V. Putin? Am fost la un pas de a ne pierde independenţa. Mulţumim Bucureştiului şi Washingtonului că nu s-a întâmplat. Întrebare: este amendamentul la Constituţie, pentru care pledează PD, o problemă mai serioasă decât „planul Kozak”, ca să fie scos la referendum? Se merită costurile? Are rost să întrebăm lumea, despre ceea ce şi aşa este firesc şi logic? Uitaţi-vă ce face Ucraina, după ce a păţit-o cu Crimeea şi cu Donbasul. Poroşenko vrea să modifice Constituţia în măsura în care deciziile de aderare la UE şi NATO să devină prerogativa parlamentului şi a preşedintelui. De ce? Pentru că Ucraina nu e America şi nici ucrainenii nu sunt americani. Ucraina, la fel ca şi R. Moldova, este o societate în derută, perturbată de vechile postulate ideologico-imperiale ale Rusiei şi referendumurile nu rezolvă aici nimic, doar dacă se fac în regim de ocupaţie militară, cum s-a întâmplat în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Crimeea sau Donbas. Asta-i realitatea. Sau vreţi să ne jucăm de-a Europa şi Rusia încă vreo 27 de ani. Şi mai penibil a fost să auzim în aceeaşi zi de joi şi alte „argumente” de refuz din partea „stângii”, cu întrebări gen (pentru Candu): „V-aţi gândit ce va fi cu Transnistria şi cu Găgăuzia, dacă trece amendamentul, că ei sunt pentru Uniunea Eurasiatică”. Dar ce poate fi? După 1991, şi dincolo de Nistru, şi în Bugeac, lumea a fost asmuţată de agentura rusească din teritoriu să se opună şi Independenţei, şi Marilor Adunări Naţionale, şi Podurilor de Flori, şi Stemei de Stat, Imnului, Tricolorului, Limbii Române, Grafiei Latine, Istoriei Românilor, relaţiilor cu România, Unirii, mai nou – relaţiilor cu UE şi NATO. Unde şi cine eram azi, dacă ne-am fi lăsat de fiecare dată ameninţaţi cu „dar ce va fi cu Transnistria şi Găgăuzia?” Nu va fi nimic. În vizita sa din 1999 în R. Moldova, ex-preşedintele turc, Suleyman Demirel, întrebat la Comrat ce cale trebuie să urmeze Găgăuzia: Rusia sau R. Moldova, a răspuns: „ţara voastră este cea în care trăiţi”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Transnistria. Punct speculaţiilor. Încercarea de a mai induce în oameni tot felul de frici e propagandă curată. Atât. De ce s-ar teme găgăuzii de UE, dacă Turcia îşi aşteaptă rândul în anticamera UE din 1963, de ce s-ar teme de UE Transnistria şi Bugeacul, dacă ele beneficiază de ani buni de granturi şi proiecte europene – lucru care place şi lui Krasnoselski, şi Irinei Vlah, atât doar că ei nu vor sau nu pot să recunoască public acest lucru. Încercaţi să daţi de Formuzal, marele strateg al integrării euroasiatice a Găgăuziei, pe când era başcan. Nu o să-l găsiţi în Rusia. O vreme a fost în SUA, iar dacă şi a plecat de acolo, oricum nu este nici la Moscova şi nici la Donbas.

După eşecul de joia trecută de a modifica Constituţia, Andrian Candu a anunţat o pauză de gândire pentru fracţiuni. Subiectul va fi readus azi pe ordinea de zi a parlamentului. Cu „stânga” e clar. Ce va face dreapta (PL) şi centru-dreapta (PLDM) care, joia trecută, s-au opus şi ei iniţiativei, acuzând PD că ar specula eurointegrarea în interes de partid şi electoral şi ar vrea să-şi refacă relaţiile, pe contul acestui amendament, cu partenerii strategici în prag de alegeri. PL şi PLDM au explicat că nu vor să facă jocul PD. Decizia, evident, le aparţine, numai că, în caz contrar, vor trebui să facă jocul socialiştilor şi al comuniştilor. Ce ar fi mai bine să facă, în parte sau la un loc? Raţionamentul din care ar trebui să reiasă şi PL, şi PLDM ar fi, probabil, nu câştigul în parte pentru ele, ci valoarea acestei decizii şi modificări de Constituţie pentru R. Moldova. Nu cred că votarea amendamentului la Constituţie i-ar aduce PD-ului un plus imediat de imagine ca partid proeuropean şi va defavoriza, în acest sens, PL-ul şi PLDM-ul. Nu are de unde. Democraţii s-au compromis şi au compromis enorm ideea de integrare europeană. Puţini sunt cei care îi mai asociază cu Europa. În esenţa sa, PD nu a fost nicicând un partid de sorginte europeană sau a fost, dar în măsura în care a fost şi PPCD, la vremea sa, un partid proromânesc. E imposibil să ai Acord de parteneriat strategic cu „Edinaia Rossia” a lui Putin (alături de PSRM) şi să fii şi proeuropean, în sensul în care să faci politică proeuropeană. Da, PL şi PLDM sunt altceva, sunt partide de opoziţie faţă de PD, dar ele nu sunt nici PAS şi nici DA. Ele sunt partide parlamentare de opoziţie, cu mandat oficial, cu drept de decizie şi ele trebuie să facă uz de acest drept de vot al lor. Contează cum şi-l vor motiva. Deşi nu prea au ce motiva: altceva, mai proeuropean, la ziua de azi în parlament nu avem.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *