Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Omorul care a eclipsat alegerile

Omorul care a eclipsat alegerile

Ar trebui să se producă duminică, 3 iunie. Repetate, pentru a determina, din al doilea tur, cine va gestiona Primăria Chişinău timp de un an, până la următoarele alegeri locale generale. La fel ca şi în turul 1, puţini mai vorbesc astăzi despre alegeri. Nu se prea aud mesaje de mobilizare a alegătorilor, la fel ca şi în turul 1, iar cele care apar, pe alocuri, sunt mobilizatoare doar pentru un anume partid, pentru un electorat anume. La fel ca şi în turul 1, nimeni nu a ieşit să spună că aceste alegeri ar fi extrem de importante, că în lipsa lor municipalitatea ar pierde bani, proiecte, locuri de muncă, chişinăuienii fiind tentaţi în continuare să-şi părăsească familiile, plecând peste hotare, în căutarea unei vieţi mai bune. Chiar şi cel care a generat aceste alegeri noi, deşi instalase, ceva mai devreme, un primar interimar care ar fi putut deţine şi în următoarele luni interimatul, nu a suflat un cuvânt, nici până şi nici după 20 mai, despre importanţa mobilizării electoratului din municipiul Chişinău pentru aceste alegeri noi.

După 20 mai, tăcerea celor care ar trebui să mobilizeze alegătorii pare şi mai „argumentată”, fiind eclipsată de omorul, în plină noapte, a unui tânăr, în centrul Chişinăului. Nu e primul omor de acest fel, comis de persoane care practică lupte sportive. S-ar putea să nu fie şi ultimul, atâta timp cât guvernarea e protejată de astfel de sportivi luptători.

În 2011, dublul campion mondial al kickboxing, Ion Şoltoianu, a împuşcat mortal, la o terasă din centrul Chişinăului, un fost poliţist, pe Ion Stratulat. Ulterior, Şoltoianu a fost condamnat la 12 ani de privaţiune de libertate pentru omor, şantaj şi deţinere ilegală de arme. Azi nu se mai aude nimic despre Şoltoianu, deşi avocaţii săi anunţaseră că vor face apel la CEDO.

A urmat aprilie 2012, când Constantin Ţuţu, şi el sportiv luptător, a fost implicat într-o încăierare crâncenă, cu focuri de armă, la care participaseră 15 persoane. Atunci, a fost omorât Alexei Veretco, un om de afaceri de 42 de ani. Ancheta a fost tergiversată, într-un moment fiind chiar incendiat biroul judecătorului de la Orhei. Anume în astfel de circumstanţe, Ţuţu a fost scos basma curată din dosarul în care, iniţial, avea statut de bănuit.

Cel mai recent omor din această serie a avut loc pe 19 mai, exact în ajun de alegeri. Sergiu Bejenari, un tânăr de doar 30 de ani, a ajuns la spital în comă după ce fusese bătut cu multă cruzime, în centrul Chişinăului, de o haită de tineri, printre care şi sportivi luptători. După mai multe zile de reanimare, Sergiu a decedat, lăsând orfan de tată un copil de 7 ani. Între timp, doi suspecţi, ambii sportivi, Mihail Pârgaru şi Aurel Ignat, au fost reţinuţi, dar ei se declară nevinovaţi.

Acest caz tragic a captivat atenţia presei, eclipsând campania electorală pentru Primăria Chişinău. Deşi cazul e unul extrem de grav, politicienii (cu excepţia Maiei Sandu), autorităţile, dar şi candidaţii la Primăria capitalei evită să vorbească despre cele întâmplate. Să califice faptele, să propună soluţii.

De ce cei doi candidaţi evită să ne spună cum poate fi protejată viaţa unui cetăţean simplu, într-o capitală pretins europeană? De ce, cei doi nu au adresat demersuri instituţiilor statului, ca să urgenteze şi să facă publice aspecte importante din mersul anchetei? De ce, pretinşii noştri primari nu fac public vreun plan de combatere a criminalităţii? De ce, nici unul dintre cei doi nu îşi propune iniţierea, în capitală, a unor investigaţii a sănătăţii psihice a celor iniţiaţi în lupte sportive? Cât de sănătoşi sunt? Pot oare nişte tineri sănătoşi mental să omoare în bătăi nişte oameni?